Cel mai important lucru la Jocurile Olimpice nu

”Cel mai important lucru la Jocurile Olimpice nu este sa castigi, ci sa participi, asa cum in viata nu conteaza triumful, ci lupta. Esential nu e sa cuceresti, ci sa lupti bine”. (Pierre de Coubertain)

Pierre de Frédy, Baron de Coubertin (1 Ianuarie 1863 – 2 Sempembrie 1937) - a fost un pedagos francez si un istoric si este renumit pentru infiintarea Comitetului International Olimpic. S-a nascut la Paris intr-o familie aristrocrata, fiind cel de-al patrulea copil al Baronului Charles Louis de Fredy de Coubertin si al lui Agathe. Gabrielle de Mirville. Coubertin a fost inspirat de vizita sa facuta colegiilor si universitatilor din Marea Britania si America, considerand ca acestea au o mare importanta in dezvoltarea personala a tinerilor.

De Coubertin a fost un educationalist. In atingerea moderna a miscarii Olimpice, ultimul sau punct pe care dorea sa-l atinga a fost acela sa imbunatateasca educatia tinerilor asupra sportului organizat. In repetate randuri, de Coubertain si-a impus ideea in scolile publice din Marea Britanie. Dupa ce de Coubertin a vazut terenurile de joaca de rugby si scolile din Anglia, acesta a afirmat: „sportul organizat poate crea forta morala si sociala”. El nu a organizat doar jocuri care asigurau un echilibru mintal si fizic, de asemenea prevenea pierderea timpul sub alte forme. Prima data dezvoltata de grecii antici, era o educatie pe care el a simtit ca restul lumii a uitat-o si pentru care si-a dedicat tot restul vietii sale.

„Principala caracteristica a olimpismului antic, ca de altfel ca si al celui modern, este de a fi o religie. Sculptand corpul ca o statuie prin exercitii fizice, atletul antic acorda respect zeilor. Facand acelasi lucru, atletul modern isi onoreaza patria, rasa, drapelul“.

Primele Jocuri Olimpice au avut loc la Atena in 1896, ele succedandu-se de atunci la fiecare patru ani. La Atena nu au fost si intreceri feminine, deoarece Pierre de Coubertin era de parere ca, desi sportul nu strica femeilor, corpul lor nu e facut pentru competitii. Dar peste 4 ani, la Olimpiada de la Paris au luat parte si sportive, cu toate ca baronul si-a exprimat dezacordul. El spunea: „ O olimpiada cu femei ar fi nepractica, neinteresanta, inestetica si incorecta. Adevaratul erou olimpic este in ochii mei barbatul adult individual. Rolul femeilor la jocurile olimpice trebuie sa fie cel de a incorona pe cei victoriosi“.

In 1904 la Saint-Louis sunt admisi la jocuri si atleti din Africa si Asia, chiar si indieni americani, dar nu pentru promovarea principiilor egalitatii rasiale, ci pentru a-i ridiculiza pe cei din alte continente in comparatie cu superioritatea rasei albe. Coubertin s-ar fi opus acestei mascarade, desi unele declaratii ale sale dovedesc ca era patruns – ca multi de pe atunci – de unele idei rasiste. El scrie de pilda in 1901: „Teoria egalitatii pentru toate rasele umane duce la o politica contrara progresului colonial. Fara a ne cobora pana la sclavaj sau la o forma de servitute, rasa superioara are deplina dreptate cand refuza rasei inferioare anumite privilegii ale vietii civilizate“.

Confuziile din conceptiile lui de Coubertin asupra sportului olimpic au aparut mai evident cu ocazia Jocurilor de la Berlin din 1936, cand si -a exprimat intr-o scrisoare admiratia pentru Hitler („…el e seful unei lumi noi ce se ridica…“). De altfel nici Germania hilerista nu a ramas datoare, propunandu-l pe de Coubertin pentru premiul Nobel, ce nu i-a fost insa acordat lui. Fondatorul Jocurilor Olimpice moderne a fost o figura discutabila, admirata fara rezerve de unii, contestata de altii, dar care intreaga sa viata a urmarit un ideal, cel al pregatirii omului pentru o societate pasnica si stabila, in care cultura , comunicarea si comertul sa poata functiona fara obstacole.

Mişcarea olimpică foloseşte mai multe simboluri, multe dintre ele reprezentând ideile şi idealurile lui Coubertin. Probabil, cel mai cunoscut simbol îl reprezintă cercurile olimpice. Aceste cinci inele înlănţuite simbolizează unitatea celor cinci continente (cele două Americi sunt considerate un singur continent). Ele apar în cinci culori pe steagul olimpic de culoare albă. Aceste culori: alb (fondul drapelului), rosu, albastru, verde, galben şi negru au fost alese astfel încât fiecare naţiune să aibă cel puţin una din ele reprezentată pe steagul naţional. Aceste cinci inele - albastru, galben, negru, verde şi roşu - reprezintă cele cinci părţi ale lumii cuprinse de spiritul olimpic şi care sunt gata să se întreacă între ele. Cele şase culori (inclusiv fondul alb) combinate reprezintă toate naţiile, fară excepţie. -simbol international al pacii si al prieteniei; Oricare ar fi semnificatia Steagului Olimpic, Jocurile Olimpice raman un spectacol sportiv de inalta tinuta Drapelul olimpic a fost adoptat în 1914 dar primele Jocuri la care a fluturat au fost Jocurile de la Antwerp din 1920.

Deviza olimpică oficială este „Citius, Altius, Fortius” (Mai repede, mai sus, mai puternic).

Focul este un simbol sacru inca din timpuri antice. In Grecia antica simboliza renasterea lumii si lumina. Focul a fost furat pentru oameni de catre Prometeu de la Zeus. Istoria Flacarei Olimpice a inceput in Grecia in urma cu 2700 de ani. O flacara era aprinsa la fiecare Olimpiada. Flacara ardea pe tot parcursul jocurilor. Ea simboliza moartea si renasterea eroilor greci. In Grecia antica nu era de fapt vorba despre o torta, ci se numea "lampadedromia". Flacăra olimpică este aprinsă la Olympia, Grecia şi purtată până în oraşul gazdă de atleţi; joacă un rol important la ceremonia de deschidere şi arde pe tot parcursul olimpiadei. Torţa olimpică a fost introdusă la Olimpiada din 1936 de la Berlin.

Cu multe luni inainte de inceperea jocurilor, Flacara Olimpica se aprinde pe o torta cu o oglinda parabolica in care se reflecta razele Soarelui pe locul vechilor Jocuri Olimpice antice, in Olimpia, Grecia. Apoi, flacara este luata din Grecia si purtata din tara, din continent pana in locul in care urmeaza sa se desfasoare urmatoarele jocuri. Torta este dusa de atleti, de celebritati, de oameni obisnuiti, pe jos sau calare pe cai sau pe camile, si, daca nu sunt conditii adecvate, este dusa cu avionul sau pe sub apa. In ultima zi a drumului, in ziua ceremoniei de deschidere a Jocurilor Olimpice, Flacara ajunge pe stadionul principal si cu ea se aprinde focul untr-un recipient mai mare.

Acesta semnifica inceperea oficiala a Jocurilor Olimpice. Apoi este lasata sa arda pe tot parcursul jocurilor pana la ceremonia de inchidere cand este stinsa, ceea ce semnifica incheierea Olimpiadei. Numai de 2 ori in istorie Flacara a fost carata mai mult de un continent, la Atena in 2004 si la Beijing in 2008.

Mascota olimpică, un animal sau o figură umană reprezintă moştenirea culturală a ţării gazdă şi a fost introdusă la Jocurile din 1968 din Mexico. A început să joace un rol important de la JO din 1980 de la Moscova, cu debutul ursuleţului Misha.

Franceza şi engleza sunt cele două limbi oficiale mişcării olimpice. In ciuda a ceea ce Coubertin a sperat, Olimpiada nu a adus pacea totală în lume. De fapt, trei Olimpiade au fost anulate din cauza războiului: Olimpiada de vară din timpul Primul Razboi Mondial şi Olimpiadele de vară şi de iarnă din 1940 şi 1944 din cauza celui al Doilea Razboi Mondial

BIBLIOGRAFIE: KIRITESCU, C. , Palestrica – o istorie universala a culturii fizice. Bucuresti. Editura U. C. F. S. , 1964 TODAN, I. , IANCU, H. , Istoria educatiei fizice si sportului. Bucuresti, Editura Printech, 2000. www. coubertin. com