Cine este chemat la o slujb s se

Cine este chemat la o slujbă, să se ţină de slujba lui. Cine învaţă pe alţii, să se ţină de învăţătură. (Romani 12: 7) STUDIEREA ŞI APROFUNDAREA DIVERSELOR ASPECTE ŞI PROBLEME LA „Modificări în DOOM 2 faţă de DOOM 1” Lecţii recapitulative pentru elevii din clasa a VIII-a Prof. IOAN HAPCA

Reguli de scriere şi de pronunţare literară • Se pot scrie cu sau fără punct între literele componente abrevierile compuse din mai multe iniţiale majuscule (C. E. C. /CEC, O. N. U. /ONU. P. F. L. /PFL). Actualmente se preferă scrierea fără puncte despărţitoare: SUA, UNESCO, HIV, SIDA. • Se scrie şi se citeşte cu „s” în cvasi~(cvasitotalitate, cvasiunanim), dar cu „z” în concluziv şi coroziv. • Unele împrumuturi terminale în „-a” accentuat şi-au creat (şi) o formă nearticulată [cariocă, levă, nutrie].

o singură accentuare sau două • Normele literare actuale recomandă o singură accentuare la cuvintele: adică, anatemă, aripă, avarie, caracter, călugăriţă, calcar, cobalt, doctoriţă, duminică, fenomen, infim, prier, regizor, simpozion. La unele cuvinte mai vechi sau mai noi se admit variante accentuate literare libere, cu unele deosebiri faţă de DOOM 1: acatist/acatist, anost/anost, antic/antic, asfixie/asfixie candid/candid, firav/firav, gingaş/gingaş, hatman/hatman, jilav/jilav, manager/manager, mijloc/mijloc(talie), penurie/penurie, precaut/precaut, puber/puber, trafic/trafic. • Se recomandă o singură accentuare la formele verbului a fi: suntem, sunteţi.

numele proprii străine • Numele proprii străine se scriu cu ortografia limbilor respective (atunci când este folosit alfabetul latin) şi se pronunţă ca în limba de provenienţă. • Exemple : Baudelaire (Bodler), Biedermeier (Bidărmaier), Bordeaux (Bordo), Bruxelles (Brüsel), Cagliari (Caliari), Chateaubriand (şatobriă), Chicago (Şicago), Chippendale (Cipăndel), Diesel (Dizăl), Eiffel (Efel), Einstein (Einştain), München (Miunhen), Newton (Niutăn), New York (Niu Iork), Racine (Rasin), Shakespeare (Şekspir) , Stendhal (Standal), Yale (Iel), Wall Street (Uăl Strit).

numele proprii străine • Numele statelor trebuie scrise în forma oficială recomandată de acestea: Belarus, Cambodgia, Côte d’Ivoire, Myanmar. • În cazul numelor proprii latineşti şi vechi greceşti, normele actuale recomandă formele: Damocles, Menelaos, Oedip/Oedipus, Procust.

un număr mare de substantive comune • În ultimul timp; un număr mare de substantive comune au intrat în limbă, cea mai mare parte dintre ele fiind scrise şi pronunţate ca în limba de origine. Dăm în continuare câteva exemple dintre aceste cuvinte uzuale, cea mai mare parte provenite din limba engleză, adăugând, acolo unde este cazul, şi pronunţarea (în paranteză). • Advertising (advertaising), aftershave, - babysitter (bebisităr), bitter (bităr), body building (badibilding), bodyguard (pronunţare: bodigard / badigard), box - office (box-ofis), brandy (brendi), break (brec, referitor la automobile sau la meciurile de tenis), breakfast (brecfast), bypass (baipas), bayte, plural bayţi (pronunţare: bait, baiţi), cappuccino, cash (cheş), CD player (sidipleiăr), CD writer (sidiraităr), cheesburger (cizburgăr), cow-boy (cow-boy), design (design), discount (discaunt), manager (cu ambele accentuări acceptate: manager / manager), management (meniğment/ manağment), mozzarella (moţarela), mass-media, one - man show, (uanmenşou), pointillism (poantiism), pub (pab), punkist (pankist), puzzle (pazăl), pampers (pempărs), party, rugbi / rugby (ragbi), science-fiction (saiăns ficşăn), supermarket, talk-show (tokşou), training (treining -pregătire), wagon-lit (vagoli).

Un număr mare de cuvinte • adesea sunt pronunţate (şi scrise) greşit: abia (nu abea, adverb), abţibild (nu acţibild), a adăuga (nu adăoga), agheasmă (nu aghiasmă), aievea (nu aivea), a asambla (nu ansambla), asterisc (nu asterics), basorelief. (nu bazorelief), bezmetic (nu besmetic), cabinier/ cabinieră, chiftea (nu piftea), chintesenţă (nu quintesenţă), clovn (nu clown), conjuncţie (nu conjucţie), deseară (nu diseară), disertaţie (nu dizertaţie), disident (nu dizident), dizenterie (nu dezinterie), elicopter (nu helicopter), escatologic (nu eshatologic), eteroclit (nu heteroclit), eterogen (nu heterogen), ezoteric (nu esoteric), fascicul (nu fascicol), filigran (nu filigram), gheabă = ciupercă (nu ghebă), hebdomadar (nu heptomadar), ie (nu iie), incrustaţie (nu încrustaţie), incriminare (nu încriminare), insera (nu însera), itinerar (nu itinerariu), izbândă (nu isbândă), izlaz (nu islaz), leoarcă (nu lioarcă), magazioner/ magazioneră; maiou (nu maieu), maseur/ maseuză, (nu masor/ maseză), mesadă (nu misadă), milieu (nu mileu), năprasnic (nu năpraznic), neapărat (nu neaparat, adverb), paliativ (nu paleativ), pate de ficat (nu pateu), pătlăgea (nu pătlăgea), pătrat (nu patrat), peruchier/ peruchieră (nu perucher), plăsele (nu prăsele), praznic (nu prasnic), premisă (nu premiză), prerie (nu preerie), pricomigdală (nu picromigdală), ralanti (nu ralenti), repaus (nu repaos), repercusiune, seringă (nu siringă), şotron ( nu şodron), talasoterapie (nu talazoterapie), a trăsni (nu trăzni), trotuar (nu trotoar), zvâcneală (nu svâcneală), a zvânta (nu svânta).

Un număr mic de cuvinte • Sunt considerate corecte ambele: • acont/aconto, anteturi/antete, amanete/amaneturi, bulgăr/bulgăre, cartilaj/ cartilagiu, căpşune/căpşuni, cireşe/cireşi (fructe), cearşaf/ cearceaf, chestiune/chestie, clovn/claun, coperte/coperţi, Corijent (!)/ corigent, decofeiniza / decafeniza, derby/ derbi, a se dumeri/ dumiri(!), fierăstrău (!)/ ferăstrău; filosofie/ filozofie, fricţiona/ frecţiona, halo/ halou, lăcaş/locaş, ligheane/ lighene, luminescenţă/luminiscenţă, muschetar/ muşchetar, niveluri/nivele, pampas/ pampa, pântece/ pântec, percheziţie/perchiziţie, pieptăn/pieptene, piuneză/pioneză, poliloghie/ polologhie, pricopseală / procopseală, sandvici/ sendviş, topogan/ tobogan, tract/tractus, tumoare/tumoră, vodcă/ votcă, zi/ziuă, etc.

Un număr mic de cuvinte • Sunt considerate corecte ambele: • Pentru formele de plural: • cicatrice/cicatrici, debuşee/debuşeuri, evuri/evi, jersee/jerseuri, poncifuri/poncife, regaluri/regale, sloganuri/slogane, torenţi/torente, vopsele/vopseluri etc. • Pentru formele de genitiv-dativ: • îmbrăcămintei/îmbrăcăminţii, savoarei/savorii etc.

Un număr mic de cuvinte • Sunt considerate corecte ambele: • • Pentru infinitiv: cementa/cimenta (dinţii), datora/datori, decofeiniza/ decafeiniza, frecţiona/fricţiona, incarna/încarna, încorpora/incorpora, pricopsi/procopsi, rabata/rabate, zbârli/ zbârli Pentru indicativ: anticipează/anticipă, biciuieşte/biciuie, biruieşte/ biruie, cheltuieşte/ cheltuie, chinuieşte/chinuie, demarchează/ demarcă, se destăinuie/se destăinuieşte, inventează/ inventă, se îngâmfează/se îngâmfă, înveşmântează/ înveşmântă, învolburează/învolbură, învie/înviază, mântuieşte/mântuie, reanimă/ reanimează, se străduieşte/ se străduie, şchioapătă/şchiopătează…

Un număr mic de cuvinte • • • Diferenţieri semantice extensie (med. şi tehn. )/extensiune (lingv. ) ocluzie (med. şi tehn. )/ocluziune (închidere a unui orificiu) posesie (deţinere)/posesiune (teritoriu) prospecţie (cercetare ec. )/prospecţiune (cercetare geol. ) radioemisie (producere de unde electromagnetice)/ radioemisiune (emisiune radio) reconversie (profesională)/reconversiune (ec. sau tehn. ) variaţie (modificare, diversificare)/variaţiune (piesă muz. ) vise (imagini în somn)/visuri (aspiraţii) înseamnă (constituie)/însemnează (notează) frecţie (masaj)/fricţiune (frecare) pate (de ficat)/pateu (produs de patiserie)

Principiul minimului efort • Una dintre tendinţele actuale uzului marchează preferinţa vorbitorilor pentru un efort minim de pronunţare. Astfel DOOM 2 renunţă la formele lungi, normându-le pe cele scurte (dăinuie, desfată, dezagregă, evaporă, ignoră, molfăie, perturbă, secretă, ţuguie, zuruie…) sau adăugând pe lângă formele vechi şi variante scurte (biciuie/biciuieşte, cheltuie/ cheltuieşte, inventă/inventează, şchioapătă/ şchiopătează… ).

Scrierea cu literă mică sau mare • Se scriu, de regulă, cu litere mici, substantivele care desemnează fiinţe mitice multiple: ciclop, elf, gigant, muză, sirenă, titan. • Elementele iniţiale (cel de-)al, (cea de-)a din numărul de ordine al unor manifestări periodice se scriu cu literă mică: Participanţii la cel de-al X-lea Congres. . . • Se pot scrie, ocazional, cu litră mică, unele cuvinte care, în mod obişnuit se scriu cu literă mare, pentru a realiza un anumit efect stilistic (ceauşescu, pcr) sau grafic (univers enciclopedic). • Se scriu cu literă iniţială mare numele proprii ce denumesc epoci istorice şi evenimentele istorice majore (Antichitatea, Evul Mediu, Renaşterea, Reforma), sărbători laice sau religioase ( Anul Nou, 1 Decembrie, Patruzeci de Sfinţi), precum şi toate componentele locuţiunilor pronominale de politeţe: Alteţa Sa Regulă, Domnia Sa, Excelenţa Voastră,

Scrierea derivatelor, prefixelor şi sufixelor • Se scriu într-un cuvânt majoritatea cuvintelor derivate cu prefixe: preaderare, a exînscrie şi majoritatea derivatelor cu sufixe, chiar dacă sunt formate de la cuvinte scrise cu cratimă (albaiulian, negruvodean) (srilankez). • Se scriu separat prefixele folosite cu rol de cuvinte (devenite adjective invariabile) extra, super, ultra.

Scrierea cuvintelor compuse • Se scriu legat adjectivele neologice care au în componenţă elemente de compunere: aeroportuar, autocopiativ, cronofag, electrocasnic, neoliberal, sociocultural. • Se scriu cu cratimă compusele: bine-crescut „cuviincios”, bine-cunoscut „celebru”, binevenit „oportun”, spre deosebire de grupurile de cuvinte care îşi păstrează sensul (bine crescut „dezvoltat bine”).

Scrierea cuvintelor compuse • Se scriu legat adverbele compuse: odată, orişicât, diseară/deseară, dar cu cratimă formele alaltăieri-noapte, azi-mâine, mâinedimineaţă şi separat grupurile de cuvinte cu o structură asemănătoare, în care componentele îşi păstrează înţelesul o dată, nici o dată, după amiaza, etc. • Se scriu în cuvinte separate unele numerale ordinale mai puţin sudate al (o) mielea, al (un) milionulea. . . , precum şi prepoziţia compusă á

Scrierea cuvintelor compuse Se revine la scrierea într-un cuvânt a tuturor formelor pronumelui negativ niciunul şi ale adjectivului pronominal corespunzător niciun (niciuna, nicio, etc. ) — la fel ca a lui vreunul, vreun —, prin aplicarea consecventă a principiului conform căruia compusele trebuie distinse şi grafic de îmbinările libere asemănătoare: nici un adverb + articol (Nu e nici un om prost, nici un incult. ), adverb+numeral (Mă confundaţi, eu nu am nici un frate, nici mai mulţi. ), nici unul adverb + pronume nehotărât (Nu-mi place nici unul, nici celălalt. ).

Scrierea cuvintelor compuse • Se scriu într-un cuvânt substantivele compuse sudate, cu articulare şi flexiune numai la ultimul element, formate din sau cu elemente neologice: acvaplanare, aeroarnbulanţă, duroflex, gastroenterolog, metaloplastic, neocomunism, policalificare, teleconferinţă. • Se scriu cu cratimă substantivele compuse cu unitate semantică şi gramaticală mai mică decât a celor scrise întrun cuvânt (şi, eventual, cu articulare şi flexiune şi la primul element), după cum urmează: bună-credinţă, bună-creştere, bună-cuviinţă, bună-dimineaţa, bun-rămas, dublucasetofon, prim-balerin, prim-procuror, prim-solist, cuvântînainte, mai-mult-ca-perfect.

Scrierea cuvintelor compuse Se generalizează scrierea cu cratimă a compuselor nesudate care denumesc substanţe chimice şi specii de plante şi de animale: cinci-degete , viţă-de-vie, bunădimineaţa (plante) peşte-auriu, peşte-cu spada , peşte-ciocan (peşti).

Scrierea cuvintelor compuse • În general, se scriu în cuvinte separate locuţiunile: – adverbiale: altă dată „în altă împrejurare”, cu bună ştiinţă, de bunăvoie, în jur de „aproximativ”; – conjuncţionale: chit că, odată ce, până să; – interjecţionale : Doamne fereşte, – prepoziţionale: de jur împrejurul, în ciuda, în jurul, în locul, odată cu; – pronominale: Domnia Lui, Excelenţa Sa, Măria Ta; – substantivale: băgare de seamă;

Despărţirea în silabe şi la capăt de rând • Pentru păstrarea unităţii lor, nu se despart la sfârşit de rând, ci se trec integral pe rândul următor numele proprii de persoane: Popescu, Abd-el-Kader (nu Po-pescu/Popes-cu, Abd-el-|Kader/Abd-el-Ka-|der) • Se tolerează plasarea pe rânduri diferite a abrevierilor pentru nume generice şi a numelor proprii din denumirile unor instituţii, indiferent de ordine: Roman |SA, F. C. | Argeş. RA | Monitorul Oficial. • Regula generală şi obligatorie a despărţirii cuvintelor la capăt de rând în limba română, (valabilă şi pentru despărţirea pe baza pronunţării şi pentru cea pe baza structurii morfologice), este interdicţia de a lăsa la sfârşit sau la început de rând o secvenţă care nu este silabă. Excepţie: grupurile ortografice scrise cu cratimă (dintr|un, într-|însa), la care se recomandă însă, pe cât posibil, evitarea despărţirii.

Despărţirea în silabe şi la capăt de rând • Normele actuale prevăd despărţirea după pronunţare. Este acceptată şi despărţirea după structură, însă cu unde restricţii faţă de recomandările din DOOM 1. • Despărţirea după structură este acceptată atunci când capătul rândului coincide cu limita dintre componentele cuvintelor formate. Ea coincide, în multe cazuri, cu despărţirea după pronunţare. Elementelor componente ale cuvintelor formate şi se poate aplica, dacă este necesar, despărţirea după pronunţare.

Despărţirea în silabe şi la capăt de rând • Se pot despărţi şi după structură cuvintele (semi)analizabile (formate în limba română sau împrumutate): • compuse: arterios-cleroză / arterio|scleroză, altundeva/alt|undeva, des-pre de|spre, drep-tunghi/ drept|unghi, por-tavion/port-avion, etc. • Compusele care păstrează grafii străine sunt supuse numai despărţirii după structura din limba de origine: buck-hand. • derivate cu prefixe: a-nor-ganic/an|organic, dezechilibru/dez|echilibru, ine-gal/in|egal, nesprijinit/ne|sprijinit, su-blinia/sub|linia.

Despărţirea în silabe şi la capăt de rând • Nu se despart prefixele care s-au redus la o singură consoană : ra-lia, spul-bera. • dintre derivatele cu sufixe, numai cele formate cu sufixe care încep cu o consoană de la teme, terminate în grupuri de consoane: sa-vant-lâc, vârst-nic. – Normele actuale nu mai admit despărţirile după structură care ar conduce la secvenţe care nu sunt silabe (ca în într|ajutorare, nevr|algic) sau ar contraveni pronunţării, ca în apendic|ectomie [apendicectomie], laring|ectomie [laringectomie]. – Pentru cuvintele a căror structură nu mai este clară, deoarece elementele componente sunt neînţelese sau neproductive în limba română, normele actuale recomandă exclusiv despărţirea după pronunţare (ab-stract, su-biect) sau evitarea despărţirii, dacă aceasta ar contraveni regulilor : a-broga, o-biect.

Despărţirea în silabe şi la capăt de rând – La cuvintele scrise cu cratimă sau cu linie de pauză se admite —atunci când spaţiul nu permite evitarea ei ― şi despărţirea la locul cratimei/liniei de pauză. Este vorba de: • cuvinte compuse sau derivate şi locuţiuni: aducereaminte, aide-|mémoire, bun-|gust, ex-|ministru, shakespeare -|ian. • împrumuturi la care articolul şi desinenţele se leagă prin cratimă, flash-ul, flash-uri. • grupuri ortografice scrise cu cratimă: ducându-se, dute. fir-ar, văzându-mă, chiar când rezultă secvenţe care nu sunt silabe: dintr-un, într-însa (caz în care se recomandă evitarea despărţirii).

Câteva norme ortografice Adjectivul La unele adjective neologice, norma actuală, reflectând tonul persoanelor cultivate, admite la feminin forme cu şi fără alternanţa „o” (accentuat) - oa, în ordinea de preferinţă analoagă/analogă, omoloagă/omologă, în timp ce la altele nu admite forme cu oa (barocă, echivocă).

Câteva norme ortografice – Adjective invariabile – bleu, gri, kaki, oranj, sadea, vernil, video, alto, anticorupţie, antimafia, antiradar, cool, country, disco, flu, horror, latino, nonprofit, open, retro, second-hand, single, tehno, unisex… – eficace, atroce, ferice, feroce, locvace, motrice, perspicace, precoce, propice, vivace. – Fac excepţie: rapace, sagace, tenace,

Câteva norme ortografice Adjectivul La unele adjective neologice, norma actuală, reflectând tonul persoanelor cultivate, admite la feminin forme cu şi fără alternanţa „o” (accentuat) - oa, în ordinea de preferinţă analoagă/analogă, omoloagă/omologă, în timp ce la altele nu admite forme cu oa (barocă, echivocă). Adverbul Locuţiunile adverbiale nu cunosc categoria numărului astfel, locuţiunea altă dată nu are plural.

Câteva norme ortografice – Articolul La unele substantive provenite din abrevieri există în prezent tendinţa de a se folosi nearticulat, ca nume proprii O. N. U. /ONU a decis … (nu ONU-ul. . . ). Articolul hotărât enclitic (singular şi plural) se leagă cu cratimă : » în împrumuturile a căror finală prezintă deosebiri între scriere şi pronunţare: ocquis-ul [achiul], bleu-ul [blöul], show-ul [şoul]. » în împrumuturile care au finale grafice neobişnuite la cuvintele vechi din limba română: dandy-ul, dandy-i, gay-ul, hippyi, playboy-ul, story-ul. – Se recomandă ataşarea fără cratimă a articolului la împrumuturile ― chiar neadaptate sub alte aspecte — care se termină în litere din alfabetul limbii române pronunţate ca în limba română: boardul [bordul], clickul [clicul], godgetul/ghegetul], itemul [itemul], week-endul

Câteva norme ortografice – Numeralul Normele actuale acceptă la femininul nearticulat al numeralului ordinal întâi postpus substantivului şi forma întâia: clasa întâi/ clasa întâia. – Pronumele În construcţia cu prepoziţia de (care şi-a pierdut sensul partitiv, dobândind sensul „de felul” )+pronume posesiv, norma actuală admite atât pluralul, cât şi singularul: un prieten deai mei/un prieten de-al meu, o prietenă deale mele/o prietena de-a mea.

Câteva norme ortografice – Substantivul Substantivele la care există ezitare în ce priveşte apartenenţa la genul feminin sau neutru, respectiv masculin sau neutru (cu implicaţii asupra formei lor de plural) se află în una din următoarele situaţii : • cuvinte de genuri diferite (dintre care unele învechite, regionale sau populare) sunt specializate pentru sensuri sau domenii diferite a (litera) s. m. /s. n. , a (sunet) s. m. ; basc/bască „beretă”, basc „adaos la bluză sau jachetă”, bască „albie, lâna tunsă de pe o oaie, bluză, vestă”, bască „limbă”, colind „colindat”, colind/colindă „cântec”; zăloagă „semn de carte, capitol”, zălog „arbust”, zălog „garanţie“; • ambele sunt admise ca variante literare libere basc/bască (beretă), colind/colindă (cântec);

Câteva norme ortografice • Norma actuală a optat pentru un singur gen, şi anume astru masculin, cleşte masculin, foarfecă feminin ; • Conform tendinţei de specializare, la unii termeni, a masculinului pentru limbajul tehnic, norma actuală admite şi genul masculin (şi deci pluralul în -i) la substantive ca element (de calorifer) s. m. , pl. elemenţi, faţă de element „fenomen, componentă”s. n. , pl. elemente; robinet s. n. /s. m. , pl. robinete/robineţi; virus „program de calculator” s. m. , pl. viruşi, virus. , agent patogen” s. n. , pl. virusuri. • La substantivul împrumutat din engleză: mass-media s-a admis (în acord, cu forma şi în conformitate cu trecerea unor plurale neutre latineşti la origine la feminin singular) folosirea lui ca feminin singular (mass-media actuală), cu genitiv-dativul articulat muss-mediei.

Câteva norme ortografice • Sunt admise noile forme de singular pe care unele substantive feminine şi le-au creat după modelul: sofa, sofale, cafea, cafele, bretea, sanda. (nu sandală). • Tendinţa distingerii între forma de singular şi cea de plural se concretizează prin acceptarea unui nou singular precum cârnat (nu cârnaţ). • Unele substantive feminine omonime la nominativacuzativ au genitiv-dativul singular diferit: maică „călugăriţă, g. -d. . art. maicii, maică „mamă” g. -d. art. maicei/maicii/maichii ; soră „grad de rudenie”, g. -d. art. surorii, sora „infirmieră”, g. -d. art sorei.

Câteva norme ortografice • La unele nume proprii, normele actuale permit variante de flexiune: Ilenei/Ileanei. • Poate exista ezitare în ce priveşte forma de plural la unele substantive feminine cu pluralul (şi g. -d. sg. nearticulat) în -e sau -i şi neutre cu pluralul în -uri sau -e; la aceste substantive, opţiunea normei actuale este una dintre următoarele : • ambele forme sunt admise ca variante literare libere, cu preferinţă pentru prima: căpşuni/căpşune, cireşe/cireşi, corzi, coperte/coperţi, găluşte/găluşti, niveluri; • se admite o singură formă la unele substantive feminine (monede, dar gagici, poieni, ţigănci) şi neutre precum chibrituri, dar seminare ;

Câteva norme ortografice • La împrumuturile recente, în curs de adaptare, norma actuală a adoptat soluţii diferite, şi anume : • folosirea unor substantive cu aceeaşi formă la singular şi la plural dandy, gay, hippy, peso, playboy. • încadrarea în modelul substantivelor româneşti, prin formarea pluralului : • la cele masculine cu desinenţa -i, cu alternantele fonetice corespunzătoare adidaşi, bodguarzi/bodiguarzi, brokeri, dealeri, rackeţi. • la cele neutre, în general cu desinenţa -uri, legată ori direct la cuvintele care se termină în litere din alfabetul limbii române pronunţate ca în limba română boarduri [borduri], clickuri [clicuri], itemuri, etc. , ori prin cratimă la cuvintele a căror finală prezintă deosebiri între scriere şi pronunţare (bleu-uri [blöuri), show-uri [şouri) sau care au finale grafice neobişnuite la cuvintele vechi din limba română_pariy-uri, story-uri.

Câteva norme ortografice • Verbul Verbele sunt, suntem, sunteţi se pronunţă cu „u”; nu cu „î” • ([suntem], nu [sîntem]) • Formele fără „-ră” la indicativ mai-mult-ca-perfect plural sunt învechite/populare. • Verbul a continua are, conform normei actuale, la indicativ şi conjunctiv prezent, persoana I singular, forma (eu) (să) continui (nu continuu). • Verbul a decerna trebuie conjugat cu -ez (eu) (să) decernez (un decern) • Verbul a absolvi, inclusiv pentru sensul „a termina un an/ o formă de învăţământ”, trebuie conjugat fără „–esc” (eu) (să) absolv (nu absolvesc) • Verbul a mirosi are la indicativ prezent, persoana a III-a plural, forma (ei) miros (nu miroase).

Câteva norme ortografice • Forme verbale noi • La infinitiv: • decotoşmăna, dispera, pietrifica, sfârteca… • La indicativ: • (eu) continui, enumăr, (el) defalcă, se decotoşmănează, exhibă, irigă, să freamăte…

Câteva norme ortografice • Abrevieri • Se păstrează din D. O. O. M. 1 prescurtările uzuale: • Cuvinte simple: • bd. (bulevard), d. /dl. (domnul), dna. (doamna), dra. (domnişoara), dlui. (domnului), dnei. (doamnei), drei. (domnişoarei) • Cuvinte compuse: • d-ta (dumneata), d-voastră/dv. /dvs. (dumneavoastră), d-lui (dumnealui)

Câteva norme ortografice • Denumirile teritorial-administrative: • Formele nominativ-acuzativ se scriu cu cratimă: • Alba-Iulia, Bistriţa-Năsăud, Caraş-Severin, Cluj-Napoca, Drobeta-Turnu-Severin • Formele nominativ-genitiv, cu prepoziţie, cu adjectiv se scriu fără cratimă: • Gura Teghii, Prundul Bârgăului, Vatra Dornei, Bolintinul din Deal, Curtea de Argeş, Filipeştii de Pădure, Vişeu de Jos, Baia Mare, Copşa Mică, Piatra Arsă, Valea Seacă.

Câteva norme ortografice • Forme noi de cuvinte-titlu • Se înlocuiesc forme ieşite din uz cu: angină, clinci, container, corozivitate, crenvurst, crevete, detenţie, escatologie, expulzie, foarfecă (pl. foarfeci), fotoemisie, hagialâc, hogeac, machieur, machieuză, magazioner, marfar, marochiner, maseuză, muchie pietrificare, porthartă, posomoreală, pudibonderie, sanda, saună, screamăt, secreter, sfârtecare, suzetă, şutor, trailer, verzitură, ziler… • Forme noi de plural • anacoluturi, algoritmuri, aragaze, arboreturi, betoane, canale, feşe, fundaluri, gradene, habitacluri, infanticide, jobene, lipoame, luntri, monologuri, pandişpane, paradoxuri, pardesie, paricide, recamiere, recensăminte, regicide, remarci, zbucuimuri, intermezzouri…

DESPRE LECŢIILE CUPRINZ ND „Modificări în DOOM 2 faţă de DOOM 1” Concept original şi realizare: Numai pentru UZ INTERN la ŞCOALA CU CLASELE I-VIII Vişeu de Jos ~ Jud. MARAMUREŞ str. Principală, nr. 1111 Tel. 0262 -368013 E-mail: ihapca 2002@yahoo. com Autor > Prof. IOAN HAPCA