Baltagul de Mihail Sadoveanu Prof Ilic MarianaCarmen Clasa

Baltagul de Mihail Sadoveanu Prof. Ilică Mariana-Carmen Clasa a X-a Program Rose 2019 -2020

BALTAGUL- roman în care se distinge o lume arhaică sub toate aspectele caracteristice: ocupaţii, psihologie, datini, tradiţii.

VITORIA LIPAN , , Ochii ei căprii, în care parcă se răsfrângea lumina castanie a părului, erau duşi departe… Acei ochi aprigi şi încă tineri căutau zări necunoscute. ’’

Măgura Tarcăului , , Munteanului i-i dat să-şi câştige pâinea cea de toate zilele cu toporul ori cu caţa. Cei cu toporul dau jos brazii din pădure şi-I duc la apa Bistriţei; după aceea îi fac plute pe care le mână până la Galaţi, la marginea lumii. Cei mai vrednici întemeiază stâni în munte. Acolo stau cu Dumnezeu şi cu singurătăţile, până ce se împuţinează ziua. Asupra iernii coboară la locuri largi şi-şi pun turmele la iernat în bălţi. ’’

Nechifor Lipan pleacă la Dorna după nişte oi, dar se apropie Sfântul Andrei şi el nu mai sosise. Vitoria stă singură pe prispă şi toarce, dar gândul ei e dus departe.

Gheorghiţă se află la Cristeşti, în bălţile Jijiei şi aşteaptă sosirea tatălui său care trebuia să plătească adăpostul oilor pentru iarnă, fânul şi simbriile bacilor. Văzând că Lipan întârzie, Vitoria îi cere fiului ei să vândă din oi şi să plătească pe ciobani, apoi să se întoarcă acasă, el rămânâd singurul sprijin bărbătesc al casei.

Minodora, fiica Vitoriei şi a lui Nechifor Lipan este crescută în spiritul tradiţiei, este nevoită să păstreze rânduiala, căci, nerespectând-o, va avea de suportat consecinţele. Fiind fată de măritat, nu este de acord să facă o căsătorie impusă sau din interese materiale. Poartă, după obiceiul locului, camaşă albă şi catrinţă neagră, vrâstată cu roşu, părul împletit cunună şi fără broboadă.

Nori negri acoperă cerul, semn că iarna e aproape, iar cocoşul întors cu secera cozii spre focul din horn şi cu pliscul spre poartă, sunt semne al căror înţeles numai Vitoria îl poate pricepe.

Vitoria este femeie credincioasă, cere mereu sfatul părintelui Daniil şi, înainte de a pleca în căutarea soţului ei, merge la mănăstirea Bistriţa, unde se roagă la icoana Sfintei Ana, ţine post 12 vineri, se spovedeşte şi se împărtăşeşte sau face daruri bisericii. ﻩ Pe Minodora o duce la mănăstirea Văratic, pentru a fi în siguranţă cât timp ea va fi plecată.

Baba Maranda, vrăjitoarea satului, nu-i dă răspunsul pe care Vitoria îl caută.

Părintele Daniil Milieş, preotul din Măgura Tarcăului, dă sfaturi credincioşilor şi o îndeamnă pe femeie să aibă răbdare că soţul ei se va întoarce negreşit.

, , În zori de ziuă, vineri în 10 martie, munteanca şi feciorul ei au închingat caii cei pagi ş-au încălecat. ’’

Gheorghiţă, la cei 17 ani ai săi, este deja iniţiat în viaţa de păstor, este o fire sensibilă, cunoaşte glasul naturii şi se gândeşte cu nostalgie la clipele frumoase ale copilăriei. Îşi admiră mama şi, crescut în spiritul tradiţiei, nu o contrazice, deşi nu înţelege prea bine ce ar dori ea de la el. Trecerea de la copilărie la maturitate se realizează sub îndrumarea mamei şi este definitivă după ce ucigaşul tatălui său a fost pedepsit.

Vitoria şi Gheorghiţă pornesc spre Dorna trecând Bistriţa, fac popas la Bicaz, ajung apoi la Călugăreni şi la Fărcaşa, trec prin Borca şi, dupa Cruci, dau de ţara Dornelor-Şarul Dornelor şi Dorna Cândrenilor, unde Vitoria admiră peisajul deosebit de frumos.

De la Dorna, Vitoria şi Gheorghiţă refac drumul celor trei ciobani care trecuseră prin Broşteni şi Borca, apoi ajung în Sabasa, iar în Suha află că pe acolo nu trecuseră decât doi ciobani- Calistrat Bogza si Ilie Cuţui. Acum femeia îşi dă seama că în acest perimetru soţul ei a fost ucis şi începe să cerceteze pe cont propriu, dar apelează şi la autorităţi.

Câinele lui Lipan, Lupu, este găsit in curtea unui gospodar din Sabasa şi, cu ajutorul lui, Vitoria găseşte osemintele soţului, într-o prăpastie.

La praznicul de înmormantare, Vitoria cheamă şi pe cei doi presupuşi criminali şi preotul, dar şi pe subprefectul Anastase Balmez.

Baltagul reprezintă unealta crimei, dar şi a pedepsei.

O perioadă tragică din viaţa Lipanilor se încheie, cursul normal al existenţei lor va fi reluat sub semnul rânduielilor ce trebuie menţinute. Oricât de adânci vor fi urmele tragediei, ea va fi depăşită.