ASISTENA N BOLI CRONICE Tematica Asistena n bolile

ASISTENŢA ÎN BOLI CRONICE

Tematica Asistenţa în bolile cronice • Sănătatea • Boala acută şi cronică • Bolnavul cronic • Comportamentul medical în bolile cronice

Obiective • Definirea caracteristicilor psiho-comportamentale bolnavului cronic • Înţelegerea particularităţilor comportamentului medical • Identificarea unui profil psiho-emoţional al medicului implicat în asistenţa bolnavilor cronici

Sănătatea: “o bunăstare completă fizică, psihică şi socială în lipsa bolii sau infirmităţii ” OMS 1947 Idealul asistenţei medicale: menţinerea sau redarea sănătăţii, a integrităţii bio-psiho-sociale a persoanei.

Bolile acute • Sunt în general autolimitate • Asistenţa are caracter de urgenţă şi sporadic • Medicul de familie are rol esenţial • Comportamentul medical: - Solicitudine - Eficienţă

Bolile cronice • Conduc în mod natural la deteriorarea organismului. • Progresele medicinei au schimbat radical evoluţia şi prognosticul multor îmbolnăviri • Necesită asistenţă înalt calificată, specifică şi perseverentă

Dimensiunea problemei bolilor cronice după Public Health Service U. S. 1971 • 50% din populaţia SUA avea cel puţin o boală cronică =95 milioane de bolnavi din care o mică parte aveau o activitate limitată datorită bolii iar 2% erau incapabili de a efectua o activitate independentă.

Factorii care influenţează starea de sănătate a populaţiei • • • Economici Demografici Şomajul Conditiile de munca Condiţiile de locuit Asigurările Mediul Structurile sociale Sistemul sanitar Calitatea asistenţei medicale

Calitatea vieţii bolnavului cronic • percepţia subiectivă a individului asupra propriei sale stări de sănătate: - controlul simptomelor, - funcţiile biologice ale organismului, - funcţia de rol (capacitatea de integrare în muncă, familie şi societate).

Comportamentul sanogen al bolnavului cronic • Recunoaşterea bolii şi acceptarea ei • Participarea activă la propria îngrijire • Complianţa • Activarea mecanismelor de adaptare

Mecanismele de adaptare 1. Reacţia de respingere sau de minimalizare a seriozităţii bolii 2. căutarea de informaţii legate de cauzele, manifestările bolii, posibilităţile de tratament şi perspectivele de viitor 3. Consolarea 4. Reluarea progresivă a activităţii 5. Reajustarea planurilor de viitor, luând în calcul situaţia nou creată şi posibilităţile evolutive,

Primul contact cu pacientul • Stabilirea diagnosticului • Cunoaşterea particularităţilor psiho-emoţionale, intelectuale şi sociale pacientului • Stabilirea căilor optime de comunicare reciprocă • Câştigarea încrederii competenţă şi răbdare pacientului prin

Informarea pacientului • Limbaj cât mai accesibil • Metoda este cea a dialogului care continuă în întâlnirile succesive. • Adaptare la nivelul lui de înţelegere • Satisface în mod adecvat nevoia lui de informare

Informarea pacientului (cont. ) • Consimţământ informat. • Dialogul este un proces continuu • Asigură complianţa la tratament

Controalele periodice • Este important ca bolnavul să simtă mediul spitalicesc ca pe unul familiar • Crearea de condiţii ca pacientul să-şi destăinuie atât problemele strict medicale, cât şi pe cele psiho-sociale • Medicul curant aste implicat în mod inerent în toate problemele pacientului

Explorările şi tratamentele invazive, prin caracterul repetitiv generează anxietate şi repulsie • Prima experienţă de acest gen este decisivă • Mici concesii făcute bolnavului au efect benefic, contribuind la creşterea complianţei bolnavului.

Calităţi ale medicului care tratează boli cronice • Pregătire specială • Perseverenţă • Răbdare • Capacitatea de a evita rutina • Implicare inerentă în problemele psiho-sociale pacientului