Codul conduit a funcionarilor publici Legea 72004 republicat

Codul conduită a funcţionarilor publici Legea 7/2004 republicată Consilierul de etică

Ce este Etica? �Etica poate fi definită ca reprezentând setul de principii şi standarde de conduită care creează premisele asigurării unui comportament adecvat. Ea defineşte priorităţile individuale şi de grup, un set de norme necesare atingerii obiectivelor în beneficiul interesului public.

Despre Legea 7/2004 � Rolul Legii nr. 7/2004, privind Codul de conduită a funcţionarilor publici a fost acela de a consacra valorile şi principiile etice care să guverneze conduita care trebuie urmată de funcţionarii publici, exercitarea funcţiei publice cu profesionalism, existenţa şi dezvoltarea unui corp profesionist de funcţionari publici, promovarea unor standarde de conduită pentru aceştia şi eliminarea faptelor de corupţie. � Principiile şi standardele de conduită necesare exercitării prerogativelor de putere publică cuprind ansamblul normelor de conduită profesională care reglementează comportamentul funcţionarilor publici. Acest comportament vizează atât cadrul relaţiilor în administraţia publică, cât şi în raporturile cu beneficiarii direcţi ai activităţilor autorităţilor şi instituţiilor publice, scopul fiind acela de a asigura un serviciu public de calitate, în interes general. � Respectarea standardelor de conduită contribuie la creşterea încrederii în serviciile publice, servicii care asigură suportul dezvoltării economice şi sociale a societăţii.

De ce avem nevoie de un cod de conduită? �Scopul unui cod de conduită este ca prin normele comportamentale reglementate, să îndrume funcţionarii publici în situaţiile dificile în care s-ar putea afla la un moment dat în exercitarea atribuţiilor de serviciu.

De ce avem nevoie de un cod de conduită? �Codul de conduită impune totodată şi un standard profesional. Intenţia de a face parte din corpul funcţionarilor publici se raportează şi la setul de reguli cărora solicitanţii trebuie să subscrie şi să şi-l însuşească. Apartenenţa la un grup profesional, care impune un set de reguli comportamentale clare, poate motiva o persoană să acceadă la acesta.

Etica şi integritatea în funcţia publică �Problematica eticii şi integrităţii în funcţia publică din România este construită în prezent în jurul a 3 componente principale care sunt detaliate în legislaţia naţională : 1. conflictul de interese, 2. incompatibilităţile 3. regulile privind conduita în exercitarea funcţiilor publice.

1. Conflictul de interese 1. Conflict de interese - conform dispoziţiilor legale în vigoare – este situaţia în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcţie publică are un interes personal care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin. În funcţie de obiectul reglementărilor specifice, modalitatea de definire şi/sau delimitare a interesului personal, precum şi dispoziţiile privind competenţele instituţionale de evaluare, monitorizare şi control, diferă de la caz.

2. Incompatibilităţile privind demnităţile publice şi funcţiile publice sunt cele reglementate de � Constituţie, � legea aplicabilă autorităţii sau instituţiei publice în care persoanele ce exercită o demnitate publică sau o funcţie publică îşi desfăşoară activitatea, � dispoziţiile Legii nr. 161/2003, cu modificările şi completările ulterioare, � dar şi în conţinutul unor acte normative cu aplicare sectorială.

3. Normele de conduită prevăzute de Codul de conduită (Legea 7/2004 republicată) ca fiind obligatorii pentru persoanele care ocupă o funcţie publică în cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice ale administraţiei publice centrale şi locale, precum şi în cadrul autorităţilor administrative autonome, completate, acolo unde este cazul, cu norme speciale referitoare la conduita în desfăşurarea anumitor activităţi sau exercitării anumitor funcţii.

Cine/ce este consilierul de etica? Art. 21 Rolul autorităţilor şi instituţiilor publice ( Legea 7/2004 *) (1) În scopul aplicării eficiente a dispoziţiilor prezentului cod de conduită, conducătorii autorităţilor şi instituţiilor publice vor desemna un funcţionar public, de regulă din cadrul compartimentului de resurse umane, pentru consiliere etică şi monitorizarea respectării normelor de conduită. (2) Persoanele prevăzute la alin (1) exercită următoarele atribuţii: a) acordarea de consultanţă şi asistenţă funcţionarilor publici din cadrul autorităţii sau instituţiei publice cu privire la respectarea normelor de conduită; b) monitorizarea aplicării prevederilor prezentului cod de conduită în cadrul autorităţii sau instituţiei publice; c) întocmirea de rapoarte trimestriale privind respectarea normelor de conduită de către funcţionarii publici din cadrul autorităţii sau instituţiei publice.

Ce este consilierea etică? �Termenul de consiliere etică, în sensul Legii nr. 7/2004, republicată, reprezintă ansamblul activităţilor de consiliere în legătură cu comportamentele considerate corespunzătoare prin raportare la modalitatea de desfăşurare a activităţilor profesionale specific sistemului administraţiei publice şi mediului de lucru din organizaţiile publice.

Scopul consilierii etice �Activităţile de consiliere au ca scop, după caz, prevenirea, ameliorarea sau gestionarea unei situaţii denumite generic „de criză”. Atunci când activităţile de consiliere sunt în legătură cu etica, în sensul Legii nr. 7/2004, republicată, aceste aşa-numite situaţii de criză pot purta inclusiv denumirea generică de „dileme etice”.

Dilema etică � “Dilema etică” este : “indecizia datorată unei situaţii confuze de apreciere asupra elementelor concrete ale unei stări de fapt prin raportare la modul de aplicare a principiilor şi standardelor de conduită profesională a funcţionarilor publici, într-un caz determinat” � Exemplu : Un beneficiar solicita autoritatii publice locale rezolvarea unei situatii ( ajutor financiar, consiliere juridica, etc. ) fara a putea face dovada ca este indreptatit sa solicite rezolvarea acelei probleme respectivei autoritati din cauza lipsei actului de identitate. � Deoarece el nu poate proba competenta respectivei autorităţi din perspectiva jurisdicţiei poate fi refuzat de catre funcţionarul public căruia i se adreseaza insa asta nu inseamna ca problema lui nu este reala si nu trebuie sa primeasca raspuns la solicitare.

Când ne adresăm consilierului de etică? Situaţii în care funcţionarii publici se adresează consilierului de etică sunt cele în care: • Necesită clarificări în legătură cu nevoia de adoptare a unui comportament conform standardelor etice specifice mediului/contextului în care îşi desfăşoară activitatea; • Se găsesc într-o situaţie de dificultate cauzată de înţelegerea şi aplicarea unui principiu sau standard de conduită;

Când ne adresăm consilierului de etică? �În activitatea funcţionarului public intervin ingerinţe de orice natură care pot afecta imparţialitatea, obiectivitatea şi independenţa în exercitarea funcţiei publice; �Există o dilemă etică în activitatea curentă sau în procesul de luare a unei decizii; �Functionarul public se află într-o situaţie de dificultate cauzată de modalitatea de îndeplinire a anumitor obligaţii în legătură cu deţinerea/exercitarea unor funcţii de coordonare/conducere.

Părţile implicate în consiliere Rolul consilierului de etică (şi, implicit, acela al sedinţei de consiliere, ori al eventualelor alte persoane implicate) este acela de a oferi informaţii şi suport pentru clarificarea unei situaţii şi facilitarea luării unei decizii fundamentate, în timp ce rolul persoanei/persoanelor consiliate este acela decide (şi, ulterior, de a răspunde pentru) cursul acţiunilor proprii.

Consilierea etică Consilierea în sine, reprezintă un ansamblu de activităţi distincte, specifice mai multor domenii, însă care au în comun următoarele: a. implică o comunicare activă, pozitivă şi voluntară între o persoană cu rol de beneficiar şi o persoană cu rol de specialist; b. sunt centrate pe satisfacerea unor nevoi individuale de informare, clarificare şi fundamentare a unor decizii; c. au ca scop, după caz, prevenirea, ameliorarea sau gestionarea unei situaţii denumite generic „de criză”.

Consilierea etică �Consilierea etică presupune, la rândul ei, acordarea de “consultanţă şi asistenţă funcţionarilor publici din cadrul autorităţii sau instituţiei publice cu privire la respectarea normelor de conduită”, sau, altfel spus, cu privire la comportamentele considerate corespunzătoare prin raportare la modalitatea de desfăşurare a activităţilor profesionale specifice sistemului administraţiei publice şi mediului de lucru din organizaţiile publice.

Consilierea etică Discuţiile din cadrul unei şedinţe de consiliere etică vor avea ca efect implicit şi oferirea accesului persoanelor direct implicate la o serie de informaţii suplimentare, mai mult sau mai puţin publice, despre interlocutor. Ca regulă generală, comunicarea acestor informaţii către alte persoane, indiferent de context, ori utilizarea lor în orice alt scop decât cel pentru care au fost aduse în discuţie, constituie încălcare a normelor legale şi/sau morale şi denotă lipsă de profesionalism şi integritate din partea persoanei în cauză.

Ce nu oferă consilierul de etică ? �Soluţii “minune” şi cu efect instantaneu. �Sfaturi pentru indeplinirea eficientă si corespunzătoare a sarcinilor de serviciu în conformitate cu prevederile legale. �Confirmarea opiniilor iniţiale solicitantului de consiliere fără o dezbatere clară şi obiectivă argumentată conform prevederilor legislaţiei în vigoare. �“Publicitate” asupra dilemelor etice prezentate de către funcţionarii publici.