Autori Miruna Lazar Bianca Ilie Flavia Pahon Eu

Autori: -Miruna Lazar -Bianca Ilie -Flavia Pahon

Eu sunt Miruna ♫! Acest proiect a fost realizat de echipa formata din : Miruna Lazar ( sef echipa ) , Bianca Ilie si Flavia Pahon si coordonata de doamna profesoara Marcelina Popa. Colaborarea a fost minunata ☻! Eu sunt Chely!

� Trasnetul este o descarcare electrica in scanteie care se produce in atmosfera terestra, fie intre doi nori , fie intre un nor si pamant. Norii de furtuna se incarca in partea lor inferioara, in special, cu sarcina negativa, iar aceasta incarca prin influenta suprafata pamantului cu sarcina pozitiva. Cand norul se deplaseaza, zona de sarcina pozitiva de pe pamant il urmareste ca o umbra. Norul si pamantul pot fi considerati drept armaturile unui condensator intre care tensiunea electrica atinge valori de ordinul zecilor si chiar al sutelor de milioane de volti. Daca tensiunea dintre doi nori sau dintre nori si pamant devine suficient de mare, apare o descarcare electrica foarte puternica, numita trasnet. Exista multe forme de trasnete: trasnetul liniar, superficial, globular, perlat… Fenomenul luminos care insoteste trasnetul se numeste fulger, iar fenomenul acustic poarta denumirea de tunet.

� � � In biblie fulgerele şi tunetele sunt o solie, folosite pentru exprimarea mâniei lui Dumnezeu (2. Moise 9, 24; 2. Samuel 22, 15; Hiob 37; Psalm 18), şi pedeapsa Domnului (Sach 9, 14) de exemplu izgonirea din rai a lui satan (Lukas 10, 18), sau învierea în prezenţa îngerului (Hes 1, 14; Daniel 10, 6; Matthäus 28, 3). Etruscii considerau fulgerele ca oracol care le prezicea viitorul. Aşa numitele libri fungurales descriu indicaţiile (informaţiile) transmise prin fulgere. Deja între anii 800– 600 î. e. n. au fost fulgerele observate şi categorizate. Vechii germani considerau fulgerele ca semn al zeului Thor care aruncă ciocanul său spre pământ. Slavii aveau zeul Perun ca zeu al furtunii. La fel Zeus şi Jupiter sunt reprezentaţi însoţiţi de fulgere în perioada Renaşterii Zeii furtunii sunt Zeus, Jupiter şi Donar iar saxonii înainte de creştinism considerau stejarul ca arbore sfânt sau zeu al furtunii.

� Benjamin Franklin demonstrează ipoteza că trăsnetul este rezultatul tensiunii dintre nori şi pământ, cu ajutorul unui zmeu de hârtie cu care a declanşat fulgerul în prezenţa norilor de furtună, în anul 1752. Aceasta a fost un punct deosebit de important în cercetarea fulgerelor. � Incă şi azi sunt controverse cu privire la efectul fulgerului, ca şi a modului în care ia naştere, azi se folosec în locul zmeelor rachete, sau baloane metereologice de cercetare. Părerea cercetătorilor că fulgerul produs şi în laborator este rezultatul unei simple descărcări electrice s-a schimbat la sfârşitul anilor 1990, apărând unele aspecte care nu au putut fi clarificate.

� Prin curenţii de aer existenţi în nor precum şi prin repartizarea inegală de gheaţă şi apă se formează prin frecarea straturile norului, spaţii cu încărcătură (ionică) electrosatică negativă şi pozitivă. Stratul superior al norului este în mod normal încărcat pozitiv iar stratul inferior negativ. Zona de trecere dintre sarcinile pozitive şi negative au loc la înălţime mare şi temperaturi între − 10°C şi − 15°C aici picăturile de apă din nor se transformă în cristale de gheaţă, aceşti nori de furtună fiind numiţi Cumulonimbus (nimbus cumulus) nori în care cu o probabiltate mare vor lua naştere fulgere.

Fulgerul fiind o descărcare electrică produce un echilibru electric între straturile norului de furtună, ca să i-a naştere un trasnet între un nor şi pământ trebuie să existe în prealabil tensiuni de câteva zeci de milioane de volţi, iar fenomenul care este o scânteie de descărcare electrică are o tensiune de ca. 3 milioane de volţi/metru numită puterea de străpungere a fulgerului această penetraţie a aerului creşte în cazul aerului umed, de aceea azi există premiza că în prealabil aerul este ionizat de radiaţiile cosmice transformând moleculele de aer din atmosferă într-o lavină electronică rezultând o reacţie în lanţ, care creează un canal de aer ionizat pentru fulger acest fenomen fiind presupus de cercetătorii Charles Thomson, Charles Thomson 1925.

� * Fulgerul are, în medie, 4 sau 5 descărcări principale, sau propriu zise, care necesită o descărcare prealabilă, ce durează 0, 01 s , iar cea pricipală numai 0, 0004 s, după o pauză scurtă (0, 03 s - 0, 05 s) urmează descărcări noi. Au fost obsevate astfel de descări atingând un număr de 42 cu o intensitate medie de 20. 000 Amperi. � * Un fulger/trăsnet în medie atinge lungimea de 1 - 2 km, iar în zonele tropicale, unde umiditatea aerului e mai ridicată, atinge 2 - 3 km lungime. În nori s-au observat fulgere cu o lungime 5 - 7 km iar cu ajutorul radarului pentru fulgere, unele ce ating 140 km lungime.

� In jurul tunelului sau canalului fulgerului aerul înconjurător atinge temperaturi de 30. 000 °C care este de 5 ori mare ca temperatura de suprafaţă a soarelui. Această supraîncălzire bruscă a aerului duce la o dilatare masivă asemenea unei explozii cu un zgomot puternic numit tunet. Datorită diferenţei dintre vitezele de propagare a luminii (ca. 300. 000 km/s) şi a sunetului 332 m/s (la 0 °C) va apare un decalaj de timp între recepţionarea vizuală şi cea auditivă a fulgerului. Acest decalaj creşte cu cât fulgerul este mai departe de observator. Formel e de fulger pot fi de formă liniară cu ramificaţii şi de formă sferică (globulară).

Fulgerele sunt fascinante, dar foarte periculoase! In functie de distanta la care se produce fulgerul, puteti afla daca futuna se indeparteaza sau se apropie! Formula cel mai des folosita este : secundele : 3. Dar de ce efectuam aceasta operatie? Eu am calculat 8 secunde de la fulger la tunet. Inseamna ca distanta la care s-a produs fulgerul este de 8: 3=2, (6) kilometri. Ei bine, stim ca viteza sunetului este de cca 300 000 km/s , iar viteza sunetului 344 m/s. Deci noi vedem descarcarea electrica mai repede decat tunetul. In filmul de mai sus, tunetul ajunge la noi abia dupa 8 secunde , pentru ca viteza lui este mult mai mica : de aprox. 340 m/s deci aprox. 0, 34 km/secunda. Daca inmultim 0, 34 km/secunda cu 8 secunde obtinem 2, 72 km. Deci este~totuna sa impartim secundele la 3 sau sa inmultim 0, 34 km/ secunda cu secundele care au trecut pana la aparitia fulgerului.

Spectaculoase sunt fulgerele globulare de diverse forme si diametre cuprinse intre cativa decimetri si zeci de metri si care se deplaseaza in aer cu viteze relativ mici, asezandu-se uneori pe diferite obiecte, iar durata lor este cuprinsa intre cateva fractiuni de secunda si cateva minute. Stingerea lor este de obicei brusca, exploziva, putand produce deteriorari insemnate ale obiectelor din regiunea respectiva.

CUM NE PROTEJAM IMPOTRIVA FULGERULUI? � Daca � se va aflati in timpul unei furtuni, este recomandata aceasta pozitie stă ghemuit, cu călcâiele lipite, capul cât mai aplecat posibil, coatele pe genunchi, iar cu palmele se acoperă urechile (pentru a feri timpanul de puterea unui tunet)

� Victima unei descărcări electrice nu reţine sarcina electrică descărcată aşa că ne putem apropia de ea pentru a acorda primul ajutor fără probleme din acest punct de vedere. O persoană lovită de fulger, pentru a supravieţui, are nevoie imediată de ajutor medical. Cele mai des întâlnite efecte ale fulegerării unei persoane sunt stopul cardiac sau neregularităţi accentuate în ritmul cardiac, arsuri (vizibile, la nivelul pielii, dar, probabil, şi invizibile la nivelul organelor interne) şi deteriorarea sistemului nervos. Însă, cu tratamente medicale specifice (resuscitare cardio-pulmonară, etc) aplicate cât mai repede posibil, majoritatea victimelor unui fulger supravieţuiesc (deşi urmările pe termen lung pot fi deosebit de grave (arsuri, pierderea simţurilor, etc)). Cele mai periculoase răni provocate de un fulger sunt de ordin cardiovascular si neurologic. Trebuie avut în vedere că doar resuscitarea efectivă şi imediată (iniţiată de salvatori) urmată cât mai rapid posibil de tratament medical de urgenţă poate salva o victimă aflată în stop cardio-pulmonar de la moarte.

� 1. Se sună la 112 pentru a anunţa accidentul (trăsnirea unei persoane) şi pentru a da indicaţii asupra locaţiei în care se află. � 2. Dacă zona unde a fost lovită victima este o zonă cu mare expunere la fulgere, se încearcă mutarea victimei într-o zonă mai sigură pentru a nu expune la pericol şi pe cei care acordă primul ajutor şi pe salvatorii specializaţi (care deja ar trebui să fie pe drum). Este puţin probabil ca victima unei descărcări electrice să aibă fracturi majore care ar putea cauza paralizie sau hemoragii interne puternice (decât dacă au căzut de pe stânci sau au fost lovite de pietre), aşa că mutarea victimei poate fi efectuată, însă cei care acordă primul ajutor trebuie să estimeze dacă este mai importantă scoaterea victimei din zona de risc decât nemişcarea victimei şi acordarea pe loc a primului ajutor. În cazul în care se hotărăşte mutarea victimei, această manevră trebuie efectuată rapid, fără a întârzia prea mult punctul următor. � 3. Dacă victima nu respiră, se face respiraţie gură la gură. Dacă s-a luat decizia mutării persoanei, înainte de a o muta, se fac câteva respiraţii rapide. Se verifică dacă victima are puls la artera carotida (pe lateralul gâtului) sau la artera femurală pentru 20 -30 de secunde. Dacă nu există puls, se începe de asemenea masajul cardiac. Dacă afară este rece şi umed, se recomandă acoperirea victimei cu ceva care să nu permită hipotermiei să complice resuscitarea. Din păcate, dacă echipele medicale specializate nu pot ajunge relativ repede, respiraţia gură la gură şi masajul cardiac nu sunt de foarte mare ajutor: este puţin probabil ca victima să-şi mai revină, dacă nu răspunde stimulării cardiace şi respiratorii după câteva minute. Dacă pulsul revine, trebuie continuată respiraţia artificială pentru cât timp este nevoie (până la sosirea salvatorilor specializaţi). Dacă, însă, pulsul nu revine după 20 -30 de minute de eforturi susţinute de resuscitare, cei ce acordă primul ajutor nu trebuie să se simtă vinovaţi dacă opresc resuscitarea.