Buget i Trezorerie Public Sistemul unitar de bugete

Buget şi Trezorerie Publică Sistemul unitar de bugete (II)

Principiile bugetare l l l Vizează standarde ce sunt respectate în cadrul procesului bugetar Principiile bugetare clasice se axau în mare măsură pe etapa de pregătire şi adoptare a bugetului. Acestea erau specifice în principal Europei continentale În zona anglo-saxonă se pune un accent mai mare pe reguli bugetare ce ţin de etapele de execuţie şi raportare

Principiile bugetare OECD şi FMI (I) l Principii de bază l Principii clasice • Principiul reglementării • Principiul anualităţii • Principiul universalităţii • Principiul unităţii • Principiul specificităţii • Principiul echilibrului

Principiile bugetare OECD şi FMI (II) l Principii moderne • Principiul răspunderii • Principiul transparenţei • Principiul stabilităţii sau predictibilităţii • Principiul performanţei (sau eficienţei, economicităţii şi eficacităţii) Detalii: OECD (2004) The Legal Framework for Budget Systems

Principiul universalităţii (I) Veniturile şi cheltuielile sunt înscrise în buget în totalitate, în sumă brută. Veniturile bugetare nu pot fi afectate direct unei cheltuieli bugetare anume (cu excepţia donaţiilor şi sponsorizărilor)

Principiul universalităţii (II) Avantaje: - Permite cunoaşterea exactă a volumului veniturilor şi cheltuielilor publice, precum şi a corelaţiilor dintre acestea - Controlul se realizează asupra sumelor integrale reprezentând venituri şi cheltuieli

Principiul universalităţii (III) Neafectarea veniturilor – nu se poate percepe un anumit venit pentru finanţarea unei anumite cheltuieli. Veniturile trebuie să se depersonalizeze în momentul colectării, urmând să fie utilizate pentru acoperirea nevoilor

Principiul unităţii (I) l Veniturile şi cheltuielile bugetare se înscriu într-un singur document în vederea utilizării eficiente şi monitorizării fondurilor publice

Principiul unităţii (II) Motivaţii: - Financiare – regulă de ordine şi claritate în vederea prezentării stării reale a politicilor financiare publice - Politice – se referă la controlul Parlamentului care este mai facil când toate veniturile şi cheltuielile sunt în acelaşi document l

Principiul anualităţii (I) l Veniturile şi cheltuielile bugetare sunt aprobate pe o perioadă de un an, care corespunde exerciţiului bugetar

Principiul anualităţii (II) l Anul bugetar se poate suprapune cu anul calendaristic sau poate diferi: • 1 ian. -31 dec. – România, Austria, Belgia, • • • Brazilia, Franţa, Germania etc. 1 apr. -31 mart. – Marea Britanie, Canada, Japonia etc. 1 iul. -30 iun. – Australia 1 oct. -30 sept. – SUA

Principiul anualităţii (III) Sisteme de execuţie bugetară: - Sistem de exerciţiu bugetar (accrual) – veniturile şi cheltuielile se înregistrează în conturile anului bugetar la care se referă respectivul venit/respectiva cheltuială. Conturile funcţionează 2 -3 ani bugetari

Principiul anualităţii (IV) - Sistem de gestiune bugetară (cash) – în conturi se înregistrează doar încasări şi plăţi ale anului (unele putând să aparţină bugetelor altor ani)

Principiul anualităţii (V) l Neajunsurile limitării bugetului la un singur an pot fi ameliorate prin: • Utilizarea unor previziuni pe termen mediu; • Aprobarea de credite de angajament diferite de creditele bugetare în cazul activităţilor multianuale Bibliografie: Daniel Tarschys (2002) Time Horizons in Budgeting

Principiul specializării (I) Veniturile şi cheltuielile bugetare se înscriu şi se aprobă în buget pe surse de provenienţă şi pe categorii de cheltuieli (grupate după conţinutul economic şi destinaţie) potrivit clasificaţiei bugetare

Principiul specializării (II) Clasificaţia economică - La venituri în funcţie de provenienţă, la cheltuieli în funcţie de natura economică a cheltuielilor - Veniturile se împart în capitole şi subcapitole; cheltuielile se împart în titluri, articole şi aliniate

Principiul specializării (III) Capitole de venituri: - Impozit pe profit - Impozit pe venit - Impozite şi taxe pe proprietate - TVA - Accize - Contribuţii - Venituri din proprietate - - - Venituri din dobânzi Venituri din prestări de servicii Venituri din amenzi Venituri din donaţii Venituri din valorificarea unor bunuri Încasări din credite

Principiul specializării (IV) Titluri de cheltuială - Cheltuieli de personal - Bunuri şi servicii - Dobânzi - Subvenţii - Fonduri de rezervă - Transferuri - Proiecte finanţate din FEN - Asistenţă socială - - Cheltuieli aferente programelor cu finanţare rambursabilă Active nefinanciare Active financiare Împrumuturi Rambursări de credite Plăţi din anii precedenţi recuperaţi în anul curent

Principiul specializării (V) Calsificaţia funcţională - Evidenţiază funcţiile statului (domeniile de intervenţie ale statului) - Cheltuielile se împart în părţi, capitole şi subcapitole

Principiul specializării (VI) Părţi de cheltuială - Servicii publice generale - Apărare, ordine publică şi siguranţă naţională - Cheltuieli social-culturale - Servicii şi dezvoltare publică, locuinţe, mediu şi ape - Acţiuni economice

Principiul specializării (VII) Clasificaţia administrativă - Urmăreşte repartizarea sumelor din punct de vedere instituţional - Gruparea se face pe ordonatori principali de credite bugetare

Principiul specializării (VIII) Alte clasificaţii - Pe programe/proiecte - Pe surse de finanţare - Pe criterii geografice Bibliografie: Dirk-Jan Kraan (2007) Programme Budgeting in OECD Countries

Principiul specializării (IX) Secţiunile bugetului (utilizată la bugetele locale din 2011): l Secţiunea de funcţionare l Secţiunea de dezvoltare Bibliografie: David Webber (2007) Integrating Current and Development Budgets: A Four-Dimensional Process

Principiul specializării (X) Secţiunea de funcţionare cuprinde: - La venituri: venituri proprii (impozite locale, cote defalcate din impozitul pe venit), subvenţii pentru finanţarea cheltuielilor curente, sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pentru finanţarea cheltuielilor curente, vărsăminte din secţiunea de funcţionare pentru finanţarea secţiunii de dezvoltare (care se reflectă cu valoare negativă), etc; - La cheltuieli: cheltuieli de personal, bunuri şi servicii, dobânzi, subvenţii, transferuri curente, asistenţă socială, rambursări de credite etc.

Principiul specializării (XI) Secţiunea de dezvoltare cuprinde: La venituri: vărsăminte din secţiunea de funcţionare, sume rezultate din valorificarea unor bunuri, sume reprezentând amortizarea mijloacelor fixe şi sume aferente depozitelor speciale pentru construcţia de locuinţe, subvenţii pentru cheltuieli de capital, sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pentru finanţarea cheltuielilor de capital, sume primite de la Uniunea Europeană şi/sau alţi donatori în contul plăţilor efectuate şi prefinanţări; La cheltuieli: cheltuieli de capital, proiecte cu finanţare din fonduri externe nerambursabile de postaderare, transferuri pentru cheltuieli de capital, rambursarea împrumuturilor contractate pentru implementarea proiectelor cu finanţare externă nerambursabilă de postaderare, prevăzută a fi realizată din sumele rambursate, etc.

Principiul unităţii monetare Toate operaţiunile bugetare se exprimă în monedă naţională Chiar dacă execuţia bugetară se realizează în valută, evidenţa bugetară trebuie condusă în monedă naţională

Principiul publicităţii l l l Sistemul bugetar este transparent Se fac dezbateri privind proiectele de buget şi conturile de execuţie Bugetele se publică în Monitorul Oficial, se afişează la avizier sau pe site

Principiul echilibrului Cheltuielile trebuie să fie acoperite cu venituri Se aplică în România la nivel local

Principiul bunei gestiuni financiare (I) l Creditele bugetare se utilizează în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare, adică în conformitate cu principiile economiei, eficienţei şi eficacităţii

Principiul bunei gestiuni financiare (II) l Principiul economiei prevede ca resursele utilizate de instituție pentru desfăşurarea activităților sale să fie puse la dispoziție în timp util, în cantitatea şi la calitatea adecvate şi la cel mai bun preț

Principiul bunei gestiuni financiare (III) l l Principiul eficienței vizează cel mai bun raport între resursele utilizate şi rezultatele obținute. Principiul eficacității vizează îndeplinirea obiectivelor specifice stabilite şi obținerea rezultatelor scontate.