Amenajarea turistic a zonei montane Concepii i strategii

Amenajarea turistică a zonei montane

Concepții și strategii de amenajare și de dezvoltare a turismului montan • • Concepția franceză Concepția austriacă Concepția elvețiană Concepția italiană

Concepția franceză • Implantarea și dezvoltarea unei serii de stațiuni noi, peste limita locuințelor permanente (peste 1800 m) pentru practicarea sporturilor de iarnă • Strategia amenajării muntelui a trecut sub îndrumarea statului și are următoarele trasaturi: – activitate brutal grefată pe un mediu uman nepregatit și dezvoltată ca un soi de monocultură speculativă – capitalul provine în mare parte din finanțare pariziană, deci exterior regiunii – aparatul legislativ permite societăților promotoare să achizitioneze ușor domeniul funciar – Instalațiile sunt destinate satisfacerii unei clientele de lux extraregionale sau internaționale și se opun democratizării turismului – populatia indigenă, deseori deposedată de pământ este mai puțin asociată beneficiilor acestei acțiuni – multiple forme de agresiune contra naturii alpine care conduc deseori la catastrofe de genul avalanșelor

Concepția franceză • Stațiunile nu pot fi funcționabile în dublu sezon datorită atitudinii prea mari, astfel că rentabilitate lor este de multe ori aleatorie • Cele mai importante planuri de amenajare turistică a Alpilor Francezi s-au materializat în apariția stațiunilor climaterice pentru sporturi de iarnă: – o prima generație de astfel de stațiuni s-a dezvoltat în secolul 19 și începutul sec. 20, spontan la cca 1000 m, avand în centru o localitate agro-pastorală preexistenta (Chamonix) – dupa 1960 încep să apară și alte stațiuni în vecinătatea unor așezări permanente cu spațiu schiabil, până la 2000 m (Les Deux Alpes, Meribel) – s-a urmarit extinderea spațiului schiabil până la 3000 -3500 m altitudine (La Plagne, Tignes)

Concepția austriacă • consideră omul, locuitor al muntelui, în centrul doctrinei de amenajare, turismul dezvoltatându-se plecând de la nodurile vechi populate • caracteristici: – turismul se integreaza în armonie cu economia tradițională, protejată de stat – echipamentele se multiplică datorită initiativelor publice sau private, dar rămân sub controlul colectivității locale – turismul face să beneficieze de veniturile sale populația locală – turismul are in vedere păstrarea nealterată a mediului natural și cultural – hotelăria austriacă s-a îmbunatățit în ultimii ani, comparându-se cu Elveția (oferă 1 mil. paturi iarna și 1, 3 mil. vara) – cele mai importante regiuni turistice: în V Voralberg (cu statiunile Bregenz etc); la granița cu Germania masivul Allgau (cu statiunile St. Antoine, St. Cristof); în Tirolul de E masivul Hohertauern cu stațiunea Badgastein și stațiunea Zell am See (cu cele mai multe pârtii de schi din Europa-125)

Concepția elvețiană • peisajul alpin oferă prin altitudine și forme un mare potential de atractivitate turistică – sectoarele montane înalte au zapezi permanente care permit practicarea schiului și vara; numeroasele văi în formă de ”U” permit amenajarea turistică a spatiului montan • regiuni cu stațiuni turistice: Valais cu masivele Maternhorn și Monte Rosa zona foarte masivă – în Alpii Pennini: Zermat, Saas Fee, Verbier – regiunea Ticino: amenajări puține – Alpii Retici: Davos, Saint Moritz, Arosa – Alpii Berner: Interlaken, Jungfraujoch

Concepția italiană • turismul montan s-a dezvoltat mai târziu și nu are aceeași amploare ca în Franța • punct forte: accesibilitatea • regiunea Alpilor Dolomitici: atractivi pentru alpinism; cca 25 statiuni turistice (Vardegna, Misurina etc) – sistem complex și foarte modern de utilizare a domeniului schiabil: sistemul dolomitic – super schi cu instalații de cablu ce unesc cele 25 de stațiuni pe o lungime de 500 km + statiunile Madonna di Campiglio si Passotonale • regiunea Alpilor Lombardiei: statiunea Bormio, Merano, Trento • Vale d’Aosta: Cervinia dezvoltare mare din perioada interbelica • in V: masivul Mont Blanc – stațiunea Courmayeur în legatura cu statiunea Chamonix • dupa numărul de pârtii: Valgardena (80), Cortina D’Ampezzo, Madonna di Campiglio(62)

Cehia și Slovacia • Condiții climatice și de relief asemănatoare țării noastre • proiect de clasificare a bazelor montane de schi: – I – baze de schi cu importanta internațională – II – cu importanță natională – III – cu importanță zonală și locală • capacitatea de cazare a acestor baze e corelată cu suprafața domeniului schiabil și nr de vizitatori în tranzit → o stațiune de rangul I (min. 2000 paturi, optim 6000, max 10. 000) • Suprafețele exclusiv de schi pt 1 schior sunt cuprinse între 2502000 mp; pt schi fond 2 -10 schiori/1 ha • pt calcularea orară a capacității mijloacelor de transport are valabilitate relatia pat-baza • la bazele de categoria I si II se recomandă cel putin 1 mijloc de urcare să îndeplineasca și funcția de transport spre cote înalte

Cehia și Slovacia • • • acoperirea artificială cu zapadă este obligatorie pt bazele de schi, prelungind astfel durata sezonului de schi; zapada artificială are 2 avantaje față de zapada naturală: – cantitatea poate fi de 2 ori mai mică – e compacta și are durata de utilizare mai mare principala măsura de prevenire a traumelor schiorilor: buna reglare și asigurarea dotărilor de siguranță alături de traseele montane de schi se mai construiesc trasee pt saniuțe, complexe de sanatate pt schi, trasee naturale pt săniuș și patinoare naturale la construirea obiectivelor de cazare se dă prioritate celor destinate turismului neorganizat (hoteluri, adaposturi alpine, bungalouri); in ultima vreme se bucura de o popularitate deosebită hotelurile cu camere de tip apartament nr paturilor variază intre 250 si 600 in unitatile de alimentație publică alaturi de restaurantele din hoteluri in prim plan apar cantine cu autoservire in zona stațiilor de urcare; mai sus unitati de alimentatie simple, cu un sortiment relativ redus de preparate și bauturi; mai apar cafenele, baruri de zi, bufete, ceainării

Norvegia și Suedia Norvegia: s-a lansat pe piata europeana prin dezvoltarea si amenajarea catorva statiuni, dar dotate pt marile concursuri de schi internationale • nivel de instruire si invatare a schiului f ridicat • Heilo, Vos, Lilehamer Suedia: conceptia generala urmareste diversificarea agrementului si oferirea de facilitati si vacanta combinate • Hermaoan si Ternabi: 2 statiuni in N Laponiei; se urca cu elicopterul si apoi se coboare pe pante neumblate cu calauze locale • se elibereaza legitimatii care dau dreptul la vizionarea diferitelor distractii, fara plata, cu barca sau autobuzul, o excursie gratuita cu barca, suveniruri fara plata, acces gratuit la 50 din atractiile capitalei (legitimatiile Stockholm si Malmo)

Bulgaria • au fost fortificate 3 statiuni de valoare europeana (Borovet, Pamporovo, Vitosa) si au fost echipate la nivelul statiunilor din Alpi; • s-au oferit sa gazduiasca etape și concursuri de schi din Cupa Europei și Cupa Mondiala ca și Universiada Alba

Politici internaționale în domeniul amenajării și echipării turistice a muntelui - tarile europene depun eforturi deosebite pt dezvoltarea statiunilor montane pornind de la o conceptie proprie care sa le puna in valoare resursele naturale, traditia etc - se urmareste asigurarea unei activitati in toate sezoanele prin: o prelungirea sezonului de schi pe pantele unde zapada se mentine 68 luni/an o folosirea tunurilor de zapada artificiala o dotarea cu partii din material plastic o extinderea schiului pe iarba o pescuirea la scara larga a pescuitului la pastrav si a vanatorii sportive o asigurarea unei oferte de vara sau de extrasezon cat mai variate - in tarile alpine europene au luat nastere sute de statiuni cu capacitati diferite prin amenajarea si dotarea unor localitati preexistente sau prin construirea de noi statiuni, moderne

Politici internaționale în domeniul amenajării și echipării turistice a muntelui - cele mai noi statiuni au profil complex - cazarea se face in cele mai variate forme - reteaua unitatilor de alimentatie publica e foarte diversificata - au fost depuse eforturi deosebite pt a asigura turistilor posibilitatea de servi masa chiar in zonele domeniului schiabil - fiecare statiune dispune de numeroase partii de schi de diverse categorii si grade de dificultate; alaturi de schiul alpin si schiul fond a fost lansat ski-mountaineering, o combinatie intre schiul alpin si de fond - foarte cautate sunt sejururile de sporturi de iarna combinate cu cursuri de limbi straine, gradinite si scoli de schi, patinaj pe pationare naturale sau artificiale, schi de noapte etc

Politici internaționale în domeniul amenajării și echipării turistice a muntelui - facilitarea accesului la partii si domenii schiabile este o preocupare constanta in toate statiunile - toate statiunile sunt concepute su amenajate dupa construirea instalatiilor mecanice de urcat - cresterea nr de amatori de schi a dus la crearea scolilor de schi, pentru toate categoriile de varsta in fiecare statiune - serviciile de agrement oferite trebuie sa fie bogate si diversificate pt a satisface si exigentele celor care nu vin sa practice schiul (se acorda atentie intretinerii potecilor; crearii de piscine acoperite, tereruri acoperite, sali de sport, saune etc)

Indicatori ai echipării turistice a spațiului montan • Dimensiuni ale domeniului schiabil - L = lungimea pârtiei de schi: este deosebit de importanta în stabilirea statutului unei stațiuni de sporturi de iarna la nivel național sau internațional – se exprimă în m liniari – reprezintă un indicator de corelat cu mărimea stațiunii fiind unul din factorii determinanți de echipare turistică - l = lățimea pârtiei – lățimea convențională se consideră a fi de 30 m și se recomandă un indice de lungime de 6 m/loc cazare – opt lățimi diferite se ia în calcul un coeficient de corectie Kc ce variază: la 30 m Kc=1, la 15 m Kc=0. 5 si la 60 m l Kc=2

Indicatori ai echipării turistice a spațiului montan • Dimensiuni ale domeniului schiabil - DH/m = diferența de nivel în m - reprezintă lungimea pantei pe care o parcurge un schior de la plecare până la sosire - se calculează prin diferenta dintre cota max și min - este importantă în calculul debitului pârtiei prin însumarea coborârilor făcute de schiori - Panta pârtiei-exprimată în % sau ‰ - redă dificultatea acesteia în practicarea schiului - se ia în calculul capacitatea de primire a pârtiei - Capacitatea optimă a pârtiilor = densitatea schiorilor pe o partie la un mom dat - Co = Q*Kc/ (Z/DH); Co-capacitatea optima; Q-debitul orar mediu în funcție de viteza schiorului și distanța minimă de siguranță între 2 schiori; Kc-coeficient de corelație; Z- diferența de nivel medie pe care o coboară un schior într-o zi în funcție de tehnica și performanțele sale; DH-diferența de nivel a pârtiei

Indicatori ai echipării turistice a spațiului montan • Dimensiuni ale domeniului schiabil - Capacitatea partiei în raport cu debitul instalației de transport pe cablu - Co=(Q*K*T*DH)/Z; Q-capacitatea orară a telefericului, Kcoeficient de încarcare a instalatiei, T-timpul în ore de funcțioanare al instalației, DH-diferența de nivel a pârtiei, Z-diferența de nivel parcursă de un schior - Debitul partiei de schi: - în funcție de panta pârtiei debitul este de 9 -12 pers/h la o panta <45º și 5 -8 pers/h la o panta>45 º - Indicator de simultaneitate: exprima numărul de schiori ce se pot găsi simultan în zona schiabilă - se deduce din: Cps=Nt+Np+Na+Nr; Nt-nr de schiori aflați în teleferic, Np-nr de schiori aflați pe pârtie, Na-nr de schiori ce așteaptă la rând la teleferic, Nr-nr de schiori din afara pârtiei

Indicatori ai echipării turistice a spațiului montan • Dimensiuni ale domeniului schiabil - Număr de cicluri efectuat de un schior într-o oră - Nc=60 min/tc, unde tc=tt+tp+ta; - tc-timp necesar efectuarii unui ciclu in min; tt-timp mediu necesar efectuarii unui ciclu cu telefericul; tp-timp de coborare pe partie; ta- timp de asteptare la teleferic(intre 5 -20 min); tt=LT/ 60*VT, unde LT-lungimea telefericului în m, iar VT-viteza telef in m/s; tp=LP/ 60*VP, unde LPlungimea partiei în m, VP-viteza schiorului pe partie în m/s - viteza diferitelor tipuri de teleferice este: �teleski 2, 5 m/s �telescaun 1. 8 -2 m/s �telegondola 3. 5 m/s �telecab 7. 5 m/s; - viteza categoriilor de schiori este: �incepator 0. 7 -0. 9 m/s; �mediu 1. 1 -1. 75 m/s; �avansati >2. 2 m/s

Indicatori ai echipării turistice a spațiului montan • Dimensiuni ale domeniului schiabil - Capacitatea instalației de transport pe cablu Ct=g*l/ a : Ct-capacitatea orara a telefericului, g-debitul orar pe m/lat partie, l-latimea partiei, a-randamentul telefericului - Debitul instalațiilor pe pârtie Q=(Cz*Z)/K*T*DH: Q-capacitatea orară a telefericului în pers/ora, Cznr de schiori/zi, Z-diferența de nivel parcursă de un schiori/zi, Kcoeficient de încarcare al instalației, T-timp în ore de funcționare, DHdiferenta de nivel a partiei

Indicatori ai echipării turistice a spațiului montan • Indicatori sintetici și de corelație - Capacitatea caracteristică a mijloacelor de transport pe cablu – oferă o imagine reală a potențialului instalațiilor în funcție de condițiile concrete ale zonei în care sunt amplasate – reprezintă produsul dintre capacitatea orară și diferența de nivel. - Accesul la instalațiile de transport pe cablu – acest indicator pe plan mondial este egal cu 2, 8 -3, 2; – A=L/ NP – L=lungimea instalatiilor de transport pe cablu, NP-nr de locuitori din reteaua unitatilor de cazare - Gradul de satisfacere a cererii turistice – pe plan mondial = 1, 25; – Cs=Q/NP, Q=capacitatea instalației de transport pe cablu, NP= nr locurilor de cazare

Indicatori ai echipării turistice a spațiului montan • Indicatori sintetici si de corelatie - Lungimea instalației mecanice de urcat - ilustrează gradul de mobilitate a turiștilor în cadrul domeniului schiabil - este direct proporționala cu nr de turiști care beneficiază de aceste instalații mecanice - Capacitatea orară a instalației mecanice de urcat - arata nr max de persoane ce pot fi transportate pe pârtie - Potențialul stațiunii dpdv al gradului de dotări cu instalații de transport pe cablu - pe plan mondial = 500 -1500 - Ps= (Q*DH)/Np ; Ps=Cc/Np - Capacitatea de cazare necesară domeniului schiabil - Np=Ns/(Ko*Ks); Ko = coeficint de influenta al weekendului; Ns =nr turiști - In general proporția schiorilor față de nr total de turiști pe plan internațional variază între 60 -80%.

Turismul montan in Romania • amenajarea turistică a zonei montane a început în secolul trecut • toate grupările, asociațiile și societățile turistice care au existat până în 1936 (anul înființării ONT) au avut contribuții remarcabile la echiparea turistică a Carpaților • de cea mai mare atenție s-au bucurat masivele Bucegi, Piatra Craiului, Ciucas, Postavaru, Făgaras, Ceahlau, Parâng, Cindrel • sub coordonarea ONT s-au dezvoltat stațiunile Sinaia, Busteni, Predeal, Păltiniș și s-au construit noi cabane, hoteluri, vile, cai de acces. • după război s-au dezvoltat stațiuni noi precum Poiana Brașov, Borșa, Stâna de Vale, Durau etc. • prioritar s-au dezvoltat dotările pentru practicarea sporturilor de iarna în arealul Valea Prahovei – Brasov

Turismul montan in Romania • Condițiile naturale deosebite au determinat dezvoltarea a 3 stațiuni (Poiana Brașov, Sinaia și Predeal) care concentreaza 63% din capacitățile de cazare existente în stațiunile montane românești, 70% din totalul pârtiilor și a instalațiilor mecanice de urcat, 52% din sosirile de turiști străini • Deficiențele stațiunilor sunt legate de: - diversificarea redusa a unităților de cazare și de alimentație publică - insuficiența dotărilor de agrement - calitatea și pregătirea personalului și a serviciilor prestate - prezența unui valoros domeniu schiabil, însa necompetitiv cu cel al altor stațiuni europene - insuficiența instalațiilor mecanice de urcat ca lungime, capacitate orară, diversificare - întreținerea defectuoasă a pârtiilor de schi și slaba lor iluminare

Particularități ale domeniului schiabil - turismul sporturilor de iarnă necesită implicarea unui complex de factori pornind de la condițiile naturale existente în specificul montan și prelucrarea lor prin dotari, amenajări și servicii - condițiile naturale au importanța cea mai mare - componentele factorilor naturali sunt: altitudinea, peisajul, relieful, vegetatia, clima, etc. - componentele produsului turistic sunt: – – domeniul schiabil și dotările aferente serviciile de cazare și alimentație serviciile suplimentare protecția mediului - în condițiile Carpaților românești, domeniul schiabil are o răspândire relativ restrânsă dar importantă ca potențial

Particularitati ale domeniului schiabil - domeniul schiabil se desfașoară în masivele: Postavaru, Bucegi, Gârbova, Semenic, Cindrel, Parâng, Rodnei, Ceahlau, Gilău - capacitatea optimă de primire a pârtiei este direct proporționala cu numărul total de pârtii și nr de turiști care le frecventează: Sinaia (7740 pers/ora); Predeal (4140 pers/ora); Busteni (900 pers/ora); Poiana Brasov (5280 pers/ora) - nr redus de telecabine; 65 de instalatii pe cablu → 8 telecabine; 17 telescaune; 39 teleschiuri si babyschiuri - statiunile turistice de interes național și internațional concentrează cele mai multe și mai moderne teleferice - stațiunea Poiana Brașov are 13 pârtii de schi cu 10 instalații de transport pe cablu; o școală de schi, câteva trasee de schi fond și un patinoar în aer liber; în sezonul estival funcționează o serie de piscine; trasee turistice în munții din vecinătăți sau satele turistice din culoarul Rucar-Bran

Particularitati ale domeniului schiabil -stațiunea Predeal are 9 pârtii de schi cu 6 instalații de transport pe cablu, o pârtie de sănius, patinoar descoperit; în sezonul estival: o piscină acoperită; drumeții montane; - stațiunea Sinaia: 12 pârtii de schi cu 9 instalații de transport pe cablu; o pârtie de bob, numeroase pârtii de sănius; ape minerale de cura balneară; cazinou, terenuri de tenis etc - cea mai mare parte a domeniului schiabil din Romania este neutilizat

Particularitati ale domeniului schiabil - principii care fundamenteaza conceptul de stațiune de sporturi de iarnă: - stabilirea amplasamentului unei statiuni se face în funcție de conditiile naturale favorabile - amplasamentul optim este la 1000 -1200 m - asigurarea accesibilității stațiunii prin construirea sau amenajarea unor căi de comunicații moderne și eficiente - crearea de condiții optime pt practicarea schiului prin amenajarea domeniului schiabil - capacitatea de cazare se stabilește în funcție de capacitatea pârtiilor (un loc de cazare→ 6 m partie) - concentrarea dotărilor în apropierea pârtiilor de schi pt a limita deplasările inutile - completarea activităților de bază cu altele care sa le completeze și să le diversifice profilul - pârtiile de schi pentru amatori trebuie separate de cele pentru profesioniști - pâna la 1600 -1800 m pârtiile trebuie orientate spre N

Sursa: http: //www. zf. ro/companii/harta-partiilor-de-schi-din-romania -130 -de-partii-cu-o-lungime-de-116 -kilometri-cat-domeniul-schiabil -dintr-o-statiune-austriaca-9060372/poze/? p=7 Harta pârtiilor de schi din România: 130 de pârtii cu o lungime de 116 kilometri, cât domeniul schiabil dintr-o staţiune austriacă