CENTRUL DE MEDICIN LEGAL PE L NG MINISTERUL

CENTRUL DE MEDICINĂ LEGALĂ PE L NGĂ MINISTERUL SĂNĂTĂŢII AL REPUBLICII MOLDOVA EXPERTIZA MEDICO-LEGALĂ PSIHIATRICĂ Vasile Cazacu Şef Serviciu expertiză psihiatrică medico-legală CML

Actualitate • Psihiatria medico-legala, ca știință interdisciplinară aplicativă, se ocupa cu precadere de comportamentul deviant al bolnavilor psihici. Ponderea faptelor de comportament aberant (delincventa patologica) in comportamentul aberant în structura infracționalității al populației în general comparativ, în cifre absolute este relativ este redusa, dar cunoasterea sa in vederea evaluării DISCERNAMANTULULUI, responsabilitatii si vinovatiei penale ca si in asigurarea protectiei comunitatii si persoanei devine absolut necesara. Deși ponderea sa nu depășește 5 -10% din delincventa generală, aceste fapte sunt realizate, de regulă, cu cruzime deosebită, într-un mod bizar, spectaculos, din imbold ireal, patologic, deseori delirant și trezesc sentimente de groasă și stupefacție în societate, cu rezonanță socială largă, din aceste considerente se impune o preocupare aparte din partea justiției. • Dar, expertiza medico-legala psihiatrica studiaza si personalitatea unui subiect responsabil, dar care manifestă unele tulburări psihice, în scopul de a face mai eficace masurile de reinsertie sociala prin modularea lor la personalitatea delicventului.

Obiective 1. existenta sau inexistenta unei anomalii mintale (de regula, juristul solicita o expertiza psihiatrico-legala, fie daca are indoieli asupra stari psihice a subiectului, fie daca, in cazul infractiunilor bizare, cu mobil aberant sau de vatamari corporale grave comise in mod feroce, omor deosebit de grav, se face loc interpretarii interventiei unei motivatii patologice printr-o tulburare mintala). 2. stabilirea discernamantului fata de fapta imputabila. Act de analiza intelectiv-volitiva, discernamantul presupune normalitatea psihica comprehensibilă, inteleasa de nespecialiști, adaptare prin anticipare la mediu, la norme, si ceilalti oameni. Normalitatea, nu implica numai criterii statistice, de comportare medie, ci mai ales criterii sociale de raportare a comportamentului la norma sociale.

• Discernamantul bazat pe normalitatea umana ca modalitate de adaptare la lume si realizare in lume, implica functii senzoriale si intelectuale normale, experienta anterioara suficienta, capacitate de a distinge, prevedea si concepe actele proprii, capacitate de anticipa consecintele faptelor proprii prin reprezentare si gandire logica, deci capacitatea de a actiona liber, la care trebuie adaugata aptitudinea de intelegere si respectare a esentei etice a relatiilor sociale, afectivitatea si vointa de a aspira spre nivelele culturale superioare de alegere umana. • Expertiza psihiatrica medico-legala se epuizeaza cu recomandari care vizeaza tratarea subiectului, modularea sanctiunii penale la personalitatea subiectului, sau reinsertia sa prin aplicarea metodelor psihoterapeutice - toate acestea in raport de gradul de alterare a discernamantului. • Expertiza medico-legala psihiatrica a devenit foarte frecventa in practica medicolegala in ultimii l 0 -15 ani, desi ea a fost prevazuta in toate codurile penale inca din secolul trecut, iar in unele legislatii chiar si mai inainte. Aceasta se explica prin dorinta organelor de justitie de a motiva stiintific, intentia, atitudinea subiectiva a infractorului si deci vinovatia. Dar aceasta cerinta este determinata, si de excesele apararii, care cauta adesea refugiu, o speranta in expertiza psihiatrica medico-legala.

v În RM, expertiza medico-legala psihiatrica este efectuata, în exclusivitate, de catre psihiatri și psihologi atestați în calitate de expert judiciar si legisti de comisia specializată a MJ cu eliberare licentei de activitate expertală. Componentele expertizei medico-legale sunt urmatoarele (in prealabil sunt valorificate diferite surse de informare ca: datele din dosarul judiciar, antecedentele infractorului etc. ): 1. Preambulul - aici sunt mentionate numele expertilor, nr. adresei organului care a dispus expertizarea, obiectivele expertizei. 2. Istoricul - are o importanta majora in aceste expertize. In general, organul de justitie care solicita expertiza informeaza ca 'inculpatul se face vinovat pentru infractiunea prevazuta de art. X'. Expertii trebuie sa cunoasca amanunte despre felul cum s-a desfasurat si pentru ce s-a facut infractiunea respectiva. De la istoric vor desprinde doua mari criterii de stabilirea a discernamantului si anume: --- cu cat o fapta e mai complexa, cu atat in ea s-a investit discernamant mai mult. Este de altfel o relatie direct proportionala intre complexitatea faptei si discernamantul investit. ---din fapta respectiva rezulta motivatia, scopul infractiuni respective. Motivatiile infractiunii pot fi foarte variate. Unele sunt evidente (furt in scop utilitar), alte motivatii sunt absurde, in aparenta fara mobil (sunt destule omucideri facute in urma unor certuri simple sau contradictii in starea de betie). In asemenea situatii, juristii analizeaza aceste motivatii minore.

3. Antecedentele infractorului - din aceasta parte a expertizei se culeg informatii referitoare la un criteriu important, si anume cunoasterea personalitatii infractorului. In aceasta etapa se redacteaza o anamneză, ceea ce reprezintă, generic vorbind, o scurta biografie a infractorului. 4. Examenul psihiatric In psihiatrie, metodele de baza de examinare sunt convorbirea, si observatia in cazurile internate in spital. In general, psihiatria are mai putine metode obiective de diagnostic. 5. Examenul Psihologic Psihologul legist face parte din comisia autorizata pentru expertizarea psihiatrica medico -legala. Alaturi de psihiatru, psihologul isi aduce aportul in stabilirea existentei /nonexistentei unei tulburari psihice de natura a afecta discernamantul infractorului. Metodele utilizate de psiholog sunt: observatia directa, convorbire libera, aplicare de teste (de la teste pentru investigarea proceselor psihice si teste de personalitate - proiective sau cuantificate). 6. Concluziile unei expertize medico - legale psihiatrice Obiectivul principal al acestei expertize este stabilirea discernamantului. Criteriile pentru stabilirea discernamantului se culeg din toate partile raportului medico-legal, si anume din: -istoricul faptelor luate din dosarul judiciar; -antecedentele infractorului; -examenul psihiatric; -examenul psihologic.

Scopul EMLP Expertiza medico-legala psihiatrica isi are utilitatea in mai multe ramuri ale dreptului, efectuandu-se in urmatoarele situatii: • A) In dreptul penal: - in cazul infractiunii de omor deosebit de grav - cand organul de urmarire penala sau instanta de judecata are indoieli asupra starii psihice a invinuitului / inculpatului - la infractorii minori cu varsta cuprinsa intre 14 si 16 ani - la pruncucidere (examinarea mamei) - pentru instituirea masurilor de siguranta cu caracter medical - pentru ridicarea acestor masuri de siguranta propuse de o expertiza medico-legala anterioara

• B) In dreptul civil: - pentru stabilirea capacitatii de exercitiu - pentru punerea sub interdictie - pentru schimbarea sexului civil - in tulburari de identitate a genului (trassexualism) • Capacitatea de exercitiu este aptitudinea unei persoane de a-si exercita drepturile, de a-si asuma obligatii si de a incheia acte juridice, ea putand fi stabilita si in cazul persoanelor decedate prin studiul documentelor medicale, ce contin date referitoare la diferite afectiuni cu repercursiuni asupra psihicului. • Asa cum este definita de dreptul penal, punerea sub interdictie fiinteaza ca o institutie juridica ce are drept scop ocrotirea persoanelor care nu au capacitatea psihica pastrata pentru a se ingriji de interesele lor, aceasta masura reprezentand o masura de protectie iar nu o pedeapsa pronuntata de catre instanta de judecata. • Desigur, schimbarea sexului civil e o problema serioasa atat din punct de vedere al problemelor psihice ivite inainte cat si dupa operatia de rigoare, fiind astfel necesara o evaluare psihica cat mai ampla.

• C) In dreptul familiei: - pentru anularea sau desfacerea casatoriei cand unul dintre soti este reclamat ca bolnav psihic - pentru incredintarea copiilor minori unuia dintre soti • Conditiile de fond ale casatoriei sunt: diferenta de sex, varsta matrimoniala, comunicarea reciproca a starii de sanatate si consimtamantul liber. In sens juridic, casatoria este "uniunea liber consfintita dintre un barbat si o femeie, incheiata cu respectarea conditiilor legale, in scopul intemeierii unei familii", acesta anulandu-se sau desfacadu-se prin nerespectarea conditiilor de fond (lipsa idetitatii de sex, lipsa varstei legale, bigamia, rudenia pana la gradul IV inclusiv, casatoria dupa viol, alinatia si debilitatea mintala, prin presiuni exercitate de unul din soti sau de familie).

• Se pune de asemenea problema incredintarii copiilor minori unuia dintre soti atunci cand casatoria este desfacuta iar mama sau tatal sufera de o boala psihica, expertiza medico-legale impunandu-se cu necesitate. D. In dreptul muncii: - pentru stabilirea aptitudinilor necesare exercitarii anumitor functii - pentru stabilirea capacitatii de conducere a autovehiculelor pe drumurile publice • Astfel, nu pot incheia un contract individual de munca in calitate de salariat minorii in varsta de pana la 15 ani si persoanele puse sub interdictie judecatoreasca din cauza alienatiei sau problemelor mintale, chiar daca au peste 16 ani, iar incadrarea in munca, in locuri de munca grele, vatamatoare sau periculoase se poate face dupa implinirea varstei de 18 ani, acestea stabilindu-se prin Hotarare a Guvernului. • De asemenea, persoanele declarate inapte prin expertiza medicolegala, nu pot conduce autovehicule pe drumurile publice, aceasta fiind stabilit prin Codul rutier in vigoare.

Discernământul este manifestarea, efectul functiilor cognitive și este, la modul general, criteriul normalitatii. In concluzie se mentioneaza, in calitate de criterii, puterea afectiva redusa (in psihopatii) sau puterea volitiva redusa (toxicomanii). Momentele cele mai importante ale concluziei sunt: - boala si starea discernamantului in momentul examinarii medicale; - daca fapta pe care a facut-o infractorul s-a consumat cu discernamant; - recomandari de tratament medical si recomandari educative in special la minori. In momentele de mai sus discernamantul are unele schimbari curioase: - deseori inculpatul are discernamantul integru in momentul examinarii medicale, dar nu a avut in momentul savarsirii infractiunii (betie, stare confuzionala etc. ); - alteori inculpatul a avut discernamant in momentul efectuarii infractiunii, dar nu mai are discernamant integru in momentul examinarii medicale.

El reprezinta atat scopul principal al expertizei medico-legale psihiatrice cat si criteriul fundamental in functie de care se poate aprecia si deci judeca continutul responsabilitatii penale a unui infractor. Responsabilitatea penala este conditionata de pastrarea discernamantului in momentul comiterii faptei. La randul sau, discernamantul este conditionat atat de caracterul inteligibil al faptei cat si de starea de constiinta a infractorului in momentul comiterii faptei. Starea de constiinta este determinata de: - nivelul structurarii constiintei (se iau in considerare cele trei trepte de structurare ale constiintei: elementara, optional logica si axiologica); - nivelul structurarii personalitatii (nivelul inteligentei plus treptele de structurare a personalității). Discernamantul nu se deduce automat din precizarea entitatii psihiatrice si depinde de stadiul evolutiv al bolii. Discernamantul rezulta din urmatoarele cinci premize: a) caracterul faptei; b) structura personalitatii; c) boala psihica subiacenta; d) nivelul constiintei; e) momentul evolutiv al bolii.

Nosologie v In DEMENTE, indiferent de etiologia lor sau de cadrul psihiatric, neurologic sau de alta natura in care evolueaza, discernamantul este abolit. Ca particularitati ale faptelor antisociale comise mai frecvent de acesti bolnavi, notam: caracterul absurd nemotivat, deseori lipsit de utilitate evidenta pentru bolnav si nu rareori nociv lui, cu absenta oricaror masuri de prevedere in comiterea actiunii, reflectand adesea dezinhibarea unor pulsiuni elementare, rareori sexuale, cu grave si paradoxale denudari eticomorale. v In cadrul SINDROAMELOR PSIHOORGANICE DETERIORATIVE (NEDEMENTIALE), aprecierea capacitatii psihice si de discernamant va tine cont pe langa contextul clinic, de gradul deteriorarii, obiectivat prin testele psihometrice specifice coroborate cu fapta comisa care se poate inscrie intr-o arietate mult mai mare in cazul dementelor. Faptele comise pot avea un grad mai mare de complexitate si pot reflecta uneori deficitele de memorie, operational-logice, instabilitatea afectivemotionala, sugestibilitatea crescuta etc.

v In grupa persoanelor cu RETARD MINTAL - cu cat nivelul cognitiv obiectat psihometric prin IQ este coborat, cu atat se poate observa o asemanare mai mare in ceea ce priveste profilul faptelor antisociale comise, cu cel descris anterior la categoria dementelor. Controlul pulsional redus se traduce deseori prin 'furturi din necesitate', obiecte cu valoare mica dar atragatoare pentru subiectul respectiv. La retard, mai frecvent ca in alte categorii nosologice, se intalneste piromania, adeseori motivata pueril, dovedind incapacitate in aprecierea consecintelor propriilor fapte. La fel ca si in dementa, retarzii pot comite distrugeri sau accidente prin simpla necunoastere a modului de utilizare a unor dispozitive, accidente care uneori pot avea urmari dramatice. Infractiunile contra persoanei, comise de ei se bazeaza pe impulsivitatea lor crescuta, riposta exagerata la jigniri si contrarieri, reactivitate mare la alcool, sugestibilitate datorita careia sunt vehiculati, manipulati cu usurinta. v In cazul EPILEPSIEI problematica medico-legala psihiatrica compara doua aspecte principale: faptele comise in timpul unor tulburari de constiinta si cele pe fondul tulburarilor psihopatologice intercritice.

v In TULBURARILE CONSTIINTEI DE TIP CREPUSCULAR se pot comite fapte deosebit de grave (omoruri caracterizate prin cruzime si atrocitati, uneori cu caracter bizar, incendieri-inclusiv a cadavrului etc. ), cu amnezia perioadei de crepuscul a constiintei si a faptei comise. In starea respectiva de automatism ambulator bolnav este accesibil contactului si aparent insensibil la ceea ce se intampla in jurul sau. In crizele psihomotorii continutul faptei este influentat in buna masura de caracteristicile crizelor la bolnavul respectiv. In perioada post-critica din epilepsia de tip grand-mal, in cadrul unor stari confuzionale, se pot de asemenea produce fapte cu potential medico-legal ca in orice stare confuziva. Aceste fapte se caracterizeaza prin elementaritatea lor, lipsa de elaborare, aspectul intamplator, circumstantial, uneori absurd. In toate aceste situatii discernamantul este abolit. v In PERIOADA INTERCRITICA PRECUMPANITOARE in aprecierea discernamantului apar trasaturile de personalitate descrise la epileptici, care pot duce la infractiuni cauzate de impulsivitate, explozivitate, tendinta la virulenta si revendicare, adezivitate si vascozitate, infractiuni produse uneori prin raptus (fapte intempestive, disproportionate fata de cauza exterioara, care pot aparea surprinzatoare pentru cei din jur). si in cazul epilepticilor, tratati sau netratati, alcoolul creste potentialul antisocial. De regula, pentru faptele antisociale comise pe fondul tulburarilor psihopatoide nedementiale intercritice epileptice, aprecierea discernamantului se face nuantat de la caz.

v In ALCOOLISMUL CRONIC, consecintele medico-legale psihiatrice pot implica urmatoarele situatii: 'psihopatizarea' personalitatii ca urmare a abuzului cronic de alcool, alcoolismul la un psihopat preexistent, precum si alcoolismul simptomatic in psihozele majore (schizofreniile si bolile afective). In alcoolismul cu dependenta fizica si psihica, comportamentul antisocial are un continut foarte variat, pornind de la necesitatea continuarii abuzului de alcool, trecand prin tulburarile fazelor acute (delicte impotriva persoanelor, sau proprietatii) si sfarsind cu deteriorarea axiologica si etico-morala pana la stari impresionante de decrepitudine si mizerie fiziologica, cu pierderea demnitatii umane elementare, cu grave consecinte de statut si rol familial, social si profesional. Ca in cazul intoxicatiilor medicamentoase, modificarile de personalitate alcoolicului cronic psihopatizat sunt centrate pe subordonarea totala a scopurilor existentei, nevoii imperioase de continuare a consumului de alcool (sau drog). Se ajunge astfel la un adevarat cerc vicios, cu consecinte socio-profesionale grave prin stergerea pana la disparitie a simtului etico-moral. v In cazul alcoolismului simptomatic, asociat unor psihoze endogene majore, acesta constituie de regula, din punct de vedere medico-legal, un factor agravant al statutului bolnavului din punct de vedere al capacitatii sale psihice. Discernamantul alcoolicilor cronici va fi apreciat in functie de circumstantele in care s-a comis fapta antisociala, de gradul deteriorarii personalitatii, de existenta unor perioade dipsomatice si de comiterea faptei sub influenta acuta a alcoolului sau in afara acestuia. In cazul ALCOOLISMULUI ACUT, mai mult sau mai putin intamplator, in afara unui alcoolism cronic, se pot distinge betiile simple de cele complicate si de betia patologica.

v BETIA ACUTA comuna nu indreptateste inlaturarea raspunderii, mai mult, din punct de vedere juridic, in unele cazuri, prin caracterul voluntar al ingestiei, ea poate constitui o circumstanta agravanta. Betia complicata, poate constitui un factor de diminuare a discernamantului care va fi apreciat in contextul complex al faptei comise, cantitatii de alcool ingerate, comportamentului subiectului inainte si dupa comiterea faptei. v BETIA PATOLOGICA (intoxicatia alcoolica acuta idiosineratica), constituie o tulburare de tip crepuscular a constiintei cu un anunt substrat organic (sechele post-traumatice, postmeningoencefalice, hetero-toxice etc. ). Tipica pentru aceasta tulburare este aparitia unui comportament extrem de violent, necaracteristic personalitatii anterioare a subiectului, de aspect automat asemanator celui din starile crepusculare epileptice, ce apare indeosebi dupa mici ingestii de alcool, si care nu ar produce in mod normal astfel de manifestari. In cazul interferentelor confuziv-onirice si delirante, acute si subacute, (delirium si predelirium tremens), fiind vorba de tulburari majore de intensitate psihotica ale constiintei, discernamantul este abolit.

v SCHIZOFRENIA, cu formele sale complexe, comporta o apreciere diferentiata a discernamantului in functie de etapa evolutiva (faza acuta sau faza defectualreziduala). In faza de stare, in functie de forma clinica, faptele antisociale comise pot fi urmarea unor mecanisme delirant halucinatorii cu caracter imperativ (delir de persecutie, urmarire, otravire, filiatie, halucinatii auditive imperative) a unor tulburari comportamentale consecutive pierderii unitatii personale sau modificarile afective de tip schizofrenic. In aceste situatii clinice, discernamantul este abolit, la fel ca si in raptusurile catatonice, sau in debuturile medico-legale unor forme clinice de schizofrenie (in special forma hebefrenica). v In cadrul BOLILOR AFECTIVE implicatiile medico-legale de fazele maniacale (in special in forma coleroasa si in furorul maniacal) si se refera la acte agresive, distructive, acte nesabuite privind bunurile proprii sau ale persoanelor apropiate sau acte riscante pentru cei din jur. Uneori astfel de acte constituie debutul medico-legal ca simptom-semnal, al fazei maniacale. Discernamantul acestor bolnavi este abolit. Fazele depresive psihotice ale bolii afective ridica mai rar probleme medico-legale, indeosebi sub forma sinuciderilor altruiste, a delirurilor de vinovatie cu modificarea deliranta a comportamentului cand discernamantul este de asemenea abolit. Aceeasi apreciere a discernamantului se aplica si in cazurile melancoliei de involutie sau alte forme de depresie prezente la varsta a treia.

v In PSIHOZELE PARANOIDE cu delir de persecutie, de gelozie, prejudiciu moral si material, cu aspect nucromanic al delirului confera probabilitatea de comitere a unor fapte antisociale grave si de multe ori imprevizibile si in aceste situatii discernamantul este abolit. In psihozele parafrenice si paranoice discernamantul este abolit iar actele antisociale comise - in special paranoia vera - pot avea o gravitate deosebita (persecutantulpersecutor, delirurile pasionale) putand ajunge pana la omor, uneori cu caracter de omor in masa. v TULBURARI DE PERSONALITATE - in cadrul acestor tipuri de tulburari se remarca decalajul dintre capacitatea cognitiva si operational-logica si scaderea capacitatilor de control volitional si de transpunere in conduita a principiilor eticomorale pe care subiectul le cunoaste dar nu le aplica, sau le aplica, dar in mod inconsecvent. La psihopat se produce o continua confruntare a motivelor care, desfasurata pe fondul unei incapacitati de autocontrol al impulsurilor favorizeaza actele comportamentale cu beneficiul imediat, indiferent de consecintele lor asupra celor din jur sau asupra societatii, consecinte pe care subiectul le cunoaste dar nu reuseste in suficienta masura sa le moduleze volitional si adesea, prin scurt-circuitare apreciaza insuficient abaterea de la normele sociale cunoscute. Cel mai frecvent ajung la expertiza tipurile excitabile, impulsiv, timopat, hipertim pozitiv, instabil, schizoid, paranoic si asa numita personalitate border-line (de granita). Mai rar ajung sa comita infractiuni psihopatii astenici, psihastenici, timopatii depresivi, 'inchisii in sine patologic'.

Simularea Este definita ca imitarea, crearea tulburarilor (somatice si psihice) unei boli inexistente (sau artificiale) in scop utilitar si anume: eschivarea de la pedeapsa penală, în alte situații, de la munca, de la armata, urmarirea de beneficii materiale etc. Simularea se rezolva prin examinarea cu tact si grija a bolnavului, utilizandu-se de obicei internarea in spital pentru stabilirea diagnosticului si concomitent sunt analizate informatiile din dosarul judiciar, antecedentele infractorului etc.

Reguli de efectuare a EMLP: 1. Observaţia clinică prin internaera expertizaţilor dacă este cazul, procedându-se la toate investigaţiile clinice şi de laborator; 2. Consultarea următoarelor date din dosarul cauzei: antecedente medicale expertzatului, antecedentele penale şi ancheta socială, mobilul şi împrejurările în care s-a savârşit infracţiunea; 3. Examenul psihic efectuat imediat după identificarea învinuitului. • În cazul în care sunt supuse expertizei persoane cu tulburări care prezintă stare de pericol, în concluziile raportului de expertiză se vor propune şi măsuri ce trebuiesc luate în conformitate cu dispoziţiile legale. • În cazul expertizării minorilor, concluziile raportului de expertiză vor cuprinde în mod obligaoriu măsurile medico-psiho-pedagogice care urmează să se ia pentru asigurarea dezvoltării în condiţii corespunzătoare a personalităţii acestora.

Problemele expertizei medicolegale psihiatrice includ: • Diagnosticul de boala mintala sau lipsa a bolii mintale la data examinarii, diagnostic ce obliga la cunoasterea modului de comitere a faptei, ce se va corela cu observarea si studierea comportamentului clinic al bolnavului si va fi completat de investigatiile necesare. Diagnosticul rezulta din contributia tuturor explorarilor efectuate, in care deseori prevaleaza starea clinica (de exemplu, e posibil ca un bolnav epileptic, psihotic sa nu aiba grafoelemente comitiale la examenul electroencefalografic al creierului, dar starea sa psihotica sa intruneasca notiunea de alienare mintala)

Din acestea rezulta ca in expertizele psihiatrico-legale de analiza si evaluare a discernamantului fata de o fapta imputabila, ne putem afla in una dintre urmatoarele trei ipostaze: • discernamant pastrat in lipsa bolilor psihice • discernamant diminuat in situatia unor stari de limita intre normal si patologic, asa numitele stari borderline. Starile acestea se caracterizeaza printr-o disociere intre functiile de cunoastere, de regula normale si superdotate, si functiile afective, caracterizate prin inafectivitate. Un discernamant diminuat nu inseamna excluderea discernamantului fata de fapta imputabila, dar afirmarea sa va ajuta la modularea sanctiunii intre cele doua limite legale • discernamantul abolit, specific starilor de alienare mintala, cum ar fi psihozele, ce implica tulburari psihice in toate cele trei compartimente ale vietii psihice, adica cunoasterea, afectivitatea si vointa, si in care fapta antisociala va aparea ca un simptom de boala mintala

Concluzii • Expertiza medico-legală psihiatrică rămâne prin excelenţă o expertiză medicală cu un cadru bine definit care în final scopul de a oferi justiţiei criterii medicolegale obiective pe baza cărora o persoană poate fi trasă la răspundere penală, de a stabili dacă învinuitul are capacitatea de a răspunde de faptele sale. Faţă de gama largă a bolilor, sindroamelor şi tulburărilor psihice, care impun examinări complexe de specialitate, scopul rezidă în a stabili capacitatea de discernământ a celui examinat. • Expertiza medico-legală psihiatrică constituie un document probatoriu, care ajută justiţia în stabilirea responsabilităţii. Pe baza acesteia şi a concluziilor, justiţia are posibilitatea să stabilească dacă o persoană este sau nu responsabilă. • Starea de vinovăţie presupune prezenţa discernământului în momentul savârşirii faptei. Dacă justiţia stabileşte responsabilitatea, expertiza medico-legală psihiatrică, în urma coroborării unui complex de date privind învinuitul, are obligaţia de a stabili parametrii discernământului.

VĂ MULȚUMESC PENTRU ATENȚIE!!