BNCILE Oleg STRATULAT prof univ dr CUPRINS n

BĂNCILE Oleg STRATULAT, prof. univ. dr.

CUPRINS n I. Băncile – veriga de bază a sistemului bancar. n II. Activitățile bancare.

BIBLIOGRAFIE Acte normative şi reglementorii: n Legea cu privire la Banca Naţională a Moldovei nr. 548 -XIII din 21. 07. 95 // Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 5657/624 din 12. 10. 1995 n Legea institutiilor financiare nr. 550 -XIII din 21. 07. 95 // Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 1/2 din 01. 1996 Lucrări ştiinţifice şi didactice: n Basno, C. , Dardac, N. , Floricel C. Monedă. Credit. Bănci, Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, R. A. , 2003. – P. 3 – 23. n Kiriţescu, C. , Dobrescu, E. Moneda: mică enciclopedie. -Bucureşti: Editura Enciclopedică, 1998. – 294 p. n Manolescu, Gh. Monedă şi credit. -Bucureşti: Editura Fundaţiei "România de Mâine", 2003. - P. 9 -15. n Monedă şi credit / Turliuc V. , Boariu A. , Stoica O. - Bucureşti: Editura Economică, Bucureşti, 2005. – P. 11 -36, 4163. n Stratulat, Oleg. Monedă şi credit. (Manual). (Manuscris). n Stoica, Victor; Diaconu, P. Bani şi credit : banii, teoriile monetare, administrarea banilor şi politica monetară. Bucureşti : Editura Economică, 2003. – P. 19 -64. n Деньги. Кредит. Банки: Учебник для вузов / Е. Ф. Жуков, Л. М. Макимова, А. В. Печников и др. ; Под ред. академ. РАЕН Е. Ф. Жукова. -2. е изд. , перераб. и доп. –М. : ЮНИТИ-ДАНА, 2003. -C. n Деньги. Кредит. Банки: учебник / Лаврушин O. И. (ред. ), - 2 -e изд. -Москва: Финансы и Статистика, 2004. – C. n Финансы. Денежное обращение. Кредит. / Под ред. Поляка Г. Б. - 2 -e изд. - Москва: ЮНИТИ-ДАНА, 2001. – C. 8 -13.

I. BĂNCILE – VERIGA DE BAZĂ A SISTEMULUI BANCAR 1. 1. Originea și temeiurile existenței băncilor. 1. 2. Caracteristica generală a băncii. 1. 3. Principiile de activitate ale băncii. 1. 4. Funcțiile băncii. 1. 5. Tipurile și varietatea băncilor. 1. 6. Sistemul bancar.

1. 1. ORIGINEA ȘI TEMEIURILE EXISTENȚEI BĂNCILOR ORIGINEA BĂNCII SE REGĂSEŞTE ÎN ACTIVITĂŢILE MONETARE ŞI DE ÎMPRUMUT ANTICE BĂNCA A EVOLUAT DE LA PROTOTIPII SĂI ANTICI (TEMPLE, ZARAFI ŞI CĂMĂTARI) LA FORMA SA MEDIEVALĂ ŞI APOI LA INSTITUŢIA FINANCIARĂ MODERNĂ

REPERE ISTORICE: EMBRIONUL INSTUTIȚIONAL • • • În cunoscutul Cod al lui Hammurabi, adoptat în jurul a. 1760 î. Hr. de către suveranul regatului babilonean se regăsesc reglementări referitor la împrumuturi, depuneri, dobânzi, restituirea datoriilor etc. Templele erau nu numai centre spirituale, dar şi loc sigur de păstrare a tezaurelor, iar confienţa în autoritatea duhovnicească favoriza intermedierea monetară. Preoţii, de rând cu obţinerea recunoştinţei, realizau şi un anumit profit. Treptat funcţiile de intermediere financiară au început să se separe într-o unitate specializată. În sec. al VIII-lea î. Hr. instituţia financiară din Babilon primea depuneri băneşti, acorda împrumuturi şi emitea înscrisuri numite „gudu”. În Grecia Antică în sec. al VI-lea î. d. Cr. – “trapeţiile”. În Roma Antică – “tabernae”, “mensae”

TEMEIURILE EXISTENŢEI BĂNCII SE AFLĂ ÎN PRODUCŢIA MATERIALĂ DE BUNURI ŞI SERVICII, ÎN DERULAREA NORMALĂ A PROCESELOR ECONOMICE.

NECESITATEA BĂNCILOR Dezvoltarea băncilor a fost condiționată de: • expansiunea economică manifestată prin dezvoltarea producţiei şi intensificarea comerţului; nexistenţa comerţului cu banii practicat de zarafi şi cămătari; ndezvoltarea activităţilor cu caracter monetar şi de credit; nevoluţia şi dezvoltarea mijloacelor de plată (moneda metalică este înlocuită treptat cu banii de hârtie, la care se alătură moneda de cont); nacumularea de capitaluri băneşti considerabile; ninternaţionalizarea schimburilor etc.

ZARAF REPREZENTAT ÎNTR-O MINIATURĂ DIN SECOLUL AL XI-LEA

CĂMĂTAR MEDIEVAL (APLICAŢIE DIN MUZEUL NAŢIONAL DE ISTORIE, WASHINGTON, D. C. ) n

PROVENIENŢA TERMENULUI “BĂNCĂ” n Cuvântul „bancă” provine de la cuvântul italian „banko” – masă de schimb a monedei, iar persoanele care efectuau schimbul se numeau „bancheri”, “banker” (eng. ). n Schimbul şi împrumutul de monedă era ocupaţia zarafilor şi cămătarilor instalaţi direct în stradă. Cuvântul vechi englez „bank” înseamnă scaun. Revoltele clienţilor, în caz de înşelăciune, ajungeau până la distrugerea scaunului. Fraza „scaun stricat” în limba engleză se pronunţă „bank rotten”. Aceasta şi este originea cuvântului ”bankrupt”, “bankruptcy”, adică faliment.

PRIMELE BĂNCI MEDIEVALE n Banco di Venezia înfiinţată în a. 1171 de Dogele Michele al XI-lea. n Banca de Barcelona constituită în a. 1341 n Banca di San Grigorio din Genova fondată în a. 1470 n Banco di Rialto din Veneţia întemeiată în a. 1584. n Banca din Milano înființată în a. 1593

PRIMELE BĂNCI MODERNE Banca din Amsterdam - a. 1609 Banca din Hamburg - a. 1619 Banca din Rotterdam - a. 1635 Banca din Londra - a. 1694 Banca din Paris - a. 1716

PRINCIPALELE ACTIVITĂŢI BANCARE în sec. XVII-XVIII • emisiunea banilor; • acceptarea depozitelor şi păstrarea lor; • efectuarea decontărilor prin virament; • acordarea creditelor bancare din contul mijloacelor atrase; • eliberarea certificatelor de depozit cu termen fixat; • emiterea carnetelor de cecuri; • emiterea biletelor de bancă etc.

EVOLUŢIILE DIN DOMENIUL BANCAR în sec. XIX-XX • constituirea sistemelor bancare naţionale reglementate de autoritatea publică; • constituirea băncilor private în formă de societăţi pe acţiuni; • apariţia instituţiilor financiare specializate; • constituirea sistemului bancar internaţional (Banca Reglementărilor Internaţionale, BM, BERD, Banca Africană de Dezvoltare, Banca Asiatică de Dezvoltare etc).

ROLUL BĂNCIILOR ÎN ECONOMIE n favorizează tranzacţiile comerciale în interiorul şi exteriorul unei ţări; n asigură efectuarea plăţilor şi schimbul valutar; n permite realizarea investiţiilor, fie participând direct la finanţarea acestora, fie prin plasamentul şi gestiunea economiilor băneşti; n creează posibilităţi de economisire şi stocare a mijloacelor băneşti; n realizează politica monetară a băncii centrale.

1. 2. CARACTERISTICA GENERALĂ A BĂNCII Banca este o instituţia financiară autentică. Banca are posibilitatea ca prin desfăşurarea şi dezvoltarea activelor să-şi dezvolte simultan pasivele.

ACCEPŢII PRIVIND BANCA n „Banca este instituţia financiară ce-şi axează activitatea pe atragerea depozitelor şi acordarea creditelor, acceptarea de depuneri de la populaţie, firme sau alte bănci, operaţiuni valutare pentru persoane fizice şi juridice, plasamentul fondurilor, finanţarea schimburilor comerciale”. (Lucian C. Ionescu. Băncile şi operaţiunile bancare. Institutul Bancar Român– Bucureşti: Editura Economică, 1996. -P. 30) n “Banca este o instituţie financiară care atrage de la persoane fizice sau juridice depozite sau echivalente ale acestora, transferabile prin diferite instrumente de plată, şi care utilizează aceste mijloace integral sau parţial pentru a acorda credite sau a face investiţii pe propriul cont şi risc". (Legea institutiilor financiare nr. 550 -XIII din 21. 07. 95 // Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 1/2 din 01. 1996)

BANCA ÎN ABORDARE FORMALĂ n ” Banca - instituţie financiară care prin activitatea sa acceptă de la persoane fizice sau juridice depozite sau echivalente ale acestora, ce sunt transferabile prin diferite instrumente de plată, şi care utilizează aceste mijloace total sau parţial pentru a acorda credite sau a face investiţii pe propriul său cont şi risc” (art. 2. al Legii Republicii Moldova cu privire la Banca Naţională a Moldovei nr. 548 -XIII din 21. 07. 1995)

CARACTERISTICILE DETERMINANTE ALE BĂNCII n intermediar principal în relaţia economii- investiţii; n intermediar monetar.

1. 3. PRINCIPIILE DE ACTIVITATE ALE BĂNCII Băncile funcţionează având la baza anumite principii de activitate.

PRINCIPIILE DE ACTIVITATE ALE BĂNCII n liberalismul în decizii; n relaţiile cu clientela se formează ca relaţii de piaţă; n banca îşi autofinanţează integral activitatea; n banca se supune cerinţelor de reglementare a băncii centrale; n principiul rentabilităţii; n principiul lichidităţii; n principiul speculativ.

1. 4. FUNCȚIILE BĂNCII n De depozitare – băncile atrag depozite de la persoane fizice, juridice cu obligaţia de a le rambursa în anumite condiţii prestabilite şi cu plata unei dobânzi. n De investire – băncile plasează mijloace proprii şi atrase atât pe piaţa monetară, cât şi pe piaţa de capital cu scopul de a obţine profit pe propriul cont şi risc. n Comercială – băncile acordă diferite servicii sau execută anumite operaţiuni în favoarea clienţilor săi, având ca recompensă un comision.

1. 5. TIPURILE ȘI VARIETATEA BĂNCILOR Tipurile băncilor sunt determinate de specializarea acestora. Fiecare tip de bancă reflectă o anumită specializare.

CRITERII DE CLASIFICARE ALE BĂNCILOR n Băncile comerciale se grupează în concordanță cu diferite criterii, printre care evidențiem: n forma de proprietate, n gama operaţiunilor efectuate, n apartenenţa naţională,

CLASIFICAREA BĂNCILOR POTRIVIT FORMEI DE PROPRIETATE n bănci de stat – caz în care capitalul băncilor comerciale aparţine n n statului. bănci acţionare –capitalul propriu se formează în urma realizării acţiunilor emise. Băncile comerciale pe acţiuni se împart în: v BCA de tip închis; v BCA de tip deschis. bănci cooperative – capitalul lor se formează din contul participaţiilor fondatorilor; bănci municipale – se formează în baza proprietăţii municipale. Scopul principal a acestor bănci este deservirea oraşului cu servicii bancare; bănci mixte – capitalul băncii aparţine investitorilor străini sau filialelor băncilor din alte ţări.

CLASIFICAREA BĂNCILOR ÎN FUNCŢIE DE GAMA OPERAŢIUNILOR EFECTUATE n bănci universale – efectuează diverse operaţiuni bancare, deservind clienţi din diferite ramuri ale economiei naţionale; n bănci specializate – se specializează în anumite operaţiuni în dependenţă de domeniul şi ramura în care activează.

CLASIFICAREA BĂNCILOR POTRIVIT APARTENENŢEI NAŢIONALE n Bănci autohtone – capitalul aparţine persoanelor fizice şi juridice din statul unde acestea funcţionează; n Bănci străine – sunt constituite prin aportul de capital străin, care funcţionează pe teritoriul altor ţări de origine; n Bănci mixte – sunt constituite prin aportul de capital a doi sau mai mulţi parteneri din ţări diferite şi se supun legislaţiei din ţara unde îşi au sediul.

1. 6. SISTEMUL BANCAR

2. ACTIVITĂȚILE BANCARE 1. Privire generală asupra activităților bancare. 2. Clasificarea și conținutul operaţiunilor bancare. 3. Conținutul serviciilor bancare.

2. 1. PRIVIRE GENERALĂ ASUPRA ACTIVITĂȚILOR BANCARE Băncile moderne efectuează o gamă largă de operaţiuni și prestează o suită extinsă de servicii. Lista acestora în prezent înglobează peste 300 de produse bancare. Este evident, operațiunile și serviciile bancare sunt eterogene după esenţă şi diferite după conţinut.

2. 2. OPERAŢIUNILE BANCARE ȘI CLASIFICAREA LOR Operațiunile bancare reprezintă efectuarea unor tranzacții financiare sau comerciale reflectate în registrele bancare.

CRITERII DE CLASIFICARE A OPERAȚIUNILOR BANCARE Operațiunile bancare se clasifică potrivit diferitor criterii, cele mai frecvent întâlnite fiind: n potrivit misiunii băncii, n în funcţie de reflectarea în bilanţul băncii, n potrivit scopului operațiunii.

CLASIFICAREA OPERAȚIUNILOR POTRIVIT MISIUNII BĂNCII Potrivit misiunii (meniri) băncii operaţiunile sunt: n de bază - operaţiuni proprii, de apartenenţă exlusivă domeniului bancar; n secundare – operaţiuni financiare și comerciale permise, însă netipice băncii.

CLASIFICAREA OPERAȚIUNILOR ÎN FUNCŢIE DE REFLECTAREA ÎN BILANŢUL BĂNCII În funcţie de reflectarea în bilanţul băncii operaţiunile bancare sunt: n operaţiuni bilanţiere – provoacă modificări de bilanţ; n operaţiuni extrabilanţiere – nu provoacă modificări de bilanţ

CLASIFICAREA OPERAȚIUNILOR POTRIVIT SCOPULUI OPERAȚIUNII Potrivit scopului operaţiunile bancare sunt: n pasive – de atragere a mijloacelor bănești, n active – de plasament a mijloacelor.

OPERAŢIUNILE BANCARE PASIVE Operaţiunile pasive sunt operaţiuni de formare a resurselor bancare, având o însemnătate mare pentru băncile comerciale şi constau în: n formarea capitalului propriu; n formarea capitalului de împrumut.

OPERAȚIUNI DE FORMARE A CAPITALULUI PROPRIU

OPERAȚIUNI DE FORMARE A CAPITALULUI DE ÎMPRUMUT Depozitul bancar constituie mijloacele băneşti încredinţate unei bănci spre păstrare, fără specificarea unui termen sau până la un termen anumit fixat, deponentul având dreptul să-şi retragă conform termenului stabilit mijloacele băneşti cu o dobândă stabilită. I. În dependenţă de condiţiile de depunere, utilizare şi retragere: n Depozite la vedere - se caracterizează printr-o stare de flexibilitate, în sensul că depunătorii pot dispune oricând utilizarea lor sub forma plăţilor sau retragerilor din cont. n Depozite la termen - se constituie potrivit unei convenţii încheiate între deponent şi bancă privind durata şi condiţiile de depunere, în special, privind nivelul dobânzilor bonificate, constituind o modalitate sigură de justificare în procesul de creditare. n Depozite de economii - sunt nişte depozite de asemenea la termen. Particularitatea acestor depozite constă în faptul că pe parcursul termenului acestui depozit pot fi efectuate noi depuneri. II. În funcţie de deponenţi: n depozite a persoanelor fizice – 6000 MDL sumă garantată în rambursare n depozite a persoanelor juridice; n depozite interbancare n depozite ale statului

OPERAŢIUNILE BANCARE ACTIVE Operaţiunile active ale băncilor comerciale sunt operaţiuni de creditare şi de plasament pe baza depozitelor bancare constituite, ele asigurând venitul şi lichiditatea băncii, la care se referă: n Operaţiuni de trezorerie – de formare a lichidităţilor bancare; n Operaţiuni de plasamente – constituie sume cheltuite de bancă în scopul obţinerii de profituri. La ele se referă: n Operaţiuni de creditare – pe piaţa monetară n Operaţiuni investiţionale – pe piaţa VM.

OPERAȚIUNI DE CREDITARE Operaţiunile de creditare se referă la: n creditarea agenţilor economici; n creditarea populaţiei; n creditarea statului.

OPERAȚIUNI DE INVESTIRE

CLASIFICAREA DEPOZITELOR (2) III. În funcţie de termenul acordării: n pe termen scurt – până la un an; n pe termen mediu – de la 1 până la 5; n pe termen lung - de la 5 ani IV. În funcţie de moneda depozitată: n depozite în monedă naţională; n depozite în valute străine. V. Din punct de vedere a încasării mijloacelor: n depozite nominative – când în adeverinţa de depunere a depozitului este indicat numele persoanei care va ridica mijloacele; n depozitele la purtător – când nu este indicat numele persoanei. VI. Din punct de vedere al costului n Depozite plătibile n Depozite neachitate – gratuite (conturi curente, depozite fără dobândă)

2. 3. SERVICIILE BĂNCII Serviciile bancare reprezintă măsuri și acțiunile efectuate în folosul sau interesul clienților băncii. n n de trust; de consultanţă; de broker; de underwriter etc. Pentru care banca încasează un comision şi nu presupun cheltuieli de capital.

SERVICIII DE TRUST Avantaje n obţinerea unor Dezavantaje venituri suplimentare; n nu necesită investiţii din partea băncii; n nu necesită un surplus de cont; n nu este riscantă, deoarece banca nu investeşte fiind o operaţiune bilanţieră. n este costisitor, deoarece necesită personal calificat; n poate servi ca sursă de cheltuieli neaşteptate în caz când contractul prevede compensarea clientului unor pierderi neaşteptate sau profituri neîncasate din patrimoniul lui. Trust - operaţiune bancară prin care banca preia în gestiune patrimoniul clienţilor săi pentru un comision.

OPERAŢIUNI DE LEASING Leasingul este o formă specifică de creditare a maşinilor şi utilajelor, cumpărate de către locator pentru locatar în scopul utilizării lor în sfera de producţie, cu deţinerea dreptului de proprietate de către locator pe toată perioada contractată. Obiecte ale leasingului n mijloacele de transport, televizoarele, complexele tehnologice şi echipamentele, calculatoarele, liniile de fabricaţie, congelatoarele de producţie etc. Subiecţii n Locatorul este persoana fizică sau juridică care practică activitate de întreprinzător şi care procură cu titlu de proprietate echipament de la un anumit vânzător (furnizor), pentru a-l da în chirie. Ca locatori pot fi companiile de leasing şi băncile comerciale. n Locatarul este persoana fizică sau juridică care practică activitate de întreprinzător şi care ia în posesiune şi în folosinţă temporară, în bază de contract de leasing, echipamentul comandat la alegerea sa direct de la vânzătorul (furnizorul) indicat de el. Participanţi indirecţi n băncile, care au rolul de creditor al companiilor de leasing şi totodată joacă rolul unui garant al afacerilor de leasing; n companiile de asigurare, care asigură creditele acordate pentru procurarea utilajelor contra riscurilor posibile de nerambursare a plăţilor către locatar locatorului şi, de asemenea, pot să efectueze asigurarea obiectului leasingului; n firmele de brokeri (dealeri) şi alte firme ce oferă servicii de intermediere.

SERVICII ALE BĂNCILOR PE PIAŢA DE CAPITAL I. Comerţul cu VM, poate fi: n servicii de broker – se realizează operaţiuni din numele şi pe contul clientului; n servicii de dealer – se realizează din numele şi pe cont propriu. II. Underwriting - serviciu de intermediere în procesul de emisiune a valorilor mobiliare a clientului. III. Depozitare - stocarea informaţiei cu privire la VM aflate în posesia clientului, dar depuse la păstrare pe numele băncii. IV. Serviciul de consultanţă: n evaluarea HV şi consultanţă cu privire la cumpărarea şi vânzarea lor; n consultanţă în ceea ce priveşte prognoza faţă de modul de evoluţie a pieţei de capital; n consultanţă cu privire la gestiunea HV a clientului; Condiţiile de acordare a serviciilor de consultanţă: n Banca e obligată să furnizeze consultaţie în scris, nefiind scrisă consultanţa se consideră neacordată; n Banca nu poartă răspundere materială pentru rezultatele financiare obţinute de client în urma executării consultaţiilor furnizate de ea. Există excepţia când se poate demonstra că banca a furnizat conştient informaţie eronată, în acest caz ea va acoperi pierderea materială a clientului.