Bacili Gram pozitivi o genul Bacillus o genul

Bacili Gram pozitivi o genul Bacillus o genul Clostridium o genul Corynebacterium Bacillus anthracis, showing centrally placed endospores and a streptobacillus arrangement

Genul Bacillus

Caractere generale: o o o bacili Gram - pozitivi aşezare în lanţuri aerobi spor situat central, Ø spor < Ø bacil capsula (B. anthracis)

Specii : o B. anthracis (infecţia cărbunoasă) singura specie patogena o B. cereus (toxiinfecţii alimentare) o B. subtilis (saprofit, rar toxiinfecţii alimentare) o B. polymyxa (scop industrial pentru biosinteza antibioticelor) o B. stearothermophylus (controlul sterilizării prin autoclavare)

Patogenitate Bacilul cărbunos invadează organismul gazdă şi elaborează o exotoxină.

Bacillus anthracis antraxul sau infecţia cărbunoasă o antropozoonoză, are un caracter profesional: fermieri, medici veterinari, macelari, industria pielariei o la animale ierbivore (ovine, bovine, mai rar la cabaline şi suidee) pătrunderii sporilor prezenţi pe sol. o omul se îmbolnăveşte prin contactul cu animalul bolnav sau cu produsele provenite de la acestea.

Antraxul o Manifestarea clinică umană este condiţionată de calea prin care bacteriile pătrund în organism. o Forma cutanată o Forma pulmonară o Forma gastro - intestinală

Forma cutanata – “pustula maligna” o apare ca o leziune unica / multipla o inconjurata de edem o la inceput, apare sub forma de macula –papula - pustula o apoi, se transforma intr-o crusta de culoare neagra (de aici provenind si numele de carbune)

1 Antrax cutanat 1 - vezicula 2 - pustula 3 - crusta 3 2

Forma pulmonara o se manifesta sub forma unei pneumonii severe

Antrax respirator contaminarea: inhalarea sporilor

Forma gastro - intestinala o evolueaza ca o enterita grava cu scaune muco - sangvinolente

Antrax gastrointestinal o Contaminare a: ingestia de carne infectata

Tratament o ser ce contine anticorpi specifici impotriva bacilului carbunos, o Penicilina – doze mari. !Pacientul va fi internat si izolat pana la obtinerea vindecarii! o tratamentul cu penicilina dureaza cel putin 10 zile; se administreaza doze mari de penicilina G – 2. 000 UI, la fiecare 6 ore. q daca pacientul este alergic la penicilina, ca alternativa terapeutica, pot fi utilizate urmatoarele chimioterapuice: q eritromicina, q ciprofloxacina q eritromicina.

Tratament leziunile tegumentare trebuie atent ingrijite – toaletate si badijonate. daca boala este deosebit de severa, se pot administra seruri ce contin antitoxina antrax; mai pot fi utilizate medicamente precum: – antipiretice – tonice cardiace.

Prevenirea bolii: – sterilizarea animalelor moarte din zonele endemice (incinerare, îngropare în gropi acoperite cu var). – produsele animale contaminate – autoclavate

VACCINAREA IN ANTRAX o vaccinul NU contine B. anthracis o vaccinul a fost introdus in 1970 o ofera protectie fata de forma cutanata si cea inhalatorie o este recomandat persoanelor intre 18 - 65 de ani expuse la locul de munca si militarilor o prezinta numeroase efecte adverse o sunt necesare rapeluri anuale, nu ofera protectie

Diagnosticul de laborator in infectia carbunoasa o recoltarea produselor patologice: n principalul produs patologic: – serozitatea din pustula n se mai poate recolta: o sputa, o fecale, o tesut de necropsie

Diagnosticul de laborator in infectia carbunoasa o examen microscopic direct: n pe frotiu colorat Gram: apar sub forma de bacili lungi, izolati sau in lanturi n Gram – pozitivi n capsulati

BACILLUS ANTHRACIS cultura produs patologic

Diagnosticul de laborator in infectia carbunoasa o izolarea: n se realizeaza prin insamantare pe: o geloza simpla o geloza - sange

Diagnosticul de laborator in infectia carbunoasa o Identificare: q Proprietati morfo-tinctoriale: o o o o bacili mari, lungi si grosi cu capete taiate drept asezati in lanturi asemanati cu “trestia de bambus” Gram – pozitivi capsulati imobili sporulati cu sporul situat central (Ø sporului < Ø celulei vegetative

Diagnosticul de laborator in infectia carbunoasa Caractere de cultură: q pe mediile solide: colonii mari, plate, uscate, opace, cu marginile neregulate, comparate cu o “coama de leu” / ”cap de meduza”. q formele R - patogene

BACILLUS - agar nutritiv

BACILLUS ANTHRACIS Agar - sange NU produce hemoliza! AGAR CROMOGEN

Diagnosticul infectiilor produse de bacteriile anaerobe Genul Clostridium Anaerobi nesporulati

o se disting de ceilalti germeni prin incapacitatea de a se dezvolta in prezenta oxigenului atmosferic o necesita un potential de oxido - reducere scazut necesitand medii speciale si tehnici adecvate de cultivare

Se impart in 2 mari grupe: o ANAEROBI SPORULATI (Genul Clostridium) o ANAEROBI NESPORULATI (o multitudine de germeni) prezenti pe mucoase si in intestinul omului, obisnuit comensali, rar intalniti in patologia umana

Cultivarea anaerobilor MEDII DE CULTURA UTILIZATE: - bulion cu acid thioglicolic - Tarozzi - geloza Veillon (se obtin culturi in profunzimea mediului, realizate prin incorporare) Tehnica Ott (se insamanteaza pe mediu solid, agenti reducatori si se sigileaza cu parafina).

Genul Clostridium o a primit numele dupa forma determinata de spor care diametrul > diametrul transversal al celulei – o deformeaza o larg raspanditi in special in sol o se pot gasi in intestinul omului si al animalelor, praf, apa, lapte

Caractere generale o bacili Gram - pozitivi, sporulaţi o Ø spor > Ø bacil o sporul situat: n terminal n subterminal n central o sporul asigură rezistenţa deosebită în mediul exterior o mobili, o necapsulaţi Excepţie: C. perfringens → imobil, capsulat

Caractere generale o strict anaerobi o unele specii produc exotoxine puternice si sunt patogene pentru om si animale. o majoritatea speciilor saprofite n sol n materie organică în descompunere o rol important în procesele de putrefacţie

Spori

Specii de importanta medicala: o Cl. tetani o Cl. botulinum o germenii gangrenei gazoase Infectiile apar dupa crearea unor conditii speciale de inmultire si elaborare de toxina in tesuturi, o prin ranire (tetanos, gangrena gazoasa) o in alimente ingerate (botulism, toxiinfectii date de Cl. perfringens)

Toxiinfectia tetanica o Tetanosul - toxiinfectie caracterizata prin simptome nervoase cu contractii tonico -clonice si paralizii data de toxina bacilului tetanic care difuzeaza in organism si actioneaza asupra sistemului nervos o Infectia apare in urma unor plagi (adanci si zdrobite / in urma unor intepaturi) murdarite de impuritati (pamant, resturi de imbracaminte)

Factor de patogenitate : toxina tetanică Are două componente: o tetanospasmina → componenta neurotoxică o tetanolizina → liza hematiilor

Patogeneza o toxina tetanica o blocheaza eliberarea de neurotransmitatorilor inhibitori ai sinapselor neuromusculare. o se elibereaza continuu acetilcolina, ceea ce conduce la aparitia: o spasmelor neuromusculare, o disfunctiei nervilor cranieni, cu aparitia de trismus, risus sardonicus, o in final contractura generalizata (opistotonus), o deces prin spasm glotic

Tratament o tratament initiat pe baza diagnosticului clinic o toaleta corespunzătoare a plăgilor o Penicilina

Profilaxie o imunizare cu anatoxina tetanica asociata cu anatoxina difterica si B. pertussis sub forma trivaccinului Di. Te. Per la primovaccinare o ulterior, cu bivaccin Di. Te (anatoxina tetanica asociata cu anatoxina difterica)

Diagnostic direct o diagnosticul in tetanos se bazeaza in mare masura pe: n observatia clinica cu simptomatologie specifica. q administrarea serului antitetanic se face pe baza suspiciunii clinice fara a astepta rezultatul examenului de laborator

Recoltarea produselor patologice o o puroi tesuturi din plaga pansamente medicamente

Examen microscopic o Nu da rezultate, adesea, deoarece bacilii tetanici sunt putini la numar sau se pot confunda cu alti germeni asemanatori!

Izolarea o medii speciale pentru anaerobi

Identificarea Caractere morfo - tinctoriale: o pe frotiu colorat Gram: se vad bacili lungi, subtiri, drepti, cu capatul taiat drept o unii au un spor terminal, mare, rotund, care ii dau aspect de “bat de tobosar” sau “ac de gamalie” o sporii liberi sunt rari o coloratia Möeller – pentru spori

Clostridium tetani - spor situat teminal

Identificarea Caractere de cultura: o bacilul tetanic se dezvolta pe medii simple in anaerobioza stricta o pe geloza apar colonii rotunde, cenusii - galbui, marginile rau delimitate, structura granulara.

Toxiinfectia botulinica o botulismul - toxiinfectie alimentara foarte grava cauzata de Cl. botulinum o mortalitate ridicata o caracterizata prin fenomene gastro intestinale si nervoase o apar prin ingerarea unor alimente conservate necorespunzator de origine animala (carne, sunca) sau vegetala (diverse conserve) in care sa dezvoltat bacilul botulinic si a eliberat toxina sa.

Factorii de patogenitate: toxina botulinica o o cea mai puternică toxină cunoscută 7 tipuri antigenice (A→ G) la om implicate tipurile A, B, E blochează transmiterea influxului nervos prin inhibarea secreţiei de acetilcolină la nivelul sinapselor neuromusculare → moarte prin paralizie flască a muşchilor respiratori sau stop cardiac

Depistarea toxinei o inocularea intraperitoneală la şoarece a serului pacienţilor sau alimentului incriminat moartea şoarecilor cu semne de paralizie a trenului posterior

Identificarea tipului antigenic al toxinei o reacţia de seroneutralizare : n se administrează şoarecilor şi ser antibotulinic → vor supravieţui animalele inoculate cu amestec toxină - antitoxină omoloagă.

Tratament o administrare precoce de ser antibotulinic trivalent (A, B, E) o după identificarea tipului antigenic administrarea ser monovalent Profilaxie: o metode de conservare care distrug sporii de C. botulinum

Diagnostic direct: Recoltarea produselor patologice: q alimentul incriminat o varsaturi o fecale o urina o sange

Examen microscopic direct o lipsit de importanta!

Izolarea Medii de cultura pentru anaerobi: o bulion cu acid thioglicolic o mediul Tarozzi o geloza Veillon (se obtin culturi in profunzimea mediului, realizate prin incorporare) Tehnica Ott (se insamanteaza pe mediu solid, agenti reducatori si se sigileaza cu parafina).

Bulion cu acid thioglicolic (mediu lichid; la suprafata se adauga ulei de parafina)

Mediul Tarozzi (mediu lichid, cu albus de ou; la suprafata se adauga ulei de parafina)

Identificarea Caractere morfologice: q bacili sporulati q numerosi spori liberi o 4 - 8 cili peritrichi o nu au capsula o Gram - pozitivi

Clostridium botulinum – spor situat subterminal

Identificarea: Caractere de cultura: q cultura are miros ranced o colonii mari, suprafata neregulata, centru opac o margini filamentoase o consistenta untoasa

Caractere de patogenitate: o Toxina botulinica omoara animalul sensibil cu simptome caracteristice

Germenii gangrenei gazoase Gangrena gazoasă: q toxiinfectie grava q apare ca o complicatie a plagilor (de razboi sau accidentale) prin murdarirea lor cu pamant si corpi straini q prin zdrobirea tesuturilor in care se creeaza conditii de anaerobioza prin devitalizare si formare de cheaguri de sange.

Gangrena gazoasa este o infectie obligator polimicrobiana o C. perfringens o o C. C. hystoliticum oedematiens (novyi) septicum sporogenes o C. perfringens - nu lipseste niciodata! In multe cazuri in plaga se dezvolta si germeni aerobi. o Infectia se caracterizeaza prin: n n n culoare livida a tesuturilor, edem care creste rapid infiltrare cu gaze, miros putrid, necroza

Gangrena gazoasa

Gangrena gazoasa

Factori de patogenitate : - toxine şi enzime care favorizează evoluţia rapidă a infecţiei - toxine cu efect letal, - determină necroză şi - determina hemoliză Diagnostic : urgenţă chirurgicală!

Recoltarea produsului patologic q q q serozitate din profunzimea plagii fragmente de tesuturi sange urina fecale conserve

Examenul microscopic direct - este obligator de mare valoare diagnostica o are valoare diagnostică o frotiu colorat Gram din produsul patologic → polimorfism: bacili Gram - pozitivi, mari, grosi capete rotunjite sau tăiate drept, mărimi diferite, spori situaţi central (barcute), subterminal (racheta de tenis) n fara spori n nu au capsula n n

Tratament o o o debridări largi excizia ţesutului devitalizat antibiotice: Penicilină, Metronidazol oxigen hiperbaric ser antitoxic polivalent

GENUL CORYNEBACTERIUM o bacili Gram - pozitivi o aranjati, in frotiu, sub forma de: n “litere chinezesti” n “palisade” o la capete prezinta corpusculii metacromatici Babes - Ernst aspect de “haltera”

Genul Corynebacterium Reprezentanti Specii patogene: Corynebacterium diphteriae Bacili pseudodifterici sau difteromorfi = specii comensale din microbiocenoza faringiană şi cutanată Corynebacterium xerosis Corynebacterium hoffmanii

Corynebacterium diphteriae 3 tipuri: o gravis (izolat iniţial din forme grave de boală), o mitis (izolat din forme clinice mai uşoare) o intermedius (izolat din forme clinice cu evoluţie medie)

Difteria False membrane

Corynebacterium diphteriae Difteria o angină febrilă, formându-se pe faringe şi, mai ales, pe amigdale, o falsă membrană, aderentă, sângerândă la detaşare, de culoare alb-cenuşie. o simptome generale severe, de intoxicaţie şi de afectare a mai multor organe: o o o miocardică, nervoasă (paralizia vălului palatin, polinevrită), hepatică, renală suprarenală.

Difteria o exotoxina - factorul major de patogenitate al bacilului difteric o bacilul difteric rămâne localizat în faringe o toxina difterica difuzează pe cale hematogena o toxină pantropă, cardiotopă, neurotropă, hepatotropă => manifestări nervoase (paralizia vălului palatin, polinevrită), miocardită, afectare renală şi suprarenală.

Difteria o exotoxina - factorul major de patogenitate al bacilului difteric o toxina este produsă numai în condiţii de conversie lizogenă, prin bacteriofagul β-tox

Difteria - Recoltarea produselor patologice o se recoltează exudat faringian cu 3 tampoane faringiene o se detaşează o porţiune din falsa membrană (daca este posibil) o pentru depistarea purtătorilor se recoltează un tampon faringian şi un tampon nazal.

Difteria - Examen microscopic direct o I tampon recoltat => două frotiuri: n un frotiu colorat Gram n un frotiu colorat prin coloraţia specială Neisser. o Gram: n bacilii difterici apar drepţi sau uşor încurbaţi, n ambele extremităţi umflate (coryne = măciucă), datorită corpusculilor metacromatici Babeş - Ernst. n aşezarea în frotiu şi aspectul morfologic sugerează “litere chinezeşti”.

Genul Corynebacterium

Difteria - Examen microscopic direct o Coloraţia Neisser - pentru evidenţierea corpusculilor metacromatici. n corpusculii metacromatici = albastru - închis, n corpii bacterieni = culoare galben - brună

Genul Corynebacterium

Cultivare o II - lea tampon faringian recoltat: n se introduce în mediul de îmbogăţire OCST (ou, cisteina, ser de bou, telurit de potasiu) n se incubează la 37°C timp de 18 -24 de ore. n se fac pasaje pe un mediu selectiv (Tinsdale). o III - lea tampon este însămânţat pe: n mediul Löffler, mediul selectiv n mediul Tinsdale, cu telurit de potasiu o bacilii difterici = colonii mici, negre, cu halou brun o difteromorfii = colonii negre, lucioase, fără halou

GELOZA SANGE Corynebacterium diphteriae “FLOARE DE MARGARETA”

Bacilul difteric - Proprietăţi de cultură După aspectul culturii pe medii lichide şi solide se recunosc cele 3 tipuri de bacil difteric: o gravis: pe mediu solid dezvoltă colonii R (rugoase): “floare de margaretă” o mitis: colonii de tip S, netede, untoase, bine delimitate; tulbură uniform mediul lichid o intermedius: colonii rotunde, bine circumscrise, dar cu suprafaţa neregulată; lasă mediul lichid limpede, formând un inel aderent de tub şi depozit granular Pseudodiftericii formează colonii netede,

Proprietăţi biochimice o se utilizează pentru diferenţierea bacililor difterici de pseudodifterici: n producerea de H 2 S pe medii cu cisteină, n descompunerea ureei, n fermentarea glucozei şi zaharozei o pentru diferenţierea tipurilor de bacili difterici între ei (fermentarea amidonului, glicogenului, dextrinei).

Teste de patogenitate pentru evidenţierea producerii de toxină: o teste in vivo o teste in vitro

Teste de patogenitate Teste in vivo o demonecroza la iepure (testul Fraser): n i. d. filtratul unei culturi de bacil difteric toxigen => 2 -3 zile escară umedă; n protecţia cu ser antidifteric previne formarea escarei. o seroneutralizarea prin inocularea la cobai: n 2 cobai, unul fiind protejat cu ser antidifteric (250 UA). n celor 2 cobai li se administrează s. c. filtratul culturii testate. n cobaiul neprotejat => va muri în 24 - 96 de ore de la inoculare, n cobaiul protejat nu prezintă nici un semn de suferinţă.

Teste de patogenitate Teste in vivo – stabilirea unităţii de măsură in vivo a toxinei, care este DLM (doza limită mortală). – 1 DLM de toxină difterică = cantitatea de toxină care omoară un cobai de 250 de grame în 4 zile, cu leziunile caracteristice.

Teste de patogenitate - Teste in vitro o reacţia de precipitare în gel = test Elek (determinarea producerii de exotoxină) n în plăci Petri cu geloză preparată cu ser de bou, se depune pe suprafaţa mediului o bandă de hârtie de filtru sterilă, îmbibată cu ser antitoxic, ce conţine 100 UA/ml. n perpendicular pe banda de hârtie de filtru se însămânţează tulpinile de cercetat, un martor sigur toxigen şi un martor netoxigen. n 24 h, 370 C, tulpinile toxigene => linii fine de precipitare la locul de întâlnire dintre toxină şi antitoxină.

Teste de patogenitate - Teste in vitro o Testul Elek

Teste de patogenitate - Teste in vitro o reacţia de floculare Ramon: n determinarea cantitativă a toxinei difterice, cunoscând valoarea antitoxică a unui ser antidifteric, n invers = măsurarea puterii antitoxice a unui ser antidifteric, cunoscând valoarea toxinei. n Unitatea de măsură a toxinei in vitro este limita floculantă (Lf). n 1 Lf floculează în prezenţa unei cantităţi de antitoxină de 1 UA (unitate antitoxică). n 1 UA este cantitatea de ser antidifteric care neutralizează 100 DLM.

Diagnosticul indirect o în scop epidemiologic, pentru testarea imunităţii antidifterice în colectivităţi o pentru controlul eficienţei vaccinărilor.

Diagnosticul indirect Diagnostic serologic o Hemaglutinarea pasivă: n diluţii din serul de cercetat se pun în contact cu hematii tanate încărcate cu anatoxină difterică. n in prezenţa anticorpilor antitoxici se produce aglutinarea hematiilor. n prin calculul comparativ cu hemaglutinarea dată de un ser antitoxic test se determină titrul anticorpilor exprimat în unităţi antitoxice (UA). o titrul de anticorpi se determină cu precizie mai mare prin reacţia de seroneutralizare.

Diagnosticul indirect Diagnosticul biologic o IDR Shick = IDR de neutralizare toxină antitoxină, n testează starea de imunitate antidifterică n se practică mai ales în colectivităţi n i. d. , pe faţa anterioară a braţului drept 0, 2 ml toxină care conţine 1/50 DLM cobai. n pe faţa antebraţului opus se injectează acelaşi volum, din aceeaşi toxină inactivată prin căldură. n reacţia se citeşte după 48 de ore.

Diagnosticul indirect Diagnosticul biologic IDR Shick o Reacţie pozitivă: n eritem, un edem uşor infiltrat cu un diametru minim de 10 mm. n reacţia Shick pozitivă = persoana respectivă NU are anticorpi neutralizanţi sau aceştia sunt prezenţi < titrul de 0, 03 UA/ml sânge circulant = titrul minim protector. n persoane cu reacţia Shick + trebuie să fie vaccinate antidifteric.

Diagnosticul indirect Diagnosticul biologic IDR Shick: Reacţia negativă: n lipsa eritemului la antebraţul drept sau unul cu diametrul < 10 mm. = reacţie negativă n persoana respectivă are imunitate antitoxică, antidifterică (antitoxine circulante la nivelul titrului protector). n nu este necesară vaccinarea. o apariţia eritemului la antebraţul stâng arată o alergizare la proteinele toxinei difterice. o dacă este asociat cu o reacţie de aceeaşi intensitate şi la antebraţul drept, este o reacţie pozitivă combinată cu o reacţie alergică.

Tratament o Antitoxina (ser care contine anticorpi antitoxina) o Antibiotice - Eritromicina, - Penicilina

Profilaxie Vaccinare DTP DT ADPA