Arestarea preventiv n noul Cod de procedur penal

Arestarea preventivă în noul Cod de procedură penală - 9 – 10 mai 2011 - 1

mpetenţa judecătorului de drepturi şi libertăţi - art. 53 din Codul de procedur Judecătorul în cadrul instanţei, potrivit competenţei acesteia soluţionează în cursul urm ur • Măsurile preventive; • Măsurile asiguratorii; • Măsurile de siguranţă cu caracter provizoriu; • Actele procurorului, în cazurile expres prevăzute de lege; • Încuviinţarea percheziţiilor, a folosirii tehnicilor speciale de supraveghere sau cerc cer • Administrarea anticipată a probelor; • Alte situaţii expres prevăzute de lege. mpetenţa judecătorului de cameră preliminară - art. 54 din Codul de procedur q q q Verifică legalitatea trimiterii în judecată dispuse de procuror; Verifică legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor procesuale de către org Soluţionează plângerile împotriva soluţiilor de neurmărire sau de netrimitere în judeca Soluţionează alte situaţii expres prevăzute de lege. În cadrul procedurii de cameră preliminară legiuitorul a reglementat în art. 348 dispozi dispoz 2

Sediul materiei - arestarea preventivă - Art. 223 240 din Codul de procedură penală Condiţiile şi cazurile de aplicare a măsurii preventive, precum şi organul judiciar care poate dispune arestarea preventivă: v Organul judiciar: • Judecătorul de drepturi şi libertăţi – în cursul urmăririi penale; • Judecătorul de cameră preliminară – în procedura de cameră preliminară; • Instanţa de judecată în faţa căreia se află cauza, în cursul judecăţii. 3

v Condiţii şi situaţii - cumulative: § Din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârşit a. Inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de b. Inculpatul încearcă să influenţeze un alt participant la comite comit c. Inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau î d. Există suspiciunea rezonabilă că, după punerea în mişcare a 4

Măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată şi dacă: • Din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârşit o infracţiune intenţionată contra vieţii, o infracţiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracţiune contra securităţii naţionale prevăzută de Codul penal şi alte legi speciale, o infracţiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, şantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj judiciar, o infracţiune de corupţie, o infracţiune săvârşită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mare şi, pe baza evaluării gravităţii faptei, a modului şi a circumstanţelor de comitere a acestuia, a anturajului şi a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale şi a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică. 5

q Propunerea de arestare preventivă a inculpatului în cursul urmăririi penale – art. 224 din Codul de procedură penală. q Arestarea preventivă a inculpatului în procedura de cameră preliminară şi în cursul judecăţii - art. 238 din Codul de procedură penală. 6

Propunerea de arestare preventivă a inculpatului în cursul urmăririi penale : Ø Legiuitorul reglementează în norme distincte: § Organul judiciar pe care procurorul îl sesizează cu propunerea de arestare preventivă numai dacă apreciază întrunirea condiţiilor prevăzute de lege şi în consecinţă întocmeşte o propunere motivată de luare a măsurii arestării preventive faţă de inculpat cu indicarea temeiului de drept şi împreună cu dosarul cauzei se prezintă: • Judecătorului de drepturi şi libertăţi de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă; • Judecătorului de drepturi şi libertăţi de la instanţa corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripţie se află locul de reţinere, locul unde s-a constatat săvârşirea infracţiunii ori sediul parchetului din care face parte procurorul care a întocmit propunerea. 7

Soluţionarea propunerii de arestare preventivă în cursul urmăririi penale – art. 225 din Codul de procedură penală : q Procedură – garanţii procesuale. q Judecătorul de drepturi şi libertăţi sesizat în condiţiile art. 224 alin. 2 stabileşte termenul de soluţionare a propunerii de arestare preventivă: • data şi ora la care soluţionarea va avea loc. • inculpatul aflat în stare de reţinere: ü termenul de soluţionare a propunerii trebuie fixat înainte de expirarea duratei reţinerii; ü ziua şi ora se comunică procurorului, care a re obligaţia de asigura prezenţa inculpatului în faţa judecătorului de drepturi şi libertăţi; ü ziua şi ora se aduc la cunoştinţa avocatului inculpatului, căruia, la cerere, i se pune la dispoziţie dosarul cauzei pentru studiu; • inculpatul aflat în stare de libertate: ü se citează pentru termenul fixat, ü termenul se aduce la cunoştinţa procurorului şi avocatului inculpatului, acestuia din urmă acordându-i -se, la cerere, posibilitatea de a studia dosarul cauzei. § soluţionarea propunerii se face: ü numai în prezenţa inculpatului ü cu excepţia când lipseşte nejustificat, este dispărut, se sustrage ori din cauza sănătăţii, din cauză de forţă majoră sau de necesitate, nu se prezintă sau nu poate fi adus în faţa judecătorului. • asistenţa juridică a inculpatului de către un avocat, avocat sau numit din oficiu este obligatorie în toate cazurile. • participarea procurorului este obligatorie. • Judecătorul de drepturi şi libertăţi îl audiază pe inculpatul prezent despre ü fapta de care este acuzat, ü motivele pe care se întemeiază propunerea de arestare preventivă formulată de procuror. • Judecătorul de drepturi şi libertăţi, înainte de a proceda la ascultarea inculpatului, îi aduce la cunoştinţă: ü infracţiunea de care este acuzat, ü dreptul de a nu face nici o declaraţie, atrăgându-i atenţia că ceea ce declară poate fi folosit împotriva sa. 8

Legiuitorul a reglementat soluţiile asupra propunerii de arestare preventivă în cursul urmăririi penale în două norme distincte: • admiterea propunerii (art. 226 din Codul de procedură penală) § judecătorul de drepturi şi libertăţi, dacă apreciază că sunt întrunite • condiţiile întrunite de lege: üAdmite propunerea procurorului, üDispune arestarea inculpatului, prin încheiere motivată, üArestarea preventivă a inculpatului poate fi dispusă petru cel multe 30 de zile, durata reţinerii nu se deduce din durata arestării preventive, üDupă luarea măsurii, inculpatului i se aduc la cunoştinţă, de îndată, în limba pe care o înţelege, motivele pentru care s-a dispus arestarea preventivă. respingerea propunerii (art. 227 din Codul de procedură penală) § judecătorul de drepturi şi libertăţi, dacă apreciază că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege: ürespinge prin încheiere motivată, propunerea procurorului üdispunerea în libertate a inculpatului reţinut, üdacă sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege poate dispune aplicarea uneia dintre măsurile preventive prevăzute la art. 202 alin. 4 lit. b - d (controlul judiciar, controlul judiciar pe cauţiune, arestul la domiciliu). 9

Încunoştinţarea despre arestarea preventivă şi locul de deţinere a inculpatului arestat preventiv – art. 228 din Codul de procedură penală q Imediat după luarea măsurii arestării preventive, judecătorul de drepturi şi libertăţi de la prima instanţă sau de la instanţa ierarhic superioară care a dispus măsura, încunoştinţează despre aceasta: ü Un membru al familiei inculpatului ori o altă persoană desemnată de acesta; ü Dispoziţiile art. 210 alin. 2 se aplică corespunzător (dacă persoana reţinută nu este cetăţean român aceasta are şi dreptul de a încunoştinţa sau de a solicita încunoştinţarea misiunii diplomatice ori oficiului consular al statului al cărui cetăţean este, sau după caz, al unei organizaţii internaţionale umanitare, dacă nu doreşte să beneficieze de asistenţa autorităţilor din ţara sa de origine, ori a reprezentanţei organizaţiei internaţionale competente, dacă este refugiat sau, din orice alt motiv, se află sub protecţie unei astfel de organizaţii). ü Efectuarea încunoştinţării se efectuează într-un proces verbal. ü Îndată după introducerea sa într-un loc de deţinere are dreptul de a încunoştinţa personal sau de a solicita administraţiei locului respectiv să încunoştinţeze persoanele prevăzute la alin. 1 (un membru al familiei ori o altă persoană desemnată de acesta, precum şi dacă persoana reţinută nu este cetăţean român se vor încunoştinţa misiunea diplomatică ori oficiul consular al statului al cărui cetăţean este sau după caz organizaţia internaţională umanitară, dacă nu doreşte să beneficieze de asistenţa autorităţilor din ţara sa de origine ori reprezentanţa organizaţiei internaţionale competente dacă este refugiat sau, din orice alt motiv, se află sub protecţia unei astfel de organizaţii) despre locul unde este deţinut. ü Dispoziţiile alin. 2 (dreptul inculpatului de a încunoştinţa personal sau de a solicita administraţiei locului respectiv să încunoştinţeze persoanele prevăzute la alin. 1 despre locul unde este deţinut) se aplică în mod corespunzător şi în cazul schimbării ulterioare a locului de deţinere imediat după producerea schimbării. ü Administraţia locului de deţinere are obligaţia de a aduce la cunoştinţa inculpatului respectiv dispoziţiile alin. 2 şi 3, precum şi de a consemna într-un proces verbal modul în care s-a realizat încunoştinţarea; ü Inculpatului arestat preventiv nu i se poate refuza exercitarea dreptului de a face personal încunoştinţarea decât pentru motive temeinice, care se consemnează în procesul verbal, întocmit potrivit alin. 4. 10

Luarea măsurilor de ocrotire în caz de arestare preventivă în cursul urmăririi penal - art. 229 din Codul de procedură penală • Când măsura arestării preventive a fost luată faţă de un • inculpat în a cărui ocrotire se află: § un minor § o persoană pusă sub interdicţie § o persoană căreia i s-a instituit tutela sau curatela § o persoană care, datorită vârstei, bolii sau altei cauze are nevoie de ajutor, autoritatea competentă e încunoştinţată, de îndată, în vederea luării măsurilor legale de ocrotire pentru persoana respectivă. Obligaţia de încunoştinţare revine: judecătorului de drepturi şi libertăţi de la prima instanţă sau de la instanţa ierarhic superioară care a luat măsura arestării preventive, modul de îndeplinire a acestei obligaţii, fiind consemnat într-un proces-verbal. 11

Mandatul de arestare preventivă – art. 230 din Codul de procedură penală • În baza încheierii prin care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, • • judecătorul de drepturi şi libertăţi de la prima instanţă sau, după caz, de la instanţa ierarhic superioară, emite de îndată mandatul de arestare preventivă. Dacă prin aceeaşi încheiere s-a dispus arestarea preventivă a mai multor inculpaţi, se emite câte un mandat pentru fiecare dintre ei. In mandatul de arestare preventivă se arată: instanţa din care face parte judecătorul de drepturi şi libertăţi care a dispus luarea măsurii arestării preventive; b) data emiterii mandatului; c) numele, prenumele şi calitatea judecătorului de drepturi şi libertăţi care a emis mandatul; d) datele de identitate ale inculpatului; e) durata pentru care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului cu menţionarea datei la care încetează; f) arătarea faptei de care este acuzat inculpatul, cu indicarea datei şi locul comiterii acesteia, încadrarea juridică, infracţiunea şi pedeapsa prevăzută de lege; g) temeiurile concrete care au determinat arestarea preventivă; h) ordinul de a fi arestat inculpatul; i) indicarea locului unde va fi deţinut inculpatul arestat preventiv; j) semnătura judecătorului de drepturi şi libertăţi; k) semnătura inculpatului prezent iar în cazul în care acesta refuză să semneze, se va face menţiune corespunzătoare în mandat. Când mandatul de arestare a fost emis după ascultarea inculpatului, judecătorul care a emis mandatul înmânează un exemplar acestuia persoanei arestate şi organului de poliţie; dacă persoana vătămată a solicitat înştiinţarea sa privind eliberarea în orice mod a persoanei arestate, judecătorul care a emis mandatul consemnează aceasta într-un proces verbal, pe care îl predă organului de poliţie; Organul de poliţie predă exemplarul original al mandatului de arestare preventivă şi procesul-verbal prevăzut la alin. 5 administraţiei locului de deţinere. 12

Executarea mandatului de arestare preventivă emis în lipsa inculpatului – art. 231 din Codul de procedură penală ü ü ü Când măsura arestării preventive a fost dispusă în lipsa inculpatului, două exemplare originale mandatului emis se înaintează organului de poliţie în vederea executării; Organul de poliţie procedează la arestarea persoanei arătate in mandat, căreia îi predă un exemplar al acesteia, după care o conduce în cel mult 24 de ore la judecătorul de drepturi şi libertăţi care a dispus măsura arestării preventive sau, după caz, la judecătorul de cameră preliminară ori completul la care se află spre soluţionare dosarul cauzei; În vederea executării mandatului de arestare preventivă, organul de poliţie poate pătrunde în domiciliul sau reşedinţa oricărei persoane fizice, fără învoirea acesteia, precum şi în sediul oricărei persoane juridice, fără învoirea reprezentantului legal al acestuia, dacă există indicii temeinice din care să rezulte bănuiala rezonabilă că persoana din mandat se află în domiciliul sau reşedinţa respectivă. În cazul în care arestarea preventivă a inculpatului a fost dispusă în lipsă, din cauza sănătăţii, din cauză de forţă majoră sau stare de necesitate, inculpatul este prezentat, la încetarea acestor motive, judecătorului de drepturi şi libertăţi care a luat măsura ori, după caz, judecătorului de cameră preliminară sau completul la care se află spre soluţionare dosarul cauzei. Judecătorul de drepturi şi libertăţi procedează la audierea inculpatului conform art. 225 alin. 7 şi 8 (despre fapta de care este acuzat şi motivele pe care se întemeiază propunerea de arestare, cu aducerea la cunoştinţă a infracţiunii de care este acuzat şi a dreptului de a nu face nicio declaraţie, atrăgându-i atenţia că ceea ce declară poate fi folosit împotriva sa), în prezenţa avocatului şi, evaluând declaraţia inculpatului în contextul probelor administrate şi al motivelor avute in vedere la luarea măsurii, dispune prin încheiere, după audierea concluziilor procurorului, confirmarea arestării preventive şi a executării mandatului ori, după caz, în condiţiile prevăzute de lege, revocarea arestării preventive sau înlocuirea acesteia cu una din măsurile preventive prevăzute la art. 202 alin. 4 lit. b – d şi punerea în libertate a inculpatului, dacă nu e arestat în altă cauză. 13

Negăsirea persoanei prevăzute în mandatul de arestare preventiv – art. 232 din Codul de procedură penală Ø Când persoana menţionată în mandatul de arestare preventivă nu a fost găsită, organul de poliţie însărcinat cu executarea mandatului încheie un proces verbal prin care constată aceasta şi înştiinţează judecătorul de drepturi şi libertăţi care a dispus măsura arestării preventive, precum şi organele competente pentru darea în urmărire şi în consemn la punctele de trecere a frontierei. Durata arestării preventive a inculpatului în cursul urmăririi penal art. 233 din Codul de procedură penală Ø Ø Ø durata arestării preventive a inculpatului nu poate depăşi 30 de zile, în afară de cazul când este prelungită în condiţiile legii; termenul mai sus menţionat curge de la data punerii în executare a măsurii faţă de inculpatul arestat preventiv; când o cauză este trecută pentru continuarea urmăririi penale de la un organ de urmărire la altul, arestarea preventivă dispusă sau prelungită anterior rămâne valabilă, iar durata arestării preventive se calculează potrivit dispoziţiilor alin. 1 şi 2. 14

Prelungirea arestării preventive în cursul urmăririi penale – art. 234 din Codul de procedură penală: q q q Arestarea preventivă a inculpatului poate fi prelungită sub două condiţii alternative dacă: • temeiurile care au determinat arestarea iniţială impun în continuare privarea de libertate a inculpatului; • există temeiuri noi care justifică prelungirea măsurii. Prelungirea arestării preventive se poate dispune numai la propunerea motivată a procurorului care efectuează sau efectuează urmărirea penală. Organul judiciar care poate dispune prelungirea arestării preventive în cursul urmăririi penale este: • judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să-l judece cauza în primă instanţă; • judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere, locul unde s-a constatat săvârşirea infracţiunii ori sediul parchetului din care face parte procurorul care a întocmit propunerea; • Dacă arestarea preventivă a fost dispusă iniţial de către un judecător de drepturi şi judecăţi de la instanţă celei căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă, prelungirea acestei măsuri se poate dispune numai de un judecător de drepturi şi libertăţi de la instanţa competentă în momentul soluţionării propunerii de prelungire sau de la instanţa corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere, locul unde s-a constatat săvârşirea infracţiunii, ori sediul parchetului din care face parte procurorul care a întocmit propunerea; • Când în aceeaşi cauză se găsesc mai mulţi inculpaţi arestaţi, pentru care durata arestării preventive expiră la date diferite, procurorul poate sesiza judecătorul de drepturi şi libertăţi cu propunerea de prelungirea a arestării preventive pentru toţi inculpaţii. 15

Procedura prelungirii arestării preventive în cursul urmăririi penale – art. 235 din Codul de procedură penală: q q q Propunerea de prelungire a arestării preventive împreună cu dosarul cauzei se depun la judecătorul de drepturi şi libertăţi: • Cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea duratei arestării preventive; • Acesta fixează termen pentru soluţionarea propunerii arestării preventive înainte de expirarea măsurii: Ø Ziua şi ora se comunică procurorului, care obligaţia de a asigura prezenţa în faţa judecătorului de drepturi şi libertăţi a inculpatului arestat preventiv; Ø Avocatul inculpatului este încunoştinţat şi i se acordă, la cerere, posibilitatea de studia dosarul cauzei. • Inculpatul este ascultat asupra tuturor motivelor pe care se întemeiază propunerea de prelungirea a arestării preventive, în prezenţa unui avocat, ales sau numit din oficiu. • În cazul în care inculpatul arestat preventiv se află internat în spital şi din cauza stării sănătăţii nu poate fi adus în faţa judecătorului de drepturi şi libertăţi, sau când, din cauză de forţă majoră ori stare de necesitate, deplasarea sa nu este posibilă, propunerea va fi examinată în lipsa inculpatului, dar numai în prezenţa avocatului acestuia, căruia i se dă cuvântul pentru a pune concluzii. Participarea procurorului este obligatorie. Judecătorul de drepturi şi libertăţi se pronunţă asupra propunerii de prelungire a arestării preventive înainte de expirarea duratei acesteia. 16

Legiuitorul a reglementat soluţiile supra propunerii de prelungire a arestării preventive în cursul urmăririi penale în două norme distincte: v v Admiterea propunerii (art. 236 din Codul de procedură penală): Ø Judecătorul de drepturi şi libertăţi dacă apreciază că sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege: • Admite propunerea procurorului; • Dispune prelungirea arestării preventive a inculpatului, prin încheiere motivată; • Prelungirea arestării se poate dispune pentru o durată de cel mult 30 de zile; • Poate acorda în cursul urmăririi penale şi alte prelungiri, fiecare neputând depăşi 30 de zile, dispoziţiile alin. 1 aplicându-se în mod corespunzător; • Durata totală a arestării preventive a inculpatului în cursul urmăririi penale nu poate depăşi un termen rezonabil şi nu poate fi mare de 180 de zile. Respingerea propunerii (art. 237 din Codul de procedură penală): Ø Judecătorul de drepturi şi libertăţi, dacă apreciază că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege: • Respinge, prin încheiere motivată, propunerea procurorului; • Dispunerea în libertate a inculpatului la expirarea duratei acesteia, dacă nu este arestat în altă cauză, • Dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege, judecătorul de drepturi şi libertăţi poate dispune înlocuirea arestării preventive cu una dintre măsurile preventive prevăzute la art. 202 alin. 4, lit. b – d (controlul judiciar, controlul judiciar pe cauţiune, arestul la domiciliu). 17

q q Legiuitorul a reglementat într-o singură normă arestarea preventivă a inculpatului în procedura de cameră preliminară şi în cursul judecăţii (art. 238 din Codul de procedură penală). Arestarea preventivă a inculpatului poate fi dispusă în procedura de cameră preliminară şi în cursul judecăţii de către: Ø Judecătorul de cameră preliminară sau Ø Instanţa de judecată în faţa căreia se află cauza, din oficiu ori la propunerea motivată a procurorului, pentru o perioadă de cel mult 30 de zile, pentru aceleaşi temeiuri şi în aceleiaşi condiţii ca şi arestarea preventivă dispusă de către judecătorul de drepturi şi libertăţi în cursul urmăririi penale. Ø Dispoziţiile art. 225 (soluţionarea propunerii de arestare preventivă în cursul urmăririi penale), art. 226 (admiterea propunerii de arestare preventivă în cursul urmăririi penale) şi art. 228 – 232 (încunoştinţarea despre arestarea preventivă şi locul de deţinere a inculpatului arestat preventiv, luarea măsurilor de ocrotire în caz de arestare preventivă în cursul urmăririi penale; mandatul de arestare preventivă; executarea mandatului de arestare preventivă emis în lipsa inculpatului; negăsirea persoanei prevăzute în mandatul de arestare preventivă) se aplică în mod corespunzător. În cursul judecăţii arestarea preventivă a inculpatului se poate dispune de către instanţa de judecată în compunerea prevăzută de lege. Faţă de inculpatul care a mai fost anterior arestat preventiv în aceeaşi cauză, în cursul urmăririi penale, al procedurii de cameră preliminară sau al judecăţii, se poate dispune din nou această măsură numai dacă au intervenit temeiuri noi care fac necesară privarea sa de libertate. 18

Durata maximă a arestării preventive a inculpatului în cursul judecăţii în primă instanţă – art. 239 din Codul de procedură penală: q În cursul judecăţii în primă instanţă, durata totală a arestării preventive a inculpatului: • Nu poate depăşi un termen rezonabil şi • Nu poate fi mare de jumătatea maximului special prevăzut de lege pentru infracţiunea care face obiectul sesizării instanţei de judecată. • În toate cazurile, durata arestării preventive în primă instanţă nu poate depăşi 5 ani. • Termenele prevăzute mai sus curg de la data sesizării instanţei de judecată, în cazul când inculpatul se află în stare de arest preventiv sau de la data punerii în executare a măsurii, după sesizarea instanţei de judecată, când faţă de acesta s-a dispus arestarea preventivă în procedura de cameră preliminară, în cursul judecăţii sau în lipsă. • La expirarea termenelor mai sus menţionate, instanţa de judecată poate dispune luarea unei alte măsuri preventive, în condiţiile legii. 19

Tratamentul medical sub pază permanentă - art. 240 din Codul de procedură penală: v În cazul în care, pe baza actelor medicale, se constată că cel arestat preventiv suferă de o boală care nu poate fi tratată în reţeaua medicală a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, administraţia locului de deţinere dispune efectuarea tratamentului sub pază permanentă, în reţeaua medicală a Ministerului Sănătăţii. v Motivele care au determinat luarea acestei măsuri sunt comunicate de îndată procurorului, în cursul urmăririi penale, sau instanţei de judecată, în cursul judecăţii. v Timpul în care inculpatul este internat sub pază permanentă, conform alin. 1, intră în durata arestării preventive. 20

q În conţinutul Secţiunii a 8 -a, Capitolul I, Titlul V, din Codul de procedură penală sunt reglementate dispoziţii speciale privind măsurile preventive aplicate minorilor. ü Arestarea preventivă a inculpatului minor poate fi dispusă în mod excepţional, numai dacă efectele pe care privarea de libertate le-ar avea asupra personalităţii şi dezvoltării acestuia nu sunt disproporţionate faţă de scopul urmărit în luarea măsurii; ü La stabilirea duratei pentru care se ia măsura arestării preventive se are în vedere vârsta inculpatului de la data când se dispune asupra luării, prelungirii sau menţinerii acestei măsuri. ü Când s-a dispus arestarea preventivă a unui minor, încunoştinţarea prevăzută la art. 210 (încunoştinţarea despre reţinere) şi art. 228 (încunoştinţarea despre arestarea preventivă şi locul de deţinere) se face în mod obligatoriu, şi către reprezentantul legal al acestuia, sau, după caz, către persoana în îngrijirea ori supravegherea căreia se află minorul; despre acesta, şi despre locul de deţinere a minorului este încunoştinţat şi serviciul de probaţiune de pe lângă instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă. ü Legiuitorul a reglementat într-o normă distinctă de trimitere, condiţiile speciale de executare a arestării preventive dispuse faţă de minori (art. 244 din Codul de procedură penală): • Regimul special de detenţie al minorilor, în raport cu particularităţile vârstei, astfel încât măsurile preventive luate faţă de aceştia să nu prejudicieze dezvoltarea lor fizică, psihică sau morală, va fi stabilit prin legea privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. 21

Mulţumim pentru atenţie ! 22