Cetatea Alba Carolina nceputuri nc dinainte de cele

Cetatea Alba Carolina- începuturi Încă dinainte de cele scrise, există dovezi clare că la Alba Iulia, mileniile au trecut blânde peste locuri şi oameni. Primele astfel de dovezi se pierd în negura istoriei, cu mult înainte de era noastră. Vestigiile de la începutul primului mileniu atestă că istoria oraşului Alba Iulia şi a Cetăţii sunt legate direct de cetatea dacică de la Piatra Craivii (secolele II î. C. - I d. C), cunoscută sub numele Apoulon, ridicată pe un masiv stâncos la numai 20 km nord de oraşul de acum. Apoulon-ul dacic a devenit apoi Apulum, un oraş închegat din castrul roman construit pentru legiunea a XIII-a Gemina. La începutul mileniului II, Alba Iulia devine centrul unui voievodat condus de Gyula. În anul 1002, Gyula este învins de regele maghiar Ştefan cel Sfânt, moment care marchează intrarea treptată a oraşului în componenţa Regatului Maghiar. În perioada medievală, oraşul a purtat diferite denumiri: Bălgrad, Fehervar sau Weissenburg, fiecare dintre ele aleasă după cei care, vremelnic, au condus oraşul şi Cetatea.

Cetatea Alba Carolina una din cele 7 minuni ale României ”Zeci de mii de români au participat în urmă cu doar câţiva ani la una dintre cele mai ample campanii mediatice, prin care erau chemaţi să-şi aleagă minunile, locurile şi simbolurile care le reprezintă cel mai bine ţara. În final, pe baza a peste 60. 000 de voturi, au fost alese cele 7 minuni ale României: Ansamblul Brâncuşi – Târgu-Jiu, Castelul Corvinilor – Hunedoara, Cetatea Alba Carolina Alba Iulia, Cetăţile dacice – Munţii Orăştiei, Iaşiul cultural, Mănăstirile pictate din Bucovina şi Sibiul istoric. După ani întregi de muncă şi restaurare, Cetatea Alba Carolina îşi arată adevărata valoare şi te aşteaptă cu toate porţile deschise, mai frumoasă ca oricând. Pregăteşte-te de o lecţie de istorie total neconvenţională, trăită pe viu, alături de oamenii şi personajele care au scris-o şi înfăptuit-o, în locurile binecuvântate în care Cetatea Alba Carolina respiră aerul istoriei. ” Sursa: turinsm. apulum. ro

Descindem în Cetatea Alba Carolina în parcarea aferentă zonei Universității ” 1 Decembrie 1918”. Imediat ne atrag atenția doua obeliscuri către care ne îndreptăm toți, ca la un semn! Nu degeaba avem aceeași pasiune!

Monumentul Custozza (1906 ) A fost ridicat în amintirea soldaților și ofițerilor din Regimentul 50 infanterie din Alba Iulia, căzuti în bătălia de la Custozza, în timpul războiului austro-italian din 1866. Obeliscul este împrejmuit cu lanțuri grele, intercalate de ghiulele de tun având la baza amplasate plăci pe care sunt inscripționate numele celor căzuți în bătălie, în limbile română, maghiară și germană.

Monumentul Colonelului Ludwig Losy von Losenau Piatra de temelie a acestui monument a fost pusă la 23 iulie 1852 de către însuşi împăratul austriac Franz Iosif, în memoria comandantului regimentului austriac de cavalerie GRAF AUERSPERG nr. 8, ucis în lupta de la Simeria din 7 feb 1849, împotriva trupelor maghiare conduse de generalul Bem. Losenau a fost numit de către români “eroicul Losenau”.

Surpriza zilei! Felicia ne face cunoștință cu tânărul și talentatul sculptor-restaurator, Ștefan-Ciprian Bințînțan (născut în 1976), unul dintre artiștii plastici care au lucrat la restaurarea Cetății Alba Carolina. El a dat viața și mai multor operele de artă urbană” cu tematici diferite, de la educaţie, cum este statuia cu piedestal ”Socrate”, istorie – basorelieful ”Dacii şi romanii”, Clopotul Unirii, până la interferenţe culturale care sunt reprezentate de o piramidă. Printre statuile care reflectă ”atmosfera de epocă” se numără soldaţi austrieci în uniforma anilor 1. 600, orăşeni, o florăreasă, doamna în haine de epocă, cavalerul în uniforma armatei austriece, ţăranca cu baniţă, băiatul cu pălărie, cetăţean cu baston şi cu melc sau grupurile statuare - călugărul şi copilul, absolventul, şcolarii şi căţelul.

Suntem captivați de explicații, de poveștile personajelor pe care artistul plastic Ștefan-Ciprian Bințînțan le-a creat, despre cei care i-au pozat pentru ele: mama, soția, nepotul, prieteni apropiați… Despre modul în care au decurs lucrările de restaurare ale Cetății Alba Carolina… Toate împărtășite cu modestie, respect și foarte multă pasiune pentru munca de sculptor restaurator. Admirabil !

”Socrate” ”Filosoful aşezat pe o coloană grecească cu o carte în mână simbolizează ”cultura şi educaţia”, iar faptul că stă cu piciorul pe cărţi simbolizează că ”omul care se află deasupra cărţilor şi stă pe un munte de cultură”! (Ș. Bințînțan) Clădirea Universității „ 1 Decembrie 1918″ are o istorie veche si interesanta. Pe acest loc a fost o Biserică catolică a ordinului dominican, apoi Biserică catolică iezuită (Biserica Bathory) și gimnaziu iezuit (1753). Subsolurile au fost păstrate în actuala construcție în care a funcționat Liceul Romano-Catolic Majlath (1899 -1900), Liceul Militar Mihai Viteazul, iar din 1991, Universitatea “ 1 Decembrie 1918”.

Piața Universităţii „ 1 Decembrie 1918” , acolo unde în urmă cu sute de ani exista o biserică franciscană, au apărut ”copiii”… Absolventul, școlarii și cățelușul lor… ca în ștafeta generațiilor (Sculpturi de Ștefan-Ciprian Bințînțan) ”Copilul și călugărul franciscan ”

”Piramida restaurărilor” (Artist plastic Ștefan-Ciprian Bințînțan)

CLOPOTUL UNIRII Are forma identică cu cea a clopotului pe care Regele Ferdinand l-a donat Catedralei Reîntregirii. Cele trei fante simbolizează regiunile unite, strâns legate în sfoara răsucită ce poarta pecetea crucii Reginei Maria, așa cum este și bordura de brâu, laitmotive preluate de la Catedrala Reîntregirii. Sunt redate scene din timpul evenimentului de covârșitoare importanță națională, care a consacrat Unirea Țărilor Române într-un singur stat. Artist plastic Ștefan-Ciprian Bințînțan

Crucea Reginei Maria

Veniți la flori. Frumoase flori, vesele și parfumate… Pare a spune FLORASEASA

”Țăranca cu baniță și băiat cu pălărie” (sculptor Ștefan-Ciprian Bințînțan) Nană, cine ți-o furat un ou?

Simbolul calului-libertatea! Vezi detaliu baston It's five o'clock, trecute fix, mon cher. Ai întîrziat! Sunt bărbat liber mon cher, sunt becker!

”Orășenii” (creație Ștefan-Ciprian Bințînțan) Fii atent! Paparazzo în acțiune!

Detalii ”Doamna de oraș” (artist plastic Ștefan -Ciprian Bințînțan)

Detalii statuie ofițer Respectele maestre!

Cum se face? Detalii, lămuriri și explicații, care mai de care, mai interesante

Și acum la drum… Avem de mers. Încotro? Spre stânga… după indicator

Cetatea Carolina din Alba Iulia cea mai importantă fortăreaţă bastionară de tip Vauban de pe teritoriul României. ”Operă a arhitectului italian Giovanni Morando Visconti, cetatea din Alba Iulia a fost ridicată între 1714 şi 1738 în mijlocul oraşului, sub denumirea de “Fortificaţia capitală de la Alba Iulia din Principatul Transilvaniei”. Cetatea se întinde pe o arie de peste 100 de hectare, iar zidurile au o lungime de vreo 12 kilometri şi cronicile povestesc că peste douăzeci de mii de iobagi au muncit ca să le ridice. Vorbim de ziduri groase de trei metri la bază şi construite pe locul fostelor fortificaţii romane, la care s-a adăugat cărămidă şi piatră. Începând din secolul al XVIII-lea şi până în secolul al XIXlea, cetatea de la Alba Iulia a fost în acelaşi timp depozit de arme şi muniţie, dar şi centru militar al principatului. Trinitatea, Sf. Mihail, Sf. Carol, SF. Ştefan, Sf. Capistrano, Eugeniu de Savoia şi Sfânta Elisabeta sunt cele şapte bastioane ale cetăţii care îi conferă imaginea stelată reprezentativă pentru fortificaţiile de acest gen. Cel mai mare dintre bastioane este cel denumit Trinitatea, care peste 100 de metri. În centrul său se poate observa un blazon încoronat cu frunze de acant şi nenumărate câmpuri cu flori. Interesant este că fiecare poartă are reliefuri şi statui sculptate drept decor, ceea ce le face structuri militare unicat în Europa. Sursa de inspiraţie pentru aceste decoruri a fost mitologia antică. Între zidurile cetăţii s-au derulat cele mai importante episoade din istoria poporului român printre care amintim sfârşitul răscoalei lui Horea şi, la 1 Decembrie 1918, Marea Unire a Transilvaniei cu România. ” (Turism. Transilvania. ro)

Poarta a III-a, vedere de pe traseul celor trei fortificații

Poarta a III-a are forma unui dublu arc de triumf, (cu 4 piloni și 8 pilaștri care susțin bolțile și arcadele celor 3 intrări). Partea de sus a porții este dominată de statuia ecvestra a Împăratului Carol al VI-lea de Habsburg, care a domnit între anii 1711 – 1740, pe timpul căruia s-a construit Cetatea Alba Carolina. La mijloc se află stema Casei de Austria (vulturul bicefal cu sabia si sceptrul, purtând pe piept stema Transilvaniei), încadrată de statuile lui Venus și Marte, flancate de doua bombarde în poziția de tragere. La baza statuii ecvestre a Împăratului Carol al VI-lea se găsesc prizonieri turci, semnificând victoria habsburgilor asupra turcilor. Privind Poarta a III-a dinspre cetate se văd 4 statui reprezentând 4 virtuții însoțite de simbolurile caracteristice care le individualizează: - Cornul abundentei pentru Abundenta, - Macheta unui templu pentru Înțelepciune, - Balanța pentru Justiție, - Spada pentru Forța.

Impozanta POARTĂ a III-a Foto net.

Poarta a III-a În partea centrală a emblemei se reliefează, bine nuanţate, iniţialele “CC” încrucişate peste cifra VI , însemnând ”Carolus – Caesari”, iniţiale ce definesc conceptul politic al Casei de Austria.

Poarta a III-a Detalii artistice de excepțională valoare Stema Imperiului Austriac este alcătuită din pajura bicefală încoronată, cu aripile larg deschise şi care poartă pe piept blazonul Principatului Transilvaniei.

Poarta a III-a Detalii față Două grupuri de câte doi prizonieri turci, cu bustul gol, înlănţuiţi de o coloană împodobită cu trofee otomane capturate contribuie la reprezentarea fastuoasă a triumfului Imperiului Habsburgic asupra Imperiului Otoman.

Poarta a III-a Detalii, spate

In timpul restaurării impozantului ansamblu sculptural al Porții III, s-a descoperit un amănunt plin de semnificații: prizonierii turci țineau în mâinile legate la spate, propriile lor testicule. Pedeapsa având semnificația de a le pieri sămânța și neamul de cotropitori!

Mecanismul cu lanț de acționare a podului mobil

Vedere pe sub Poarta a III- a Obeliscul lui Horia, Cloșca și Crișan (detaliu ”ușa carcerei”)

A fost ridicat în 1937 din inițiativa Societății ASTRA, cu contribuția populației, fiind închinat memoriei conducătorilor răscoalei de la 1784 -1785, conduse de Horea, Cloșca și Crișan. Monumentul din granit, înalt de 22, 5 metri, este opera sculptorului Iosif Fekete Negrulea și a arhitectului E. Mihălțan. În interiorul obeliscul se află o celulă simbolică cu inscripția: Smerită închinare lui Horea, Cloșca și Crișan! In partea de est Victoria Înaripată, ținând în mână o cunună de lauri, iar în partea de vest basorelieful Horea, Cloșca și Crișan. Obeliscul lui Horia, Cloșca si Crișan

Poarta a II-a Este amplasată la partea de sus a barbacanei ce face legătura cu Poarta I, în imediata apropire a Porții a III-a şi a Obeliscului Horea, Cloșca și Crișan. Întregul ansamblu al monumentului, realizat în stil Baroc, este înnobilat prin decoraţia sculpturală care creează impresia de monumentalitate şi distincţie a Porții a II-a, care a contribuit la imaginea de simbol al puterii Habsburgice în Transilvania. În istoria lui, monumentul a suferit groaznice mutilări în anul 1937, atunci când, cu ocazia sistematizării verticale a zonei din faţa Porții a III-a, ca urmare a nevoii amplasării monumentului Eroii Neamului Românesc, respectiv Obeliscul Horea Cloșca și Crișan, pilaştrii centrali ai monumentului au fost demolaţi iar nivelul de călcare în poartă a fost coborât cu 1, 10 m astfel încât întreaga pantă a barbacanei ce leagă Poarta a II-a de Poarta I a fost modificată în vederea realizării unui acces auto mai uşor. Norocul şi oameni de bine ai timpului respectiv au făcut ca astăzi să putem admira componentele artistice din piatră ale monumentului, deoarece au pus la păstrare, atât atlanţii cât şi leii de pe coronamente şi, chiar dacă aceste elemente nu au fost conservate în condiţii propii, cel puţin au putut fi recuperate, consolidate, completate, restaurate şi puse în valoare acolo unde îşi au ele locul.

Poarta a II-a a fost reconstruită din zidărie de cărămidă cu blocuri de piatră, peste care au fost montate decorațiunile cu atlanți, lei, coloane și efigii imperiale.

Deasupra fiecărui atlant se află câte un leu cu scut, având monograma împăratului Carol al VI-lea.

Poarta I In cadrul ansamblului de fortificaţii militare defensive ale Cetăţii, Poarta I este situată la partea de jos a barbacanei ce leagă Poarta I de Poarta a II-a, în dreptul Bastionului “Sf. Capistrano”. Poarta este construită din blocuri de piatră cioplită, respectiv calcar din cariera de la Ighiu. Decoraţia sculpturală îmbogăţeşte semnificaţiile estetice ale porții dând monumentului distincţie şi personalitate. Dacă privim din faţă monumentul, la intrarea în Cetate, sus, pe arhitravă găsim în partea stângă statuia lui Venus – zeița frumuseții, în mijloc stema Austriei – Pajura imperială bicefală încoronată, iar în partea dreaptă statuia lui Marte – zeul războiului. Deasupra arcadelor laterale găsim patru altoreliefuri deosebite, cu teme mitologice, care personifică, în faţă pe partea stângă, pe Enea – întemeietorul mitic al Romei, iar în partea dreaptă pe Hercule, luptându-se cu Anteu. Pe faţada din spate îl găsim pe partea stângă pe Hercule ucigând leul din Nemeea, iar pe partea dreaptă pe Perseu cu capul retezat al Meduzei. În ansamblul lui, monumentul este realizat în stilul Baroc cu tema iconografică inspirată din iconologia antică şi s-a dorit a fi un simbol al puterii Habsurgice în Transilvania. Pe toată perioada asediului Cetăţii din anul 1849 (singura dată când Cetatea a fost asediată) accesul prin Poarta I a fost blocat, poarta fiind închisă permanent iar podul mobil ridicat şi asigurat.

Poarta I Sculptor restaurator Ioan Bogdan

Căldură mare, oboseală. Un scurt popas pentru un suc și o înghețată, într-un locul plăcut, la terasa ”Carolina Café”, fostul Palat Ierihon, aflat pe pietonala Cetății… . . . angajații poartă costume de epocă

Bucurie și încântare Mulțumim d-le Ștefan Ciprian Bințînțan, pentru timpul acordat!

Statuia ecvestră a lui Mihai Viteazul Este amplasată în fața palatului princiar din Cetatea Alba Carolina, (înălțime 8, 46 m, din care 2 m are soclul), realizată în bronz de sculptorul Oscar Han, inaugurată la 28 noiembrie 1968, cu ocazia aniversării semicentenarului Unirii Transilvaniei cu România. ( Monedă aniversară din argint aurit).

Domnitorul Mihai Viteazul primind omagiile celor trei țări române unite Basorelief (6, 20 x 3 m), montat pe clădirea Palatului Princiar, aflat în spatele statuii ecvestre a lui Mihai Viteazul. Sculptor Horia Flămându, 1975.

Catedrala Romano-Catolică Sfântul Mihail

Catedrala Romano Catolică Sfântul Mihai, unul din cele mai valoroase monumente de arhitectură din Transilvania, de aceeași vârstă cu Notre Dame, Paris.

Catedrala Romano-Catolică Sfântul Mihail Lăcașul deține două recorduri: este cea mai veche și totodată cea mai lungă (83 m în ax) catedrală din România. Construcția catedralei a început în secolul al XI-lea, probabil prin anul 1009, odată cu întemeierea Episcopiei Transilvanii de către regele Ștefan I al Ungariei, dar a fost distrus parțial de marea invazie tătară în anul 1242. Actuala catedrală a fost construită între anii 1246 -1291 în stil romanic cu elemente de influență gotică. Edificiul a servit drept catedrală a Episcopiei Transilvaniei, iar de la concordatul interbelic dintre România și Sfântul Scaun servește drept catedrală a Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Alba Iulia. În nava laterală de sud se află sarcofagul lui Iancu de Hunedoara, guvernator al Ungariei, cel al fiului său, Ladislau de Hunedoara, iar în nava nordică se află sarcofagul reginei Izabella și cel al lui Ioan Sigismund, primul principe al Transilvaniei și rege (titular) al Ungariei. În absida navei laterale nordice se află capela Lazo unde pot fi observate câteva fresce din epoca Renașterii.

Ioan de Hunedoara singurul tricolor românesc! Sarcofagele regale

Sfântul Anton înconjurat de copii, lângă Catedrala Romano-Catolică Icoana Sfântului Anton, din Catedrală

Sala Unirii din Alba Iulia Clădirea, care a adăpostit şedinţa din 1 decembrie 1918, în care cei 1228 de delegaţi au hotărât unirea Transilvaniei cu România, a fost ridicată în anul 1900, pe locul unui imobil în care a funcţionat o ospătărie având rolul unui cazinou militar, pentru militarii din armata austro-ungară staţionaţi în garnizoana cetăţii Alba Iulia. Imediat după Unire, edificiul a fost modificat pentru a i se da un aspect somptuos, pe măsura evenimentului ce l-a adăpostit. Între anii 1993 -1994 au avut loc ultimele intervenţii, când deasupra şemineelor a fost aşezată stema actuală a României, iar în sala interioară au fost aduse busturile regelui Ferdinand şi reginei Maria, creaţie a sculptorului Vlad Ciobanu. De asemenea, în această perioadă au fost refăcute şi fixate pe peretele vestic al sălii, plăcile în marmură cu textele rezoluţiei de Unire şi Legii pentru Unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei, Sătmarului şi Maramureşului cu România, votată de Parlamentul Ţării la 29 decembrie 1919. Sala Unirii a găzduit banchetele oficiale date cu ocazia Încoronării (15 octombrie 1922), Serbărilor Unirii (20 mai 1929) şi a dezvelirii Obeliscului Horea, Cloşca şi Crişan (14 octombrie 1937).

Foto net

Poarta a IV-a Un străjer vigilent

Poarta a IV-a încheie şirul monumental al porților cetății cu conţinut deosebit al decoraţiei sculpturale din piatră. Amplasată la mijlocul curtinei ce desparte Bastionul , , Sfântul Mihail” de Bastionul , , Trinitarienilor”, Poarta a IV-a a purtat denumirea de , , Poarta Nouă” sau , , Poarta Episcopului”, după cum se regăseşte consemnată în planul generalului Weiss din anul 1736. În cadrul sistemului militar defensiv al fortificaţiilor, Poarta a IV-a realiza accesul din interiorul Bastioanelor de pe latura de vest a Cetăţii, cu legătura de pe podul ridicător peste şanţul Bastioanelor către Ravelinul , , Sfântul Mihail” şi de acolo, prin Poarta a V-a peste contragardă către Poarta a VI-a, în exteriorul Cetăţii. Construcţia s-a dezvoltat în secţiune orizontală sub forma unui pasaj lung care conţinea, la ieşirea spre pod, mecanismele podului ridicător şi locaşurile de deschidere ale porţilor din lemn. Pe partea de ieşire spre interiorul Cetăţii se găsesc amplasate de o parte şi de alta a pasajului, camerele de gardă. Tot aici, Portalul intrării realizează monumentalitatea obiectivului turistic prin încărcătura componentelor artistice din piatră realizate în stilul Baroc. O trecere rapidă în revistă a elementelor decorative din piatră ne relevă două coloane superbe, ce străjuiesc ancadramentul porţii, coloane care conţin atlanţi cu trupuri puternice ce susţin pe creştet capitele compozite ce preiau antablamentul porţii bogat ornamentat cu arme albe şi de foc, fanioane, steaguri şi instrumente muzicale în mijlocul cărora tronează Stema imperială a Austriei – pajura bicefală încoronată purtând însemnele puterii în gheare. De remarcat este şi bolţarul median al ancadramentului prin reprezentarea simbolică a , , mâniei” sub aspectul unei măşti cu trăsături anatomice deformate, care accentuează grimasa de furie.

Poarta a IV-a Mânia, furia

Tunelul de traversare pe sub Poarta a IV-a, adăpostește magazine de suveniruri, expoziții de materiale din timpul restaurării, sistemele de acționare a porților și podului.

(sculptor Ștefan-Ciprian Bințînțan) In parc, ”Domnul de pe băncuță ” s-a decis să aștepte veșnicia. Pe genunchi i se urcase, mai demult, un melc dar s-a plictisit și a ”plecat ”… ( mai corect, a fost furat!) Doar puiul de bufniță aterizat pe baston, mai înțelept, i-a mai rămas alături curios să mai cunoască lumea.

Catedrala Încoronării din Alba Iulia

Catedrala Reîntregirii Neamului Catedrala Încoronării și Catedrala Arhiepiscopală Începând cu 1922, la Alba Iulia a fost sediul Episcopiei Militare Române, desființată în 1948. După 275 de ani de la desființarea Mitropoliei Transilvaniei, cu prilejul aniversării a două mii de ani de atestare documentară a municipiului Alba Iulia și a 375 de ani de la Unirea celor trei țări românești de către Mihai Viteazul, la 16 octombrie 1975 a fost reînființată Episcopia de Alba Iulia, ridicată în 1998 la rangul de arhiepiscopie. Arhitectura în stil bizantina fost inspirată de Biserica Domnească din Târgoviște, vechiul loc de încoronare pentru voievozii valahi. Edificiul are formă de cruce greacă înscrisă. Intrarea în biserică se face printr-un pridvor deschis cu arcade mari, sprijinite pe patru coloane cu capiteluri. În nișele laterale din pridvor sunt fixate patru plăci de marmură cu inscripții comemorative care ilustrează patru evenimente importante: 1. Tipărirea Noului Testament de Mitropolitul Simion Ștefan la 1648; 2. Unirea de la 1600, înfăptuită de Mihai Viteazul; 3. Martiriul lui Horea, Cloșca și Crișan; 4. Refacerea unității spirituale a românilor. Pictura murală a fost realizată de pictorul Costin Petrescu în tehnica „al fresca” (frescă) și se înscrie în spiritul iconografiei tradiționale. De o parte și de alta a intrării, apar portretele suveranilor României Mari, Regele Ferdinand I Întregitorul și regina Maria. În timpul regimului comunist, cele două portrete au fost acoperite cu o peliculă de vopsea, fiind restaurate după 1989.

Catedrala Încoronării din Alba Iulia A fost construită cu sprijinul Casei Regale a României Are hramul Sfânta Treime

Frumoasa cruce ortodoxă de pe turnul clopotniței (58 m înălțime), se înalță semeață la spre înaltul cerului, binecuvântând pământul strămoșesc.

Catedrala Încoronării din Alba Iulia, cu hramul Sfânta Treime, a fost construită cu sprijinul Casei Regale a României, după planurile arhitectului Victor Ștefănescu. A fost prima catedrala ridicată după 1918 Lucrările au fost începute la 28 martie 1921 și au fost finalizate la mijlocul lunii septembrie 1922, la 8 octombrie având loc sfințirea și primirea hramului Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril, în memoria primului întregitor al românilor și patron al evenimentului, Mihai Viteazul. Din 1975 lăcașul servește drept catedralăa Episcopiei Ortodoxe de Alba Iulia. Catedrala Încoronării din Alba-Iulia este inclusă în Lista monumentelor istorice din România.

Sculptor Ioan Bogdan Sculptor Ștefan-Ciprian Bințânțan La data de 15 octombrie 1922, Ferdinand și Maria s-au încoronat regi la Alba Iulia. În anul 1914, Ferdinand de Hohenzollern-Sigmaringen a devenit rege al României, la vârsta de 49 de ani, depunând juramântul solemn și promițând că va fi „un bun român”.

Poarta a V-a a fost amplasată pe colțul de sud-vest al ravelinului Sfânul Mihail, demolat parțial in 1921, cu ocazia lucrărilor de construcție a Catedralei Ortodoxe. Poarta este una dintre intrările secundare, aflate în partea vestică a Cetății Alba Carolina. Arhitectura acesteia este una simplă, fără elemente sculpturale. În fața porții se găsește un pod ce face legatura între ravelinul Sfântul Mihail și cea de-a treia linie de apărare a cetății numită contragardă. Poarta a V-a a fortificaţiei de tip Vauban, a fost blocată cu un zid de cărămidă mai bine de 50 de ani, dar a fost redată ciclului turistic în anul 2010, după 6 luni de lucrări de restaurare.

Poarta a V-a

Poarta a VI-a a Cetatii Alba Carolina (Poarta Regelui) este amplasată pe cea de-a treia linie de apărare, contragarda. Prin Poarta a VI-a au intrat în Cetate Regele Ferdinand şi Regina Maria în anul 1919, la prima lor vizită aici. Aceasta are dimensiuni reduse, fiind compusă doar din doi piloni laterali lipsiți de elemente decorative. Poarta restaurată a fost inaugurată în 5 mai 2012, odată cu Traseul Turistic „Porţile Cetăţii” (I-VI) și străbate zona Cetăţii din direcţia est-vest, făcând legătura prin interiorul Fortificaţiei de tip Vauban între Oraşul de jos (Centrul Civic) şi cartierul Platoul Romanilor din zona de vest a municipiului Alba Iulia.

Alba Carolina 2015 Aniversare 300 ani!

Români, maghiari, germani, ortodocși, catolici sau de alte confesiuni, trăiesc împreună de sute de ani pe acest pământ, între aceste ziduri care le-au fost casa tuturor… Doar în Pace, cu Iubire și Lumină în suflet, totul este posibil! Trebuie doar voință și unitate!

Mulțumim de vizită și să mai poftiți pe la noi!

Mariana Anghel ”Vin români la Alba iar!” averio 13@yahoo. ro Foto: grup pps Alba Iulia 2015