Centrul Naional de Expertize Judiciare Olga Cataraga 15

Centrul Național de Expertize Judiciare Olga Cataraga 15. 09. 2017

Subiectele : 1. Termenul „cunoștințe speciale” în procesul penal și civil (1 -7); 2. Specialistul în activitățile de urmărire penală și specială de investigație (8 -9); 3. Tipurile de ajutor acordate de către specialist în procesul judiciar (10 -11); 4. Noțiuni generale de expertiză judiciară (12 -17);

Subiectele : 5. Expertiza judiciară – o formă de ajutor al specialistului în procesul judiciar (17); 6. Criteriile de clasificare a expertizelor judiciare (18 -19); 7. Caracteristicele de bază ale expertizei judiciare (20 -23); 8. Noțiunea de obiect al expertizei judiciare (24); 9. Clasificarea obiectelor expertizei judiciare (25 -26); 10. Cerințe fată de obiectele expertizei judiciare (27);

Subiectele : 11. Noțiunea de expert, etapele formării expertului judiciar (28 -37); 12. Noțiunea de specialist, etapele formării specialistului (38 -41); 13. Formele de utilizare a specialistului și expertului pentru soluționarea problemelor ce țin de domeniul cunoștințelor speciale în procesul penal și civil (42 -43).

1 Cunoștințe speciale ! A A URA

Cunoștințe În anumit domeniu al științei, tehnicii, artei, meșteșugăritului, etc. ; Care se utilizează pentru: Depistarea; Fixarea; Ridicarea; Interpretarea – urmelor, mijloacelor materiale de probă. De reținut !!!!! CUNOȘINȚELE JURIDICE NU FAC PARTE DIN ”CUNOȘTINȚELE SPECIALE”

REZUMAT - „cunoştinţe speciale” – cunoştinţe din toate domeniile de activitate umană: ştiinţe, tehnică, artă, meşteşugărit, cultură etc. , cu excepţia cunoştinţelor juridice, care pot fi utilizate pentru depistarea, fixarea, ridicarea şi examinarea urmelor şi mijloacelor materiale de probă. Specific pentru termenul de „cunoștințe speciale”, este faptul, că la ele nu se referă cunoștințele juridice;

2 persoana care posedă ”cunoştinţe speciale”. „Specialiștii” nu sunt toate persoanele care dețin cunoștințe adânci în anumite domenii, ci doar acelea care pot utiliza cunoștințele din domeniul lor de bază pentru depistarea, fixarea, ridicarea şi examinarea urmelor şi mijloacelor materiale de probă.

Cine sunt specialiștii, unde îi găsim? De regulă, aceștia sunt un grup limitat de oameni care au studiat special procedee de aplicare a cunoștințelor din diferite domenii ale științei, tehnicii, artei, meșteșugăritului, culturii, etc. (pe care le-au căpătat în afara procesului judiciar, în timpul studiului la instituții de învățământ superioare în domeniile menționate și au obținut diploma de studii) pentru necesitățile procesului judiciar, anume: depistarea, fixarea, ridicarea şi examinarea urmelor şi mijloacelor materiale de probă. Satutul juridic al lor în art. 87 CPP.

3 Tipurile de ajutor acordate de către specialist tehnic, metodic, consultativ şi investigativ (de regulă criminalistic) reprezentanților profesiilor juridice (OUP, procurori, avocați, judecători);

Ce înseamnă ajutor? Tehnic – mânuirea mijloacelor tehnice în scopurile enumerate mai sus (depistare, fixare, ridicare); Metodic – oferirea soluțiilor în probleme de aplicare, utilizare a cunoștințelor speciale; Consultativ – oferirea informațiilor în materie de cunoștințe speciale, metode noi apărute în domeniul depistării, ridicării, investigării, etc. Investigativ -De expertiză - asistență în soluționarea problemelor de ordin științific (inclusiv din domeniul criminalisticii), apărute în procesul penal sau civil De regulă acest ajutor este acordat de către: În primele trei cazuri – specialistul, în ultimul – expertul.

4 Expertiza judiciară, noțiuni generale Conform art. 2 din L 68/2016 Expertiză judiciară – activitate de cercetare ştiinţificopractică, efectuată în cadrul procesului civil, penal sau contravențional (denumit în continuare proces judiciar) în scopul aflării adevărului prin efectuarea unor cercetări metodice cu aplicarea de cunoștințe speciale și procedee tehnico-ştiinţifice pentru formularea unor concluzii argumentate cu privire la anumite fapte, circumstanțe, obiecte materiale, fenomene și procese, corpul și psihicul uman, ce pot servi drept probe într-un proces judiciar;

Scopul expertizei Cercetările – pentru formularea unor concluzii argumentate; Concluziile - cu privire la anumite fapte, circumstanțe, obiecte materiale, fenomene și procese, corpul și psihicul uman; Concluziile - pot servi drept probe într-un proces judiciar (exemplu – pnct. 2) alin. (2), art. 93 CPP RM) depinde de modul de dobândire.

Expertiză-cercetare, examinare Cercetările – metodice; Cercetările – cu aplicarea cunoștințelor speciale; Cercetările – efectuate de către experți judiciari cu competențe recunoscute; Cercetările – prin procedee tehnico-ştiinţifice; Cercetările – asupra obiectelor, fenomenelor, circumstanțelor, etc. , aflate în legătură cauzală cu fapta investigată

„expertiza judiciară” – o cercetare ştiinţifico-practică, efectuată de o persoană competentă – „expert judiciar” asupra problemelor apărute în procesul de investigare a cauzei, pentru care sunt necesare „cunoştinţe speciale”. Obiectele expertizei judiciare sunt doar cele legate de cazul concret şi concluziile formulate de către expert asupra acestora, în urma cercetărilor efectuate, se referă doar la ele și la circumstanțele date cercetate.

5 Expertiza judiciară – formă de ajutor Expertiza judiciară nu se efectuează după bunul plac al expertului, ci doar în conformitate cu „metodica de efectuare a expertizelor judiciare” care presupune anumite etape de cercetare și obligă atât respectarea strictă a consecutivității lor, cât și a procedeelor și mijloacelor aplicate pentru aceste cercetări. Pentru fiecare specialitate de expertiză, în funcție de obiectele și obiectivele concrete, în metodici sunt specificate atât particularitățile de examinare a obiectelor, a procedeelor şi a arsenalului de metode de cercetare specifice, cât și a condițiilor de aplicare a mijloacelor tehnice speciale, pentru realizarea obiectivelor scontate.

6 CRITERIILE DE CLASIFICARE A EXPERTIZELOR JUDICIARE L. 68/2016 Articolul 27. Clasificarea expertizelor judiciare (1) Expertizele judiciare se clasifică după următoarele criterii: a) consecutivitatea efectuării expertizelor; b) volumul cercetărilor; c) numărul de experţi care au participat la efectuarea cercetărilor; d) numărul de domenii ştiinţifice aplicate la efectuarea expertizei.

CRITERIILE DE CLASIFICARE A EXPERTIZELOR JUDICIARE (2) După consecutivitatea efectuării cercetărilor, expertizele judiciare pot fi clasificate în primare şi repetate. (3) După volumul de cercetări, expertizele judiciare se clasifică în expertize de bază şi expertize suplimentare. (4) După numărul de experţi participanți la cercetări, expertizele judiciare pot fi clasificate în expertize individuale şi expertize în comisie. (5) După complexitatea domeniilor ştiinţifice aplicate la efectuarea expertizelor judiciare, acestea se clasifică în monospecializate şi complexe. După nr. de domeni de științe utilizate (Monodisciplinare și pluridiciplinare) – este încurcat în L 68/2016

7 CARACTERISTICILE DE BAZĂ ALE EJ

CARACTERISTICILE DE BAZĂ ALE EJ

CARACTERISTICILE DE BAZĂ ALE EJ Ordonanța , încheierea - baza procesuală; Metodica - baza științifică; Raportarea rezultatelor – Raport de expertiză, Raport de constatare – acte procesuale

Când și cum se numește expertiza? Când sunt necesare ”cunoștințe speciale”; Nu se adresează întrebări juridice; Totul se pune la dispoziția expertului; Întrebările reiese din materialele acumulate și obiectele prezentate; Întrebările se formulează de către ordonator.

8 obiectul expertizei judiciare -obiectul propriu-zis, material, care se examinează în cadrul expertizei; -obiectul raportului de expertiză, adică obiectivele unui caz concret de expertiză, concretizate prin întrebările puse de organul judiciar expertului, la care acesta trebuie răspundă

9 Obiectul generic al expertizei judiciare se deduce chiar din legea procesuală unde este stipulată motivaţia generală a dispunerii unei expertize, şi anume: „în cazurile în care, pentru constatarea, clarificarea sau evaluarea circumstanţelor ce pot avea importanţă probatorie pentru cauza penală sânt necesare cunoştinţe specializate în domeniul ştiinţei, tehnicii, artei, meşteşugului sau în alte domenii" (art. 142 Cod procedură penală). obiectul expertizei, fiind legat nemijlocit de cel al probaţiunii, îl constituie lămurirea unor împrejurări de fapt ale cauzei pentru care sunt necesare cunoştinţe de specialitate. Deci, obiectul expertizei reclamă o anume competenţă (ştiinţifică, tehnică sau de altă natură) în afară de cea juridică, care îi revine în exclusivitate organului de urmărire penală şi instanţei de judecată.

obiectul specific este necesar să cunoaştem obiectul specific al fiecăreia dintre specialitățile de expertiză precum şi obiectele expertizate, purtătoare de informaţii, în legătură cu care se pune problema stabilirii unor fapte şi împrejurări de fond, spre exemplu: obiectul material al expertizei medico-Iegale îl constituie, în principal, corpul uman (stabilirea cauzei şi datei morţii, stabilirea sănătăţii psihice, examinarea secreţiilor biologice, a părului etc. ) Obiectul unei expertize judiciare se determină şi în funcţie de obiectul fiecărui gen de expertiză

10 Cerințe față de OEJ obiect material; îndeplinește un rol informațional în stabilirea anumitor date de fapt; se află în legătură cauzală cu faptele investigate sau precăutate ; divizate în obiecte de expertizat și obiecte de referință; proveniența credibilă; comparabile;

11 Expert –experiență

Expert persoană experimentată, competentă în domeniile „cunoştinţelor speciale” denotă un grad de pregătire în specialitate superior specialistului nu numai prin faptul că poate acorda ajutor la depistarea, fixarea, ridicarea şi examinarea urmelor şi mijloacelor materiale de probă, dar şi investighează prin metode ştiinţifice aceste urme, mijloace materiale de probă și formulează concluzii ale expertului – opinii științifice asupra problemelor înaintate de ordonatori, care au apărut în procesul investigării cazului judiciar şi soluţionarea lor cere utilizarea „cunoştinţelor speciale”.

EXPERT Numărul experților, raportat la cel al specialiștilor în sensul atribuit, pornind de la rolul lor în procesul judiciar este și mai mic, având în vedere că un expert nu poate fi conceput, decât ca un „specialist cu experiență”;

Expertul este cercetător și interpretator științific Totodată, în procesul efectuării expertizei, expertul nu doar înregistrează careva rezultate în urma examinărilor, ci interpretează aceste rezultate prin raționamente logice, fondate pe legitățile de bază ale unei sau altei științe, acțiunea cărora este deja demonstrată prin experiența științifică, descrisă în literatura de specialitate, monografii, articole, aprobate și recunoscute de oamenii de știință. În același timp, expertul, de fiecare dată când este cazul (indiciat în metodă), singur realizează experimentul științific asupra obiectelor examinate în cadrul expertizei, demonstrând acțiunea acestor legități și în cazul obiectelor și circumstanțelor expertizate. Expertul apreciază rezultatele obținute prin prisma cunoștințelor sale în domeniul respectiv al științei, experienței profesionale, formulările în concluzii sunt bazate pe un complex precis de criterii științifice de apreciere a rezultatelor, în care sunt incluse și „convingerile proprii” sau „simțul profesional”.

Expert înseamnă – experiență După cum vedeți, o persoană nu poate fi expert fără experiență, deoarece, în acest caz, concluziile formulate ar fi doar concluziile unui specialist, dar numai nu ale unui expert. Credibilitatea concluziilor expertului este superioară celor formulate de alți cercetători, deoarece doar expertul, prin însăși esența activității sale, poate formula cele mai obiective concluzii, luând în calcul procesul fiziologic de automatizare și stereotipizare a deprinderilor ştiinţifico-practice pe parcursul acumulării experienței, fapt ce îl situează la nivel de „bio-robot investigator”, când practic se elimină subiectivismul în formularea concluziilor, deoarece, în aprecierea rezultatelor, pentru expert nu există niciun mărunțiș care poate fi neglijat. Statutul juridic al expertului – L 68/2016, CPP, art. 88 și altele conexe, CPC art. 50, 51, 52, 56

Calitatea de „expert” întrunește următoarele: studii de bază într-un anumit domeniu de știință, artă, etc. (cu excepția celor juridice); – – specializare în depistarea, fixarea, ridicarea şi examinarea urmelor şi mijloacelor materiale de probă, (posedarea „cunoştinţelor speciale” într-un anumit domeniu); – experiență în depistarea, fixarea, ridicarea şi examinarea urmelor şi mijloacelor materiale de probă (experienţă în aplicarea „cunoştinţelor speciale” într-un anumit domeniu); – capacităţi şi experienţă demonstrate, de examinare ştiinţifică a urmelor şi mijloacelor materiale de probă (experienţă demonstrată în aplicarea „cunoştinţelor speciale” într-un anumit domeniu la examinarea urmelor şi mijloacelor materiale de probă);

Etapele în formarea expertului, argumentate ştiinţific: 1. obţinerea calităţii de cercetător; 2. obţinerea calităţii de specialist; 3. activitatea în calitate de specialist pentru acumularea experienţei; 4. obţinerea calităţii de expert.

Conținutul etapelor de formare a expertului Toate etapele presupun studii şi evaluare, doar că studiile date se deosebesc de cele percepute obişnuit, pentru că în acest caz (de formare a specialistului şi expertului) persoanele se află în proces de transformare a cunoştinţelor de bază din domeniul respectiv al ştiinţei, tehnicii, artei, meşteşugăritului, culturii etc. , cu excepţia cunoştinţelor juridice, în anumite niveluri de „cunoştinţe speciale”. La prima etapă, de „cercetător” - persoana învaţă să utilizeze cunoştinţele sale pentru depistarea, fixarea, ridicarea şi examinarea urmelor şi mijloacelor materiale de probă, astfel transformându-le la nivel teoretic în „cunoştinţe speciale iniţiale”

Conținutul etapelor de formare a expertului La etapa a doua, de „specialist” - persoana aplică cunoştinţele sale pentru depistarea, fixarea, ridicarea şi examinarea urmelor şi mijloacelor materiale de probă, devenind deja posesor de cunoştinţe speciale; La etapa a treia, de „activitate în calitate de specialist” - persoana consolidează şi perfecţionează aplicarea cunoştinţelor sale speciale pentru depistarea, fixarea, ridicarea şi examinarea urmelor şi mijloacelor materiale de probă, devenind posesor competent de cunoştinţe speciale şi putând să formuleze opinii în baza examinărilor efectuate, acumulează experienţă în acest sens, adică se pregăteşte pentru etapa următoare de obţinere a calităţii de „expert” judiciar - etapa a patra.

12„specialist” studii de bază superioare într-un anumit domeniu menţionat mai sus (cu excepţia celor juridice); – – specializare în depistarea, fixarea, ridicarea şi examinarea urmelor şi mijloacelor materiale de probă, deci posedarea „cunoştinţelor speciale” într -un anumit domeniu. De menționat, că aceste cunoștințe sunt altele, decât cele căpătate în procesul de studii de bază, și se numesc „speciale”, obținute post universitar;

Etapele de formare a specialistului La prima etapă, de „cercetător” - persoana învaţă să utilizeze cunoştinţele sale pentru depistarea, fixarea, ridicarea şi examinarea urmelor şi mijloacelor materiale de probă, astfel transformându-le la nivel teoretic în „cunoştinţe speciale iniţiale” La etapa a doua, de „specialist” - persoana aplică cunoştinţele sale pentru depistarea, fixarea, ridicarea şi examinarea urmelor şi mijloacelor materiale de probă, devenind deja posesor de cunoştinţe speciale;

Corelația între expert și specialist Din cele expuse, rezultă că aceste două noţiuni „specialist” şi „expert”, prezintă nivelurile de competenţă a persoanelor ce posedă cunoştinţe speciale, (cunoștințe în depistarea, fixarea, ridicarea şi examinarea urmelor şi mijloacelor materiale de probă), doar că „specialistul” impune numai cunoştinţe SPECIALE pe care le poate aplica, iar expertul – în mod obligatoriu – experiență demonstrată în aplicarea acestor cunoștințe SPECIALE.

REZUMAT CE este ”specialist” și ce este ”expert” aceste două noţiuni „specialist” şi „expert”, prezintă nivelurile de competenţă a persoanelor ce posedă cunoştinţe speciale, (cunoștințe în depistarea, fixarea, ridicarea şi examinarea urmelor şi mijloacelor materiale de probă), doar că „specialistul” impune numai cunoştinţe SPECIALE pe care le poate aplica, iar expertul – în mod obligatoriu – experiență demonstrată în aplicarea acestor cunoștințe SPECIALE. activitatea lor este doar în limitele

13. Formele de utilizare a specialistului și expertului pentru soluționarea problemelor ce țin de domeniul cunoștințelor speciale în procesul penal și civil Pentru acordarea tuturor tipurilor de ajutor, menționate supra; Rezultatele cercetărilor efectuate d către expert – PV CFL percheziție, ridicare, etc. , PV audiere, aviz consultativ, raport de constatare, raport de expertiză; NU POT FI UTILIZAȚI PENTRU SOLUȚIONAREA PROBLEMELOR JURIDICE!!!! NU POT FI UTILIZAȚI PENTRU SOLUȚIONAREA PROBLEMELOR CE NU NECESITĂ CUNOȘTINȚE SPECIALE!!!!!!!

Posibilitatea antrenării experților străini la efectuarea expertizelor Art. 82 L. 68 din 14. 04. 16 Expertiza se efectuează conform legislației R. Moldova Plata expertului străin - solicitantul;

Sfârșit VĂ MULŢUMESC PENTRU ATENŢIE