Basel II The Good The Bad or The

Basel II The Good, The Bad or The Ugly? Tiberiu Tomiţă Ph. D, Cornell University BRM Business Consulting

Obiectivele Acordului Basel II Crearea unui mecanism de adecvare a capitalului, prin care să se poată răspunde în mod dinamic la schimbările de rating, să se poată detecta şi alerta mai rapid asupra posibilelor probleme financiare ale partenerilor de afaceri. l Crearea unei mari stabilităţi a sistemului bancar internaţional prin menţinerea unui sistem de reglementare unitar în încercarea de creare a unor medii echivalente în spectrul internaţional. l

Cadrul Acordului: 1. 2. 3. 4. 5. Măsurarea capitalului disponibil Estimarea-măsurarea riscului Cerinţe de capital Supervizarea sistemului bancar Emiterea unor metode-măsuri reper pentru risc şi capital

Fiecare lucru trebuie făcut simplu. Dar nu mai simplu. Situaţii nefericite: l Orange County l LTCM l Barings

Basel II şi Riscul de Piaţă Valoarea la Risc Presupuneri ale metodei: l Randamente normal distribuite l Riscul – fenomen exogen l Riscul – fenomen staţionar Extinderile ultimilor ani îmbunătăţesc varianta originală Valoarea la Risc este în prezent o metodă depăşită, ea nesatisfăcând una dintre condiţiile esenţiale unei măsuri de risc: subaditivitatea Coherent Risk Measures

Valoarea la Risc l Rezultate contradictorii când variabilele nu sunt normal distribuite, cum este cazul riscului de credit şi al celui operaţional, şi de cele mai multe ori şi a celui de piaţă

Basel II şi Riscul de Credit Sunt acceptate două metodologii de calcul al cerinţelor de capital: manieră standard, folosind evaluări externe (S&P’s, Moody’s, Fitch) 2. Internal Rating System – necesită aprobarea supervizorilor 1.

Parametrii Principali: l Default Probability l Loss Given Default l Exposure at Default l Correlations

Direcţii pentru îmbunătăţirea Acordului de la Basel

Basel II presupune că deviaţiile randamentelor sunt datorate unui singur factor de sistem l Factorii de risc (de sistem şi cei specifici) sunt consideraţi normal distribuiţi l Expunerea la unicul factor de sistem: 1. Este egală pentru toate firmele dintr-un anumit sector de risc 2. Generează corelaţiile

Extinderi Modelul Multifactor în care factorii pot fi: 1. Statistici 2. Macroeconomici 3. Specifici firmei

Default Probability – PD l PD pentru o perioadă (necondiţionată) este constantă în timp l Dacă randamentul mediu al activului este dinamic, atunci PD este variabilă în timp

Datele Agenţiilor de Rating l Sunt indicate folosirea nu numai a bazelor de date ale agenţiilor de Rating, dar şi clasificările şi probabilităţile generate de acestea l Nu de puţine ori aceste agenţii au formulat rezultate contradictorii şi inconsistente l Agenţiile de rating nu sunt reglementate

Datele Agenţiilor de Rating l Acordul oferă o clasificare a riscului numai pentru companiile incluse în baza de date a agenţiilor l Companiile neclasificate sunt în aceeaşi clasă de echivalenţă l În Europa procentul de companii clasificate este mult mai mic decât cel din S. U. A.

Modelarea Falimentului Nu există convergenţă asupra celor mai bune metode de modelare a riscului de credit: 1. Modele structurale 2. Modele bazate pe intensitate l

Basel II şi Riscul Operaţional l Internal Rating System l. Bănci l. Supervizori Este stimulată apariţia unor noi metode de management al riscului. Posibilităţi de apariţie a riscului operaţional.

Basel II şi Riscul de Lichiditate Almgren şi Chriss - „Optimal Execution of Portfolio Transactions” Orizontul de timp necesar pentru o serie temporală a unui factor de risc este un parametru endogen, iar orizonturi de timp fixe, cum sunt cele propuse în Basel II, pot să nu surprindă toate detaliile.

Basel II şi Riscul de Sistem Încurajând toţi participanţii să folosească aceleaşi modele, creează omogenitate în aversiunea faţă de risc şi o omogenitate a mediului tranzacţional, încât mediul financiar poate deveni mai puţin stabil, amplificând momentele de criză. Aceeaşi cultură a managementului riscului (din care metodele recomandate de Basel II sunt parte componentă, dacă nu chiar cauză) poate genera corelaţii între pieţe, corelaţii ce nu pot fi identificate din dependenţele şi relaţiile structurale pieţelor respective. Pericolul unei stări de automulţumire

Concluzii l Basell II – program de reglementare, program de evoluţie l The Good l The Bad Sau l The Ugly?

Mulţumesc!