Bisericile sapate in piatra din Lalibela Micutul oras

Bisericile sapate in piatra din Lalibela Micutul oras Lalibela, situat in Etiopia, este caminul unora dintre cele mai impresionante locasuri de cult din lume: acestea sunt 11 biserici sapate in piatra, fiecare dintre ele fiind sapate dintr-un bloc unitar de granit, acoperisul situandu-li-se la nivelul solului. click tasta enter pentru animatie Pentru audio – clic pe >

Orasul Lalibela era cunoscut in vechime sub denumirea de Roha. Vechiul nume a fost inlocuit de cel actual in secolul al XII-lea, in momentul in care regele Lalibela a hotarat saparea minunatelor biserici ce uimesc pana si astazi.

Regele Lalibela era un membru al dinastiei Zagwe, care a ajuns sa ocupe tronul Etiopiei in jurul anului 1000. In momentul in care dusmanii acestuia au inceput sa creasca in putere, regele Lalibela a simtit nevoia sa apeleze la rugaciunea Bisericii Etiopiene, spre bucuria careia a ordonat saparea bisericilor de o unicitate surprinzatoare.

Pe langa nadejdea in rugaciunea Bisericii, regele Lalibela a mai gandit un rost al bisericutelor, si anume, acela de a veni in sprijinul celor care nu isi puteau permite sa ajunga sa viziteze Locurile Sfinte. Acest "Nou Ierusalim" a fost punerea in fapta a ideii de oras sfant etiopian.

Conform unor inregistrari istorice, regele ar fi mers la Locurile Sfinte si ar fi ramas profund impresionat de ce a vazut acolo. Cu toate acestea, regele nu a incercat catusi de putin sa copieze ceea ce a vezut in Tara Sfanta. Arhitectura religioasa a regelui Lalibela nu ar putea fi mai originala si mai unica decat este.

Bisericile de piatra din Lalibela nu sunt construite, ci sapate, excavate. Fiecare biserica a fost lucrata sapanduse, in primul rand, un sant adanc in jurul zonei cu pricina, iar mai apoi, cu multa minutiozitate s-a trecut la saparea interiorului blocului de piatra ramas in centru. Cea mai incapatoare biserica este inalta de 12. 50 metri. Toate lucrarile au fost realizate cu ciocanul si cu dalta, performanta ce uimeste chiar si dupa 800 de ani.

O traditie populara marturiseste ca, in fiecare noapte, cand mesterii mergeau sa doarma, ingerii coborau si continuau lucrarea acestora pana dimineata. Una dintre bisericute, Bet Maryam, pastreaza o coloana din piatra pe care se vede chipul regelui Lalibela. La baza coloanei, regele a incizat secretele constuirii bisericutelor aceste texte sunt scrise cu aur, iar asupra lor se pot uita decat preotii.

Intentia primara a regelui Lalibela, si anume aceea de a castiga de partea sa Biserica, a avut doua urmari neprevazute si impresionante: crearea unui loc sfant de o frumusete neegalata si cu o arhitectura unica in lume, si convertirea regelui la o viata religioasa.

Dupa 20 de ani de conducere, regele Lalibela a abdicat de la tron, ajungand eremit si intrand intr-o pestera unde manca numai radacini si legume. Pana in ziua de astazi, Biserica Etiopiana Crestina il priveste pe Regele Lalibele drept unul dintre cei mari sfinti ai ei.

In bisericutele de piatra din Lalibela se slujeste in mod neintrerupt inca din secolul al XII-lea, cand acestea au fost terminate.

Primii exploratori europeni ce au vizitat aceste minutate locuri sunt niste portughezi care au ajuns aici in anul 1520. Unul dintre acestia, descriind locul, in jurnalul sau, spune: "atat de minunat este acest loc incat imi este teama ca cei care vor citi descrierea mea, ma vor suspecta de inflorire si de minciuna".

Bisericile sapate in piatra din Lalibela locruri unice in lume Acoperisurile bisericutelor din piatra se afla la nivelul solului, pe acestea ajungandu-se cu ajutorul unor mici podete de lemn. Bisericile sunt legate intre ele prin tunele si galerii sapate tot in piatra bruta a granitului. Coloanele din interiorul bisericutelor au fost usor tocite de catre mainile inchinatorilor.

Bisericutele sapate in piatra bruta sunt, pe cat de simple, pe atat de frumoase. Dintre elementele de arhitectura, iei in evidenta ferestrele micute si firave sapate in peretii laterali, avand forme si dimensiuni diferite. Pe langa acestea mai gasim si cruci, svastici (motiv arhitectural religios din Rasarit) si broderii islamice. Cateva dintre biserici prezinta si picturi murale.

Fiecare biserica are calugarul ei rezident, care apare in usa pentru a intampina pe tot pelerinul ce ii calca pragul. Acesta, tinand in mana una dintre crucile mari de procesiune ale bisericii, neobisnuit facute din argint, pozeaza cu bucurie alaturi de pelerini.

In total, in Lalibela, se afla 11 bisericute sapate in piatra. Dintre acestea, cea mai impresionanta este cea a Sfantului Gheorghe (Bet Giorgis). Situata in partea de vest a vaii cu bisericute, coboara 12. 50 metri de la nivelul solului. Tavanul acesteia ne infatiseaza forma unei cruci grecesti. Aceasta a fost construita dupa moartea regelui Lalibela (c. 1220) de catre sotia sa, drept memorial al sfantului rege. Biserica Sfantului Gheorghe reprezinta culmea arhitecturii acestui loc unic in lume.

In "Grupul Nordic", peste drumul ce trece pe langa Biserica Sfantul Gheorghe, se afla Biserica Beta Medhane Alem, locul in care se pastreaza crucea regelui Lalibela. Aceasta se crede a fi cea mai larga biserica monolitica din lume. Se mai spune ca aceasta este o copie a Bisericii Sfanta Maria de Zion din Axum.

Bete Medhane Alem este legata de catre Beta Maryam printr-un tunel sapat in piatra. Aceasta din urma se crede a fi cea mai veche dintre toate de aici. Elementele arhitecturale acesteia sunt si ele foarte simple si frumoase: ferestre sculptate, cruci malteze, stele de tipul celor din Axum, cruci latine si ferestre simple patrate.

In apropierea Bisericii Sfanta Maria se afla Beta Golgotha, cunoscuta in special pentru picturile acesteia murale, in care sfintii sunt reprezentati in marime naturala. De asemenea, biserica pastreaza si mormantul regelui Lalibela, peste care se afla o lespede de piatra. Din grupul Vestic de bisericute mentionad doar Capela Selassie si Mormantul lui Adam.

"Grupul Estic" include urmatoarele locuri de inchinaciune: Bete Amanuel (posibil sa fi fost capela regala), Bete Merkorios (probabil sa fi fost inchisoare la inceput), Bete Abba Libanos si Bete Gabriel-Rufael.

Pelerinii ce sosesc pe aceste meleaguri trebuie sa fie constienti ca drumurile intre bisericute sunt uneori abrupte, cu trepte rigide sau inalte, prin urmare au nevoie sa aiba o oarecare dexteritate. In interiorul bisericutelor se intra fara incaltaminte, aceasta ramanand la intrare in grija monahului ce sta mereu la intrare.