CATEGORIILE GRAMATICALE VERBULUI RECUNOATEREA UNUI VERB N TEXTUL

CATEGORIILE GRAMATICALE VERBULUI; RECUNOAŞTEREA UNUI VERB ÎN TEXTUL LATIN.

CATEGORIE GRAMATICALĂ = ? Categorie gramaticală – ansamblu de trăsături gramaticale specifice unei părţi de vorbire. Ø În funcţie de ce distingem un verb / substantiv / adjectiv / pronume de un altul? La maşini (categorii de identificare): Ø Marcă; Ø Culoare; Ø Combustibil; Ø Putere; Ø Etc.

CATEGORIILE GRAMATICALE VERBULUI LATIN 1. 2. 3. 4. 5. 6. Conjugarea. Diateza. Modul. Timpul. Persoana. Numărul.

1. CONJUGAREA Ce este o conjugare? Ø O categorie de verbe care au caracteristici comune. Ø A lucra, a mînca, a cînta Ø A cere, a zice, a crede.

1. CONJUGAREA A VORBI A CITI Eu vorb-ESC Eu cit-ESC Tu vorb-EŞTI Tu cit-EŞTI El / Ea vorb-EŞTE El / Ea cit-EŞTE Noi vorb-IM Noi cit-IM Voi vorb-IŢI Voi cit-IŢI Ei / Ele vorb-ESC Ei / Ele cit-ESC

1. CONJUGAREA LIMBA ROM NĂ LIMBA LATINĂ I. -A Ø a cînta II. -EA Ø a vedea III. -E Ø a zice IV. -I / -Î Ø a auzi / a coborî -Ā(RE) Ø canto, cantare II. -Ē(RE) Ø video, videre III. -Ĕ(RE) Ø dico, -ere IV. -Ī(RE) Ø audio, -ire

1. INFINITIVUL “LUNG” DIN LIMBA ROM NĂ Ø Infinitivul românei actuale a pierdut marca -re a infinitivul latin. Ø Formele verbale cu -re au devenit substantive în limba română: cînta-cîntare; vedea-vedere; zice -zicere; auzi-auzire. Ø În româna veche: eu nu’s ce par a fire… Ø Urme de infinitiv lung cu valoare morfologică în româna actuală: dar(e)-ar să dea! (= O, de ar dare (în loc de ar da) să dea!)

1. CONJUGAREA Ø Vocalele specifice conjugărilor I, IV se regăsesc la aproape toate formele verbale, înainte de sufixe (mărcile specifice unui timp sau mod), astfel încît putem recunoaşte conjugarea verbului respectiv. Ø La conjugarea a III-a vocala specifică, fiind scurtă, de cele mai multe ori este transformată sau chiar înghiţită de contextul vocalic.

2. DIATEZA LIMBA ROM NĂ LIMBA LATINĂ I. Activă Ø Tata o laudă pe mama. II. Pasivă Ø Mama e lăudată de către tata (“de către tata” = C. de agent) III. Reflexivă Ø Mama se laudă. Activă. Ø Pater laudat matrem. II. Pasivă. Ø Mater laudatur a Patre. Ø Mater laudatur.

2. MĂRCI ALE DIATEZELOR – DESINENŢELE DIATEZA ACTIVĂ DIATEZA PASIVĂ -M / -O laud-o / laud-a-ba-m = eu laud / eu lăudam -(O)R laud-o-r = sînt lăudat / mă laud -S laud-a-s = tu lauzi -RIS laud-a-ris = eşti lăudat / te lauzi -T laud-a-t = el / ea laudă -TVR laud-a-tur = este lăudat / se laudă -MVS laud-a-mus = noi lăudăm -MVR laud-a-mur = sîntem lăudaţi / ne lăudăm -TIS laud-a-tis = voi lăudaţi -MINI laud-a-mini = sunteţi lăudaţi / vă lăudaţi -NT laud-a-nt = ei / ele laudă -NTVR laud-a-ntur = ei sînt lăudaţi / ei se laudă

3. MODURILE În latină există trei moduri personale şi patru nepersonale. Ø Personal = are persoană (eu, tu, el etc. ) Ø Nepersonal = nu are persoană (cîntînd, de văzut etc) Ø Atenţie! Româna are un mod personal “în plus” (optativul). În latină, funcţiile pe care le are optativul în română sînt exprimate prin conjunctiv.

3. MODURILE PERSONALE LIMBA ROM NĂ LIMBA LATINĂ I. Indicativ Ø Mă bucur. II. Imperativ Ø Lăudaţi! III. Conjunctiv Ø Sper să vină. IV. Condiţional-optativ Ø O, de-ar veni! Indicativ Ø Gaudeo. II. Imperativ Ø Laud-a-te! III. Conjunctiv Ø Spero ut veniat. (se traduce cu conj. ) Ø Utinam veniret! (se traduce cu cond. )

3. MODURILE NEPERSONALE LIMBA ROM NĂ LIMBA LATINĂ I. Infinitiv Ø a lăuda. II. Gerunziu Ø lăudînd III. Participiu Ø lăudat IV. Supin Ø de lăudat Infinitiv Ø laud-a-re II. Gerunziu Ø laudando III. Participiu Ø laudans, laudantis (se traduce diferit) IV. Supin Ø lauda-tu-m

4. TIMPURILE 1. Prezent: laud-a-t (el laudă); ven-i-mus (noi venim); dicis (tu zici). Ø Vocala tematică (vocala specifică a conjugărilor) se păstrează ca atare la conjugările I, IV. 2. Viitor: laud-a-bi-s (tu vei lăuda) 3. Imperfect: laud-a-ba-m (eu lăudam) 4. Perfect: cant-a-v-imus (noi am cîntat); dixit (a zis); aud-i-v-i (eu am auzit) 5. Mai mult ca perfect: cant-a-v-era-m (eu cîntasem) 6. Viitor II (anterior): laud-a-v-eri-t (va fi cîntat)

5. PERSOANA Ø Latina are trei persoane, ca şi în limba română. Ø Persoana se exprimă prin seriile desinenţelor verbale (vezi supra): ü m, s, t, mus, tis, nt; ü r, ris, tur, mini, ntur; ü desinenţele active la perfect: i, isti, it, imus, istis, erunt. NB! Desinenţă (laud-a-s) ≠ terminaţie (laud-as).

6. NUMĂRUL Ø Latina are două numere, ca şi în limba română: singular şi plural. Ø Numărul se exprimă, ca şi persoana, prin seriile desinenţelor verbale (vezi supra): Deci: o desinenţă indică persoana, numărul şi diateza: Ø Laudas: desinenţa s indică persoana a II-a, numărul singular, diateza activă.

CELE TREI TEME VERBALE În latină, modurile şi timpurile se construiesc pe baza a trei teme principale: I. Tema de prezent (cf. prima şi a doua formă de dicţionar): se obţine prin îndepărtarea mărcii -re (cantare). II. Tema de perfect (cf. a treia formă de dicţionar): se obţine prin îndepărtarea desinenţei -i (cantav-i; dix-i). III. Tema de supin (cf. a patra formă de dicţionar): se obţine prin îndepărtarea lui -m (laudatu-m; dictu-m)

MĂRCI VERBALE – REZUMAT (CU ROŞU – MĂRCI INDUBITABILE) Ø seriile de desinenţe active şi pasive; Ø -re (final) = marca (sufixul) de infinitiv; Ø -re- (înaintea unei desinenţei) = marcă de conjunctiv; Ø mărcile conjugărilor: -ā, -ē, -ĕ, -ī; Ø -te (final) = marca imperativul (2 pl); Ø ut = conjuncţie care, de cele mai multe ori, cere modul conjunctiv; Ø -nd- = sufix de gerunziu; Ø -ns / -nt- = sufix de participiu;

MĂRCI VERBALE – REZUMAT Ø Ø Ø -tu- = sufix de supin; -bi- = sufix de viitor; -ba- = sufix de imperfect; -era- = sufix de m. m. c. p. ; -eri- = sufix al viit. anterior (dar şi al conjunctivului perfect).

ALTE MĂRCI VERBALE Ø -isse- / -isse = sufix al conjunctivului m. m. c. p. / al infinitivului perfect activ; Ø -turus 3 = terminaţie (= sufix + desinenţe adjectivale) de participiu viitor activ. Ø Sună ca pe româneşte… (criteriu fragil). Ø Verbul a fi (sum, esse, fui) la prezent: Sum, esse, fui sum = eu sînt sumus = noi sîntem es = tu eşti estis = voi sunteţi est = el / ea este sunt = ei sînt

5. 1 Et venerunt trans fretum maris in regionem Gerasenorum. 2 Et exeunto eo de navi, statim occurrit ei de monumentis homo in spiritu immundo, 3 qui domicilium habebat in monumentis; et neque catenis iam quisquam eum poterat ligare, 4 quoniam saepe compedibus et catenis vinctus dirupisset catenas et compedes comminuisset, et nemo poterat eum domare; 5 et semper nocte ac die in monumentis et in montibus erat clamans et concidens se lapidibus. 6 Videns autem Iesum a longe cucurrit et adoravit eum 7 et clamans voce magna dicit: "Quid mihi et tibi, Iesu, Fili Dei summi? Adiuro te per Deum, ne me torqueas. " 8 Dicebat enim illi: "Exi, spiritus immunde, ab homine. " 9 Et interrogabat eum: "Quod tibi nomen est? " Et dicit ei: "Legio nomen mihi est, quia multi sumus. "