BALTAGUL de Mihail Sadoveanu Caracterizarea personajului principal Vasilcioiu

BALTAGUL (de Mihail Sadoveanu) -Caracterizarea personajului principal. Vasilcioiu Ancuta

BALTAGUL Mihail Sadoveanu este în literatura română scriitorul care a creat opere aflate în strânsă legătură cu lumea țărănească. El însuși mărturisește întoarcerea „către sufletul bătrânilor și spre trecut. ” „M-a interesat pretutindeni omul cel vechi al pământului. . . Pretutindeni şi totdeauna am avut prilej de bucurie să mă regăsesc pe mine însumi în acest suflet colectiv. ”

Romanul „Baltagul” a fost scris în doar 10 zile și a fost publicat în anul 1930. „Baltagul e un roman realist în sensul cel mai propriu și poate fi citit ca atare(. . . ) Nicăieri n-a pus Sadoveanu mai multă obiectivitate și mai puțin sentimentalism decât în acest roman. . . ”(N. Manolescu)

Caracterizare VITORIA LIPAN Eroina romanului „Baltagul”, Vitoria Lipan, este un personaj: individual pozitiv complex dinamic principal, reprezentând tipul femeii justiţiare care pleacă împreună cu fiul ei în căutarea lui Nechifor, plecat să cumpere oi la Dorna.

Caracterizarea se realizează gradat, prin modalităţi diverse, în mod de către autor în secvenţe- portret şi prin acţiune, gesturi, atitudini, replici şi relaţia cu celelalte personaje. Numele propriu este ales pentru semnificaţia lui simbolică, exprimând forţa omului de a triumfa asupra inevitabilului morţii. De asemenea, este sugerată comuniunea existenţială a celor doi soţi, numele Nechifor provenind din grecescul Nike, care înseamnă victorie.

Portret fizic „Ochii ei caprui, în care parcă se răsfrângea lumina castanie a părului, erau duşi departe. „ „nu mai era tânară, dar avea o frumuseţe neobişnuită în privire. ” „Ochii ei luceau ca-ntro uşoară ceaţă în dosul genelor lungi, răsfrânte. ”

Pe planul psiho-moral, personajul se caracterizează prin păstrarea tradiţiilor și firea voluntară care nu admite contradicţii, mai ales în relaţiile cu copiii cărora le impune propriile reguli de viaţă: „Acuma va strâmbaţi una la alta și nu va mai place catrinţa și cămasa și va ung la inimă lăutarii care cânta câte un valţ nemţesc (. . . )”

Credinţa creştină se completează printr-o religiozitate cosmică, specifică omului din comunitatea tradiţională “intai am sa fac rugaciunile de cuviinta de la Maica Domnului, zise ea. După aceea am să ţin post negru 12 vineri în şir. Pan’ atunci poate mi se întoarce omu”, sfinţeşte baltagul, se spovedește și se împartaseste înainte de a porni la drum.

Vitoria interpretează visul prevestitor, semnele naturii, după care îşi ordonează întreaga existenţă. Credinţa în vrăji: merge la baba Maranda; Credinţa în vise: „Se făcea că îl vede pe Nechifor Lipan călare, cu spatele întors cătră ea, trecând spre asfinţit o apă neagră” ; Cunoaşte semnele vremii: ”Toate stăteau ca într-o aşteptare. Când vor porni iar puhoaiele la vale, trebuiau să ducă o veste nouă. ”

O altă trăsătură importantă este încrederea în propriile forţe. nu are încredere în autorităţi „. . . m-oi duce şi la dânşii, dar nădejdea mare e în altă parte. ” „Ea era deasupra tuturora; avea într-insa o putere ş-o taină, pe care Lipan nu era în stare să le dezlege. Venea la dânsa ca la apa cea bună. ”

Pe drumul spre Dorna le spune oamenilor pe care îi întâlneşte în cale că merge după o datorie, pentru ca nimeni să nu bănuiască faptul că are bani asupra ei. (arta disimularii) Arăta veselă faţă şi limbă ascuţită, deşi s-ar fi cuvenit să fie scârbită (. . . )

Pentru Gheorghiţă, fiul ei, Vitoria este un model, cea care îl iartă şi îl susţine, îl ajută să se maturizeze şi îl sprijină mereu. Conducându-l cu siguranţă, dar si cu asprime, femeia îl lasă pe fiul ei să acţioneze doar atunci când ştie că s-a maturizat. “Gheorghiţă, hotărî ea, tu să stai aici să priveghezi pe tatutău. ”

Chiar dacă formal apelează la toate instanţele: religioasă, magică şi socială, eroina ştie că descoperirea şi pedepsirea vinovaţilor este o obligaţie sacră, un act justiţiar pe care doar ea îl poate îndeplini. „Abia acum înţelegea că dragostea ei se păstrase ca în tinereţe. ” „. . . era dragostea ei de douăzeci şi mai bine de ani. Aşa-i fusese drag în tinereţe, așa-i era şi acum. ”

“Impus de un alt ţipăt al femeii, feciorul mortului simţi în el crescând o putere mai mare si mai dreaptă a ucigaşului. Primi pe Bozga in umar, î-l dădu îndărăt, apoi îl lovi scurt cu muchea baltagului, in frunte. ”

Concluzie Aşadar, hotărârea femeii, capacitatea de autostăpânire, puterea de a se reechilibra, arta de demascare a vinovaţilor, fac din Vitoria un adevărat personaj cu „un suflet tenace şi aspru de munteancă, un aspru caracter de o voinţă aproape sălbatecă, aproape neomenească. ” (Perpessicius)