Catedra odontologie parodontologie i patologie oral Compartimentul Patologia

Catedra odontologie, parodontologie și patologie orală Compartimentul – Patologia orală Anul universitar 2017 - 2018 Prof. Sergiu CIOBANU

Manifestări alergice în cavitatea bucală. Eritemul exudativ polimorf. Stomatita aftoasă cronică recidivantă

Eritemul exudativ polimorf EEP - (EEP) afecţiune acută a pielii şi mucoaselor, se caracterizează prin polimorfizmul elementelor lezante, cu evoluţie ciclică şi predispunere către recidive în perioada primăvară-toamnă Sunt afectate persoanele tinere şi de vârstă medie, mai rar persoanele de vârstă înaintată Etiologia se consideră necunoscută, însă este reprezentată de două forme de bază: infecţio-alergică, toxico-alergică. EEP poate fi provocat de diverşi agenţi infecţioşi (virusul herpesului simplu, gripei, coci, folosirea

Mecanismul patogenic de asemenea nu este clar, însă un rol important î-l are factorul imunodificitar Factorii favorizanţi sunt reprezentaţi de suprarăcirea organismului, stresul, prezenţa focarului de infecţie (frecvent - odontogen) După evoluţie deosebim două forme de bază: - forma uşoară; - forma gravă sau sindromul Stiven-Djonson (la 20 -30% din pacienţi se întâlnesc recideve).

Catedra odontologie, parodontologie și patologie orală Compartimentul – Patologia orală Anul universitar 2017 - 2018 Prof. Sergiu CIOBANU

Istoric Cercetările experimentale întreprinse de Rosenow, Berger, iar în România de către Hateganu, Goia, au arătat că boala de focar este o îmbolnăvire a intregului organism, cuprinzănd 2 entităti patologice: 1. focarele cronice de infecție cu evoluție lentă oligo- sau asimptomatică, care reprezintă manifestarea primară 2. manifestarile disfunctionale sau lezionale la distanta, cu o simptomatologie bogată și variată care

Ce este, mai exact, boala de focar? Infecția cronică localizată intr-un focar - un organ ca amigdalele, dinții, sinusurile, bronhiile sau rinichii. In anumite conditii, când crește agresivitatea microorganismelor și scade rezistența organismului la diverse boli. Astfel, microbii "migreaza" la distanță de focarul inițial de infecție și se vor opri în alt organ sănătos, care va fi afectat.

USMF ”Nicolae Testemițanu” Catedra odontologie, parodontologie și patologie orală PERIODONTITE APICALE Anul de studii 2017 -2018 Prof. universitar Sergiu Ciobanu

APICALE CLASIFICARE, CLASIFICARE CARACTERISTICA CLINICĂ ŞI MORFOLOGICĂ, MODIFICĂRI RADIOLOGICE ÎN PERIODONTITELE APICALE ACUTE, CRONICE ŞI ÎN STADIUL DE ACUTIZARE

NOŢIUNE Periodontita apicală - prezintă inflamaţia ţesuturilor ce înconjoară apexul rădăcinii dintelui ca reacţie de răspuns la acţiunea agenţilor microbieni, traumatici sau chimico-toxici, ce depăşesc bariera biologică a apexului radicular

CLASIFICARE după IMSM 1987 I. PERIODONTITA APICALĂ ACUTĂ: . faza de intoxicaţie; 2. faza de exudaţie: a) seroasă; b) purulentă. 1 II. PERIODONTITA APICALĂ CRONICĂ: 1. pt. apicală cr. fibroasă 2. pt. apicală cr. granulantă 3. pt. apicală cr. granulomatoasă III. PERIODONTITA APICALĂ CRONICĂ EXACERBATĂ ÎN FAZA DE ACUTIZARE (fibroasă, granulantă, granulomatoasă).

CLASIFICARE după OMS K. 04. 4 Periodontita apicală acută; K. 04. 5 Periodontita apicală cronică. Granulomul apical; K. 04. 6 Abcesul periapical cu fistulă: ü abces dento-alveolar cu fistulă; ü abces periodontal ca rezultat al pulpitei. K. 04. 7 Abces periapical fără fistulă ( abces dentar, abces dento-alveolar, abces periodontal de origine pulpară); K. 04. 8 Chisturile radiculare (periodontale şi periapicale); K. 04. 80 Chisturile apicale şi laterale; K. 04. 81 Chist rezidual; K. 04. 82 Paradentală inflamata.

CLASIFICARE după M. Gafar şi C. Andriescu 1990 Parodontite apicale: 1. Acute: hiperemice (abortive), difuze (seroase), circumscrise (purulente). 2. Cronice: A. Leziuni ale parodonţiului apical cu imagine radiologică conturată: parodontita cronică fibroasă, granulomul simplu conjunctiv, granulomul epitelial, granulomul chistic, parodontia cronică cu hipercimentoză, abcesul cronic apical, osteita parodentară (Melcior), parodontitele apicale cronice specifice. B. Leziuni ale parodonţiului apical cu imagine radiologică ne conturată: parodontita apicală cronică difuză progresivă Partsch, parodontita apicală cronică condensată.

ETIOLOGIE Factorul traumatic (microtraumatisme) - Induse de aparatele ortodontice dirijate; - Lucrările protetice defectuoase ce acţionează prin: tracţiune asupra dinţilor, cu mobilizarea lor, supraâncărcarea ocluzală, anomalii dento-maxilare cu blocaje în mişcările mandibulei, bruxism, traumele endodontice. Agenţii chimici ce ajung la nivelul periodonţiului pe două căi: 1. Endodontică ( EDTA, arsenicul, tricrezolul); 2. Prin pungile parodontale Factorul microbian (cel mai frcvent): prin canalul radicular, punga parodontală, plagă a mucoasei.

PERIODONTITA APICALĂ ACUTĂ FAZA DE INTOXICAŢIE - DUREAZĂ DE LA C TEVA ORE P NĂ LA 2 -3 ZILE

USMF “Nicolae Testemițanu” Catedra odontologie, parodontologie și patologie orală Anul de studii 2017 -2018 Prof. universitar Sergiu Ciobanu

Tratamentul periodontitelor apicale acute. Indicatii, contraindicații. Tehnica. Medicamente

Scopul tratamentului Îndepărtarea cauzelor inflamaţiei; Asigurarea unei căi de drenaj; Combaterea durerei; Ameliorarea stării generale Instrumentalizarea perefectă Sterilizarea Obturare completă Succesul tratamentului endodontic

Obiectul de acţiuine ü Canalul radicular cu ramificările multiple; ü Canaliculele dentinare cu microfloră patogenă din abundenţă; Structura histologică a spaţiului endodontic ü Ţesuturile periodontale ce se află în stare de inflamaţie acută sau cronică. Această acţiune se numeşte “principiul acţiunii triple” Orificiile de intrare în macrocanale

Principiul “acţiunii triple” trebue să asigure: - Menţinerea procesului inflamator în zona periapicală și excludera răspândirii în zona maxilo-facială; - A contribui la refacerea funcţiei periodonţiului; - Excluderea acţiunii infecţiono-toxice şi alergice din această zonă asupra întregului organism

Succesul tratamentului depinde de: Calitatea acţiunii asupra macrocanalului (canalul radicular) prin: §Acţiunea instrumentală (înlăturarea maselor putride, dentinei ramolite infectate), pe etape (1/3, 1/2, 2/3), sub băiţe din antiseptici; §Medicaţia canalului radicular (H 2 O 2 -3%, hipoclorid de sodiu 3%, clorhexidină-0, 06%, iodinol 1%, etc. ). Calitatea acţiunii asupra microcanalelor prin: §Blocarea infecţiei în microcanale, utilizând fermenţi proteolitici (stomatozim- Ph-6, 0 -11, himotripsin lizoţim), substanţe antiseptice; §Delimitarea macro- de microcanale (prin metodele de imprignare Foredent, forfenan, sol. crezofenom-conţine dexametazon, rapid scoate inflamaţia şi componentul alergic)

Căile de asigurare a drenajului Drenaj endodontic (trepanarea dintelui, permeabilizarea canalelor radiculare cu trepanarea apexului); Drenaj extern (vestibular sau palatinal) §Ostetomie transmaxilară; §Incizie muco-periostală; §Incizia mucoasei; Asocierea drenjului endodontic cu cel extern; Drenaj alveolar (extracţia dintelui)

Catedra Odontologie, Parodontologie și Patologie Orală USMF “Nicolae Testemițanu” Compartimentul – “Parodontologie” Anul universitar 2017 - 2018 Prof. Dr. Sergiu CIOBANU

Afecţiunile parodonţiului marginal În conformitate cu cernţele ale OMS afecţiunile parodonţiului sunt repartizate în 5 grupe de bază: 1. Gingivite; 2. Parodontite; 3. Parodontoza; ? ? ? 4. Parodontomele (afecţiuni tumorale şi pseudotumorale); 5. Sindroame şi simptoame, ce se reflectă în ţesututrile parodonţiului, anterior această grupă era denumită ca afecţiuni ideopatice (Papion. Lefevr, Iţenco-Cuşing, Elers-Danlo, Cedic-Higaşi, Daun)

Afecţiunile parodonţiului - La baza clasificărilor stă principiul clinico-morfologic, adică ce ţesuturi ale complexului parodontal sunt implicate în procesul patologic (gingia, structurile periodonţiului, ţesutul osos) şi modificările patologice (proces inflamator, atrofie, hipertrofie, proces tumoral sau pseudo-tumoral). - Oricare clasificare nu poate fi privită ca etalon, ci doar ca o schemă, care poate şi trebuie completată cu date noi ştiinţifice, la necesitate de introdus noi forme nozologice. - La capitolul “Gingivite” – “gingivita atrofică sau descuamativă” în realitate sunt simptome ale lichenului ruber plan. - O discuție mai amplă necesită compartimentul “Parodontita”. Evaluarea cronică este caracterisică doar pentru forma tipică a parodontitei sau “parodontita adultului”

Afecţiunile parodonţiului marginal Gingivita – inflamaţie ale gingiei fară interesarea (lezarea) joncţiunii dentogingivale (epiteliale) şi pot interesa în întregime sau parţial gingia. Aproximativ 80% din populaţia adultă suferă de gingivită cronică. Clasificarea gingivitelor după formă: – catarală; - ulceronecrotică; - hipertrofică; - descuamativă/atrofică după decurgerea clinică: - gingivite acute; - gigivite cronice; - cronice în stadiul de acutizare; - cronice în stadiul de remisiune după gradul de răspândire a procesului inflamator: - localizată/generalizată Gingivostomatită – acest di-c se stabileşte când este afectată gingia şi alte zone ale mucoasei cavităţii bucale (obrazului, buzelor, etc. ). Papilita – inflamaţia papilelor interdentare (la 1, 2, 3, până la 4 papile).

Etiologia gingivitelor Factorii locali: Ø igiena insuficientă a cavităţii bucale (prezenţa plăcii bacteriene); Ø prezenţa tartrului dentar; Ø obturaţii defectuoase (în zona papilei interdentare); Ø construcţii protetice incorecte (iritaţii cu croşete); Ø aparate ortodontice (activarea incorectă); Ø şinele în caz de fracturi a oselor maxilare (dinţilor); Ø înghesuiri de dinţi, fixarea joasă (prea sus) a frenulelor buzelor; Ø deprinderi vicioase (ţinerea şi muşcarea pixului); Ø factori nocivi profesionali (cariere de piatră şi cărbune, întreprinderi chimice, de panificaţie); Ø substanţe chimice (benzina, lacuri, săruri ale metalelor grele); Ø substanţe chimice iatrogene (pasta arsenicală – necroza papilei interdentare).

Etiologia gingivitelor Factorii generali – pe fundalul maladiilor generale se declanşează formele grave de gingivite. Ø boli ale sângelui (unul din simptomele precoce a leucozelor); Ø afecţiunile sistemului cardio-vascular; Ø afecţiunile sistemului gastro-intestinale (ulcere, gastrite, colite); Ø boli ale sistemului endocrin (diabetul zaharat); ØDereglări hormonale (gingivita juvenilă); Ø intoxicaţii cu substanţe medicamentoase (definipina – în tratamentul epilepsiei); Ø intoxicaţii cu metale grele (mercur, plumb, bismut, etc. ); Ø Iradieri cu razele X; Ø boli infecţioase; Ø la fumători, alcoolici şi narcomani.