ALIMENTAIA SANOGEN ALIMENTAIA MILENIULUI III dr Daniela Ileana

ALIMENTAȚIA SANOGENĂ ALIMENTAȚIA MILENIULUI III dr. Daniela Ileana Vasile, doctor în stiințe medicale, medic primar MG, competentă în api-fitoterapie, master în meloterapie; C. M. M. F. dr Daniela Ileana Vasile

În ultimii ani a luat o amploare din ce în ce mai mare, dorința de a avea un regim de viață sănătos. În acest context alimentația s-a impus a fi un factor foarte important. Și în trecut se vorbea de o alimentație sănătoasă, existau diete, dar cu toate acestea marea majoritate a semenilor noștri și aici mă refer în special la români continuau să mănânce copios, asta însemnând grăsimi animale, hrană procesată termic excesiv, prea puține fructe, legume și verdețuri, mult alcool.

Curentul modern al alimentației sănătoase a delimitat treptat, în urma unei experiențe practice de câteva zeci de ani, unele alimente valoroase pe care le putem numi alimente medicament. Astfel ne reîntoarcem la dictonul hipocratic „hrana să-ți fie medicament și medicamentul, hrana”.

Aceste alimente foarte sănătoase sunt numite și alimente funcționale Alimentele funcționale promovează sănătatea, ele conțin o varietate mare de substanţe biologic active: vitamine, minerale, enzime, clorofila, factori de crestere, etc, care pot ajuta oamenii să trăiască o viață mai lungă de o calitate mai înaltă și în mod implicit mai sănătoasă.

Câteva din aceste alimente funcționale au fost analizate într-un studiu personal, rezultatele sunt parțiale. Mierea Polenul Germenii Fibrele vegetale Spirulina Uleiurile presate la rece Fructele de padure

FRUCTELE DE PADURE -Asigura cantitati mari de vitamina C, fibre si antioxidanti care ajuta la prevenirea bolilor cardiovasculare, a neoplaziilor, -au un efect general de antiaging -imbunatatesc imunitatea, activitatea cerebrala si memoria.

Prune, coacaze negre, mure, afine, capsuni, zmeura, stafide, avocado, struguri negrii, cirese, kiwi, portocale, grapefruit roz, banane, mere, caise, piersici, spanac, broccoli, rosii, telina, catina, macesele, goji, schizandra, noni, moringa, etc.

Fructele de padure Legumele si fructele colorate, mai ales cele violet sunt bogate in antioxidanti si substante nutritive contin antocianini, , substanta tinctoriala sau pigment care poseda proprietati hipotensive, cardioprotectoare si antitumorale, acest pigment vegetal este intalnit de asemenea si in ceaiuri, vinuri, in uleiul de masline, cacao, cereale etc. Alte substante antioxidante continute : flavonoizi, resverastrol, quercitina, polifenoli, lycopen, zeaxantina

Antioxidantii sunt substante nutritive anti-boala si anti-imbatranire, care leaga radicalii acizi liberi Radicalii acizi liberi sunt produsi de stresul cronic, obiceiuri nocive: alcool, fumat, folosirea de alimente grele, etc, Radicalii acizi liberi pot cauza o varietate mare de afectiuni cronice: cancer, afectiuni cardio vasculare, hepatopatii, etc. Antioxidanti mai frecventi includ vitaminele A, C, E şi beta-carotenul, acizii grasi polinesaturati. pot fi găsite într-o gamă largă de alimente, in special fructe si legume, produse apicole, uleiuri presate la rece, etc.

Radicalii acizi liberi si antioxidantii

Cum le consumam? Fructele de padure este bine sa le consumam in mod regulat in perioada de maxim sezon, in cure; simple, sau suc proaspat stors cu sau fara adaos de miere pentru indulcire. Se recomanda sa fie luate inainte de mese. O mentiune importanta este pentru copii, care vor avea multe beneficii in urma consumului de fructe de padure. O reteta de pastrare este aceea in miere: 1/3 fructe zdrobite sau suc la 2/3 miere, se omogenizeaza bine si se pastreaza la rece si la intuneric, in vase de sticla. Pot fi pastrate si la congelator in pachete mici, pentru o portie

polenul Este colectat de catre albine de pe staminele plantelor melifere In acest mod se produce si polenizarea plantelor

Polenizarea

Compozitia polenului -apa , aproximativ 12 -20%; -saruri minerale: fier, magneziu, calciu, potasiu, sodiu, clor, crom, cupru, mangan, nichel, seleniu, zinc; fosfor, calciu, potasiu, fier, magneziu, iod. -proteine sub forma de substante albuminoide, acizi nucleici si enzime in proportie de 7 -30%
 -aminoacizi: histidina, leucina, treonina, triptofan, valina; 
glucide sub forma de zaharuri in proportie de 15 -48%; 
vitamine: tiamina(B 1), riboflavina(B 2), acidul nicotinic(PP), acidul patotenic, acidul ascorbic(C), acidul folic si biotina; 
rutina-aproximativ 17 mg%, lecitina; 
-o serie de principii cu actiune bactericida si bacteriostatica; 
-factori de crestere si fitohormoni.

polenul este vedeta alimentelor functionale, este un “super aliment” este folosit de mii de ani in multe regiuni ale globului; este o sursa valoroasa de proteina vegetala; aminoacizi esentiali si neesentiali; este indicat in hipoproteinemie, in toate tipurile de carente nutritionale, in sindroamele astenice diversa este imunostimulent, tonic, creste apetitul, regleaza functia digestiva si sustine functia ficatului; Este un adjuvant pretios in afectiunile respiratorii(tuse de diverse etiologii, laringite, viroze recidivante); Este adjuvant pretios in tratamentul neurasteniei, depresiilor si distoniilor vegetative, insomniei; surmenaj, sindrom de oboseala cronica; - Este indicat in afectiunile prostatei avand efect regenerator asupra tesutului seminal, reda virilitatea, efect afrodisiac -sustine functia cardiaca, fortifica peretele vaselor de sange, fiind o sursa valoroasa de rutin, ajuta la eliminarea sechelelor post AVC.

Polenul Poate fi considerat o sursă excelentă de proteine pentru vegetarieni, fiind foarte bogat şi în aminoacizi. Din punct de vedere al analizei nutrienţilor, polenul este unul, dacă nu chiar cel mai complet nutrient natural. 30 de grame de polen aduc organismului aproximativ 28 de calorii. Din aceste 30 de grame, 7 grame sunt carbohidraţi, 15% este lecitina, 25% proteine de cea mai bună calitate.

Cum se foloseste? -Adultii pot consuma de la 1 lingurita pana la 1 lingura inainte de mese, pe zi , in functie de necesitati si de toleranta personala -Copii pot consuma de la cateva grauncioare la varsat de sugar mare pana la 2 -3 lungurite /zi -este de preferat polenul crud care pastraza cel mai bine calitatile produsului proaspat -se recomanda administrarea sublinguala

MIEREA

Mierea de albine, este un aliment satvic, a fost prima substanţă dulce folosită de om, fiind preţuită în special de preoţi în cadrul diverselor ritualuri. Există suficiente mărturii că în civilizaţiile antice mierea era folosită, printre altele, la prepararea unei băuturi alcoolice la care se adăuga polen şi levuri din faguri, cele mai vechi documente referitoare la miere sunt două fragmente scrise în limba sumeriană. De la egipteni au rămas mărturii privind modul de recoltare şi folosire a mierii. Babilonenii şi diferitele civilizaţii străvechi din India şi China, utilizau mierea atât ca medicament cât şi la ritualuri şi ceremonii. În Vechiul Testament găsim scris "miere" de peste 60 ori. În Grecia antică s-a scris mult despre producerea de miere. Hipocrate recomanda mierea pentru vindecarea unor afecţiuni (gastro-intestinale, renale, respiratorii) şi pentru tratamentul plăgilor. Musulmanii foloseau mierea ca un leac bun pentru orice boală. Folosirea mierii în alimentaţie (ca hrană, băutură, conservant), în medicină, în ritualurile religioase a fost în continuă creştere până la descoperirea zahărului din trestie şi sfeclă.

In 100 grame zahăr, numai 0, 1% este apă şi 99, 9% zaharoză. In 100 grame de miere — regasim 328 de calorii - 7, 2% apă, 0, 4— 0, 8% proteine (aminoacizi), 81, 3% zaharuri din care: 
 38, 19 o/o fruetoză, 31, 28% glucoză, 5, 00% zaharoză, 6, 83% maltoza, amidon şi alte polizaharide. 
 -3, 21% vitamine, săruri, minerale, oligoelemente, 
substanţe bactericide etc. , : vitamina C, tiamină B 1), riboflavină
(B 2), piridoxină (B 6) acid pantotenic, acid nicotinic (PP), acid folie
 sodiu, potasiu, calciu, mangan, fier, cupru, fosfor, sulf şi alte substanţe în urme infinitezimale, dar cu efecte certe în folosul organismului. -este important de inteles ca efectul pe care il genereaza mierea in organism este mai mare decat suma efectelor care ar fi generate de fiecare substanta in parte prin fenomenul de sinergism al fitocomplexului. 


Exista mai multe tipuri de miere corespondente plantelor din care a fost recoltata: salcam, poliflora, mana, rapita, etc Mierea poliflora este considerata o miere completa si este tipul cel mai des utilizat ca adjuvant in mai multe categorii de afectiuni. Este tipul de miere cel mai utilizat in alimentatie. In compozitia sa intra: vitamine din grupul B si C, enzime (invertaza, catalaza, amilaza), acizi organici si diverse saruri minerale printre care se remarca si o cantitate mai mare de fier. Are un continut energetic de 3000 Kcal/Kg. este recomandata in tratarea anorexiei, sindroamelor astenice, afectiuni respiratorii, cardio-vasculare, neuro-vegetative, reumatismale, in convalescenta

FIBRELE VEGETALE Fibrele alimentare sunt polizaharide de natură vegetală care intră în compoziţia cerealelor, legumelor, fructelor și semințelor, ele putând fi clasificate în: fibre vegetale solubile (cele care se dizolvă în apă) şi fibre vegetale insolubile (cele care nu se dizolvă). Fibrele vegetale nu sunt digerate în tractul digestiv, ele au însă un rol extrem de important, intervenind în procesul de digestie prin reglarea peristaltismului şi tranzitului intestinal. Din păcate alimentația modernă este în marea majoritate a cazurilor dezechilibrată, fiind prea săracă în fibre și bogată în produse de origine animală (carne, lactate, ouă), ceea ce determină pe termen lung perturbări semnificative ale stării de sănătate.

Câteva dintre fenomenele corelate cu lipsa fibrelor din alimentație - apariţia constipaţiei și a efectelor nefaste ale acesteia dezvoltarea florei de putrefacție, apariția fenomenelor de autointoxicație, disfuncțiile diverse la nivelul colonului, stările de oboseală, hemoroizii, diverticulozele, cancerul de colon etc. ): fibrele (mai ales cele insolubile) cresc capacitatea de retenție a apei în colon și ajută mecanic la eliminarea naturală a bolului fecal creând masa de substanță necesară deplasării acestuia către evacuare. - îngrășarea și obezitatea: prezența fibrelor în alimentație împiedică absorbția grăsimilor și a colesterolului, scăzând glicemia postprandială prin reducerea absorbției zahărului în sânge. Ele reduc de asemenea apetitul, creând o stare de sațietate, fără nici un fel de aport caloric. - afecțiunile cardiovasculare: o alimentație săracă în fibre și bogată în grăsimi conduce la creşterea nivelului de colesterol și a incidenței afecțiunilor cardiovasculare.

Celuloza si pectinele Pentru evitarea acestor consecinţe se recomandă o alimentaţie bogată în alimente care contin fibre vegetale, cum ar fi: cerealele şi făina integrală din cereale (grâu, orz, ovăz etc. ), leguminoasele (fasolea, mazărea, varza, lintea, morcovii etc. ), fructele (merele, nucile, caisele, prunele, citricele, ananasul, smochinele), seminţele (de in şi psyllium).

cum si cat le folosim? Timp de 3 luni cu cate 1 luna pauza, dupa care se poate relua cura De 2 -3 x/zi intre mese, cate 2 -3 lingurite /zi, cu multa apa Se recomnada se se consume in jur de 2 -3 l de lichid /zi, pentru a asigura o buna hidratare fibrelor(daca fibrele nu sunt bine hidratate poate aparea constipatia) In curele de slabire se administreaza chiar inaite de mese , pentru a scadea apetitul Nu se folosesc pe timp indelungat deoarece pot apare fenomene de carenta pentru unele nutriente.

Spirulina Platensis alga de apa dulce Spirulina face parte din clasa cianobacteriilor sau algelor albastre-verzi, care trăiesc în apele calde şi alcaline, din diverse zone geografice. Ea a apărut cu aproximativ 3, 5 milioane de ani în urmă, având formă spiralată şi culori ce variază între verde închis şi verdealbastrui. Culoarea este albastru-verde, este data de clorofila ( verde ) si picocyanina( albastru). Are efect alcalinizant Este o sursa de clorofila foate valoroasa



Se consideră că până în secolul al XVI-lea spirulina a reprezentat o sursă de hrană pentru azteci şi mesoamericani, ea având o concentraţie mare de proteine şi o valoare nutritivă ridicată. Spirulina are o compoziţie bogată în: proteine, vitamine din complexul B (B 1, B 2, B 6, acid folic), beta-caroten, vitamina E, săruri minerale (fier, calciu, zinc, potasiu, magneziu, seleniu, cupru şi sodiu), acizi graşi, phycocianină, clorofilă, etc. Sub formă uscată, 100 g spirulină conţine 60 - 70 g proteine (de 3 ori mai mult decât carnea de porc, de 2 ori mai mult decât carnea de vită şi de peste 1, 5 ori mai mult decât boabele de soia), fiind uşor asimilată de organismul uman.

ACŢIUNI: remineralizant, vitaminizant, reglator al metabolismului celular, regenerator, reîntineritor, antioxidant, scade colesterolul şi trigliceridele, tonic al glandelor sexuale. INDICAŢII: se utilizează ca adjuvant în: convalescenţă, devitalizare, efort intelectual susţinut (studenţi, elevi, intelectuali), lăuze, încetinirea procesului de îmbătrânire, regenerator post chimioterapie şi cobaltoterapie, creşterea performanţelor sportive, hepatite acute şi/sau cronice, ciroză hepatică, obezitate, anemii, distonie neurovegetativă, stress, carenţă de săruri minerale, disfuncţii sexuale, boli oftalmologice degenerative (glaucom, cataractă, retinopatii) şi în geriatrie.

Germenii vegetali - sunt considerati hrana secolului XXI - sunt usor de produs in orice anotimp si in orice conditii, reprezentand importante surse de nutrienti pentru orice persoana care vrea sa aiba o viata lunga si sanatoasa. -au o cantitate de elemente nutritive, vitamine, enzime si minerale esentiale mult mai mare decat planta matura. -Semintele germinate sunt, de fapt, o hrana usor asimilabila, ce necesita un consum minim de energie din partea organismului.

Plantele din care se pot obtine 1. Seminte: de dovleac, floarea-soarelui, susan, lucerna, mustar, ridiche, hrisca, trifoi; 2. Cereale: mei, grau, secara, porumb, orez, ovaz, orz, amarant; 3. Nuci: migdale, alune de padure, muguri de pin, fistic, nuci etc. 4. Leguminoase: linte, fasole, naut, soia, mazare.

de catre dr. Paul Brakholden a relevat faptul ca procentul vitaminelor B creste in germeni de aproximativ 2000 ori. -fiecare samanta care incolteste contine energie nutritiva si microbiologica, precum si forta vitala necesara pentru a da nastere unei plante mature. -odata cu inmuierea semintei - unul dintre pasii necesari germinarii - se dezvolta toate elementele benefice. - procesul de inmuiere a semintei activeaza eliberarea unor enzime aditionale, care de astfel ar fi fost inactive.

Germenii sunt bogati in antioxidanti, factori anti aging, vitamine, minerale, aminoacizi, clorofila, proteine complete, fibre si pigmenti. Toate aceste substante continute de germeni imbunatatesc digestia, dau vitalitate, intaresc organismul general si ofera protectie impotriva radicalilor liberi.

Alimentele vii ajuta sistemul imunitar sa se mentina puternic. Pentru a ne mentineri si sanatosi, trebuie sa consumam alimente vii care contin enzime active. Germenii sunt alimente vii fundamentale, care detin cele mai bogate resurse de astfel de enzime active. Activitatea enzimelor se afla la cota maxima in stadiul de germinatie, cand planta incepe sa incolteasca. Dr. Gabriel Cousens, in cartea sa "Spiritual Nutrition", subliniaza faptul ca germinatia si incoltirea cresc nivelul enzimelor de 6 -20 ori, in functie de planta in cauza.

Cum se obtin germenii? Puteti obtine germeni acasa, cu usurinta, din seminte si boabe. Tot ce va trebuie este un borcan mare (de aproximativ un litru), niste seminte sau boabe, apa proaspata, o bucata de tesatura din bumbac. 1. Clatiti bine semintele, asezati-le intr-un borcan si acoperiti-le cu cativa cm de apa fiarta si racita. Acoperiti totul cu bucata de tesatura din bumbac sau panza, fixat pe gura borcanului cu ajutorul unui elastic si lasati-le peste noapte intr-un loc calduros si intunecat. 2. A doua zi, clatiti semintele cu apa rece. Scurgeti-le bine pentru a nu putrezi. Duceti-le iar la intuneric. Faceti acest lucru de 2 ori pe zi, pana cand semintele incep sa incolteasca. Inclinati borcanul la un unghi de 45 grade pentru a le permite germenilor sa creasca in borcan. 3. Apoi asezati borcanul pe un pervaz luminat pentru a le oferi un plus de energie. Consumati-i sau pastrati-i intr-un recipient inchis ermetic in frigider. Germenii pot fi pastrati in frigider timp de 2 -3 zile.

germenii? -Simpli 2 -3 lingurite pe zi la mese -in diverse feluri mancare: pot fi garnitura, combinati la diverse salate -cu miere

Uleiurile presate la rece sunt o categorie de grasimi valoroase in nutritie Sunt sursa de acizi grasi polinesaturati, ele scad LDL colesterolul din organism si/sau sunt surse bogate de vitamine liposolubile.

Din perspectiva traditiei ayurveda uleiurile prezinta calitatea de umed-uleios si corespund ca rezonanta cu Meda Dathu, consituentul adipos al corpului. Din perspective medicinei clasice uleiurile sunt amestecuri de acizi grasi saturati , nesaturati si polinesaturati. Acizii grasi saturati sunt surse foarte bune de energie Acizii grasi polinesaturati sunt foarte valorosi pentru calitatea lor de antioxidanti. Acizii grasi polinesaturati mai sunt numiti si acizi grasi esentiali (AGE) ei sunt substante care este necesar sa fie administrate din exterior(nu sunt produse in organism) Corpul nostru are nevoie de aceste grasimi speciale – ce au un rol cheie si in multe functii ale organismului – care faciliteaza absorbtia oxigenului in celule prin intermediul membranelor celulare. Aceste grasimi speciale absorb foarte bine oxigenul.

clase de lipide nesaturate: omega 3, omega 6, omega 9 Alimentatia omului modern este bogata in grasimi saturate (animale) si grasimi vegetale hidrogenate(prelucrate industrial). -Organizatia Mondiala a Sanatatii recomanda ca 3% din caloriile introduce in organism prin alimentatie sa fie furnizate de catre AGE, iar in cazul copiilor si mamelor care alapteaza aceasta pondere sa fie de 5%, pentru ca AGE sunt stimulenti ai epiteliilor sexuale reproducatoare, ai imunitatii, ai vederii , ai producerii de prostaglandine -AGE reduc nivelul sanguine al colesterolului si trigliceridelor; combat ateroscleroza, hipertensiunea arteriala, obezitatea, trombozele.

Sortimente de uleiuri presate la rece: de floarea soarelui, soia, migdale, nuci, seminte de dovleac, cocos, germeni de grau, arahide, etc ele pot fi folosite alimentare , ca ados la diferite feluri culinare , dar fara sa fie prelucrate termic in situatii de boala se poate folosi un mod de administrare medical: 3 x 1 lingurita/zi, de obicei la mese

ULEIUL DE FLOAREA SOARELUI Contine: 90% acizi graşi nesaturaţi din care 60%. sunt polinesaturati (acid linoleic) şi 30% sunt mononesaturati (acid oleic), 7 -9% acizi graşi saturaţi din care 4% acid palmitic, 3% stearic, 0. 6% arabic, 0. 4% lignoceri, 1. 2% insaponifiabil, vitamine A, D, E şi K, proteine care conţin toţi aminoacizii esentiali; substante extractive neazotate, celuloza, saruri minerale, substante aromate. Acţiuni principale: colagog, coleretic, hipocolesterolemiant, laxativ, antitoxic, vitaminizant Indicaţii: hipercolesterolemie, ateroscleroza, intoxicatii intestinale, impotenta, dureri, inflamatii, traumatisme musculare (extern), afectiuni ale urechii (extern -ulei caldut). Utilizare: - se foloseşte ca adaos la salate, diferite mancaruri (supe, tocanite, etc. ) -pentru tratarea hipercolesterolemiei şi a aterosclerozei se recomanda consumarea a 2 linguri de ulei dimineaţa la sculare şi inainte de masa de seara. - în cazuri de atonie a vezicii biliare se amesteca uleiul cu putin suc de lamaie şt se consumă pe nemancate. Acest amestec are şi proprietati laxative. - nu se consumă în cazuri de hiperaciditate şi litiaza biliara.

ULEIUL DE GERMENI DE GRAU Contine: vitaminele A, D, E, F, K. Actiuni principale: energizant, vitaminizant E, estrogen, reglator hormonal, sedativ usor. Indicatii majore: hirsutism, amenoree, subponderalitate, devitalizare, insuficienta dezvoltare a caracterelor feminine. Utilizare: - Intern: -1 linguriţă pe zi ca vitalizant, vitaminizant, reglator hormonal feminin - pt. combaterea (la femei) a hirsutismului şi a hipotrofiei mamare se fac cure de 21 zile - 3 linguriţe de 3 ori pe zi, pe stomacul gol. - extern: - pt. infrumusetarea pielii, hirsutism: frictionări cu ulei pe locul respectiv. - pt. hipotrofie mamară: masaj In zona pieptului, minim 15 min/zi - pt. întretinerea şi regenerarea pielii: masaj usor după baie.

ULEIUL DE MĂSLINE Conţine: 85% acizi graşi nesaturaţj din care peste 75% mononesaturati: acid oleic si polinesaturati 4 -12% acid linoleic, 15% acizi - graşi saturati (acid palmitic şi stearic), trigliceride, vitaminele: E, urme de vitamine B şi C, lecitine, clorofila. Actiuni : antiseptic, antibacterian, antihelmintic, calmant, colagog, coleretic, laxativ, vitalizant, vitaminizant, hipertensiv, diuretic, antidiabetic. Indicatii majore: dureri reumatismale, afectiuni ale ficatului, afecţiuni intestinale, afecţiuni ale pielii (intern si extern), ateroscleroza, colici hepatice, ragade si fisuri ale pielii (intern şi extern), emfizem pulmonar, entorse, luxatii (extern), guta, pentru intretinerea parului si arsuri usoare(extern). In tratamentul dischineziei biliare : se ia dimineaţa pe stomacul gol o lingură de ulei. Se sta apoi culcat pe partea dreapta 15 -30 min după care se ia micul dejun.

ULEIUL DE NUCA Contine: vitaminele E şi F în mari cantitati. Actiuni principale: tenifug, vermifug, antiaterosclerotic, revigorant, vitaminizant (E şi F) Indicatii: afectiuni ale rinichilor, arsuri solare (intern şi extern), ateroscleroza (preventiv), impotentă masculină, frigiditate, dermatoze, enurezis, litiaza urinara, litiaza renala, rahitism, teniaza. Utilizare: intern- în alimentaţia zilnică este bine să se consume 20 -40 g ulei, folosit mai ales la prepararea unor mincaruri revigorante cum ar fi cele din telina, soia, naut etc. - pentru combaterea aterosclerozei se ia zilnic o lingură de ulei de nuca. - în teniaza se consuma seara o salata de cartofi condimentata cu hrean in care se pun 50 -60 g ulei, timp de 3 zile.

ULEIUL DE PALMIER Conţine: vitamina E în cantităti mari (este cea mai bogata sursa naturala de vitamina E cunoscută in lume. Actiuni : vitaminizant E, hipocolesterolemiant, protector vascular, antiabortiv, antireumatic, revigorant , tonic masculin. Indicatii: ateroscleroza, hipercolesterolemie, boli vasculare , graviditate, avort spontan, impotenta masculina, prurit vulvar, psoriazis (intern si extern), dermatoze diverse, boli ale ficatului Utilizare: intern-2 -3 linguri pe zip e stomac gol pt. afectiunile indicate mai sus - în consum în sosuri, salate, etc extern- ca unguent pentru cosmetica , -ca ulei de masaj pentru intretinerea pielii. - pentru tratarea dermatozelor se lasa in acest ulei la macerat 8 -20 zile pulberi de plante cu efect antiseptic si antiinflamator; (cimbrisor, rostopasca, coada soricelului, mesteacan )

ULEIUL DE SOIA. Conţine: 85% ac grasi nesaturati din care 25 -30% acizi grasi mononesaturati , 55 -60%acizi grasi polinesaturati (40 -45%-acid linoleic, 210%" acid linolinic, arahidonic), 10 -15% acizi grasi saturati(stearic, palmitic), fitohormoni estrogeni. Acţiuni: hipocolesterolemiant, reglator al activitatii endocrine feminine, imbunatatestete memoria, hepatoprotector. Indicatii: hipercolesterolemie, disfuncţii endocrine -la femei, menopauză, afectiuni dermice (intern şi extern), simptome ale menopauzei, sclerodermie (extern), pioree alveolo-dentara, paradontopatie. Utilizare; intern- in consum-la salate, sosuri, tocane, etc. tratamentul. hipercolesterolemiei, bolilor de uzura, bolilor hepatice. uleiul de soia este singurul tip de grasime consumat timp de 2 -3 săptămâni, excluzandu-se toate celelalte surse (carnea, untura, untul, margarina, uleiul de floarea soarelui, branzeturiie grase -. extern - uleiul de soia se aplică pe piele în sclerodermie. - în tratamentul pioreei alveolo-dentare se fac de 3 ori pe zi clatiri ale gurii cu ulei de soia timp de 15 minute.

Cercetare personala In ultimii a 10 ani, in decursul practicii mele medicale am recomandat pacientilor o alimentatie sanatoasa, bazata pe alimente cat mai naturale, neaditivate si neprocesate industrial, compusa preponderent din vegetale si lactate. Am obseravat urmatoarele rezultate pozitive: 1. Un aspect radios al faciesului si tegumentelor in general. 2. La pacientii cardio-vasculari simptomatologia s-a ameliorat si a fost posibila scaderea dozelor de medicatie alopata. 3. La pacientii dislipidemici a fost posibila scaderea dozelor de medicatie alopata sau chiar inlocuirea lor c remedii din plante. 4. La pacientii cu dereglari psiho-emotionale si vegetative a fost posibila scaderea progresiva adozelor de medicatie alopata si in unele cazuri chiar inlocuirea lor cu remedii fitoterapice si apicole.

Ca obseravatie finala trebuie spus ca astfel de studii pot deveni laborioase pentru ca recomandarile pentru vindecare prin metode naturale, necesare unui pacient, sunt multiple, ele cuprind pe langa apiterapice si fitoterapice, miscare, meloterapie, respiratie constienta, tehnici de interiorizare si relaxare, terapie posturala tip yoga, meditatie, rugaciune dezvoltarea unei relatii pozitive cu natura care ne ofera mijloace de vindecare eficiente in fiecare clipa!

Va multumesc pentru atentie!