Afeciunile strii de contien Olimpia Gherman asistent universitar

Afecţiunile stării de conştienţă Olimpia Gherman, asistent universitar Catedra “Urgenţe medicale” USMF “N. Testemiţanu”

n Prin conştienţă înţelegem păstrarea stării de veghe care permite orientarea unei persoane asupra propriei identităţi (cine este? ), asupra locului şi a timpului în care se află (păstrarea clarităţii minţii prin care o persoană este orientată auto şi allopsihic).

Entităţi caracterizate prin pierderea conştienţei: § § Lipotimia (leşinul) Lipotimia reprezintă pierderea reversibilă a conştienţei de scurtă durată (secunde, minute), cu deficit de tonus postural (persoana cade), dar cu menţinerea funcţiilor vitale şi memoria parţială a evenimentelor (îşi aminteşte parţial ce s-a întîmplat în timpul episodului). Apare de obicei printr-un mecanism reflex, ca urmare a scăderii oxigenării cerebrale, în condiţiile staţionării prelungite în ortostatism, în aglomeraţie, încăperi aglomerate şi neaerisite; mai poate apărea în condiţii de stres psihic sau fizic, în suprasolicitări, insolaţii, hipoglicemii etc. Această stare este reversibilă spontan chiar şi fără nici un ajutor din exterior.

Semnele lipotimiei Episodul deseori este precedat de: 1. Somnolenţă 2. Căscat irepresibil 3. Ameţeală 4. Vedere neclară 1. Stare de rău generală 2. Cădere uşoară 3. Transpiraţii profuze 4. Paloarea tegumentelor (la victima care culoarea pielii bronzată sau închisă, paloarea poate fi observată pe faţa internă a buzelor) 5. Hipotensiune (micşorarea TA) 6. Puls tahicardic abia perceptibil 7. Bradicardie (încetinirea ritmului bătăilor inimii) Afectează îndeosebi pe tineri adolescenţi în circumstanţe emoţionale – examene, recoltări de sînge, spaţii neaerisite, ortostaţiune prelungită. Lipotimia nu trebuie confundată cu ameţeală, care este o senzaţie de nesiguranţă în deplasare, de întunecare a vederii, vedere neclară, tranzitorie, persoana fiind conştientă în tot cursul evenimentelor.

Conduita recomandată ü ü ü ü dacă este posibil, victima va fi prinsă în braţe, pentru a nu se lovi în cădere; se va aşeza culcat, cu faţa în sus şi cu capul într-o parte; se vor elibera hainele strâmte , cravata din jurul gâtului; se vor ridica membrele inferioare mai sus decât trunchiul; se stropeşte victima cu apă rece pe faţă; se supraveghează până ce-şi recapătă conştienţa; se solicită ajutorul medical de urgenţă dacă starea se prelungeşte.

Sincopa Este o pierdere de conştienţă cu scăderea tonusului postural (cădere) şi absenţa semnelor vitale (spre deosebire de lipotimie), urmată de revenirea spontană la normal în afara oricărui tratament.

Cauze: 1. 2. 3. 4. 5. 6. Codiţii de stres sau emoţii puternice →bradicardie cu vasodilataţie → scăderea TA → scăderea perfuziei cerebrale. Ortostatismul prelungit (↓TA → hipoperfuzie cerebrală). Tulburări de ritm cardiac. Infarctul miocardic (scădere mare a debitului cardiac). Efortul fizic major la persoanele cu maladii ale cordului (stenoza aortică). Tusa persistentă (creşte presiunea intratoracică → compresia venelor cave şi scăderea debitului cardiac).

n Elementul comun al diverselor tipuri de sincope este încetarea subită a funcţiei inimii cu scăderea brutala a irigaţiei cerebrale pierderea conştienţei, întreruperea respiraţiei şi pierderea mişcărilor voluntare.

Semnele sincopei Ø Ø Ø Ø cădere bruscă (indiferent de condiţii: în mers, în timpul ce traversează strada etc. ); În cădere se poate lovi, uneori provocându-şi răni, fracturi victima este inertă, imobilă, areactivă, apneică; nu răspunde la întrebări; paloarea tegumentelor cu acrocianoză (aspect vânătalbăstrui, răcirea porţiunilor distale a degetelor, vârful nasului) ; pot apărea convulsii; la 15 -20 secunde de la oprirea cordului – relaxarea sfincteriană, cu pierdere de urină şi scaune; revenirea este spontană, se face între câteva zeci de secunde şi 3 -4 minute, direct la starea de veghe; amnezie la episod (acces).

Conduita recomandată n n 1. 2. 3. 4. Se pot întâlni 4 situaţii care denotă o anomalie gravă şi necesită recurgerea imediată la serviciul medical de urgenţă. Victima reacţionează şi răspunde la întrebări. Simte o durere care îi apasă pieptul sau o durere intensă în abdomen, care durează sau care se repetă. Îi este frig, transpiră abundent, fără să fi depus vreun efort şi fără ca să fie foarte cald în locul unde se află. Este foarte palidă. Îi este greu să respire, nu poate să vorbească sau o face cu mare greutate. Prezintă o paralizie a braţului sau a piciorului, chiar transitoriu.

Conduita recomandată 1. Plasaţi victima în poziţie imobilă 2. Puneţi-i întrebări victimei despre starea sănătăţii ei la moment: de cât timp durează această stare? aţi mai avut asemenea situaţii? luaţi medicamente? aţi fost cândva grav bolnav sau aţi fost spitalizat? 3. Cereţi sfatul medicului imediat, telefonând la o structură specializată de urgenţă medicală (903). 4. Supravegheaţi victima. Vorbiţi regulat cu victima, puneţi-i întrebări, calmaţi-o, vorbindu-i liniştit.

Ce reprezintă o criză convulsivă generalizată (criză tonico-clonică – în termeni medicali) - Bolnavul îşi pierde brusc conştienţa; Apar contracţii ale mâinilor şi ale picioarelor; Gura se încleştează şi muşchii toracelui (ai pieptului) se contractă şi bolnavul expiră forţat (inconştient); Buzele se pot învineţi (nu respiră bine bolnavul pentru că nu se relaxează muşchii toracelui (muşchii respiratori); Bolnavul poate să piardă urina sau materiile fecale; După ce contracţiile încetează, bolnavul rămâne inconştient; Conştienţa revine încetul cu încetul în câteva minute sau chiar mai mult; Bolnavul nu-şi aminteşte nimic; Foarte frecvent apare durere de cap, şi este somnolent. Unele persoane simt înainte de criză ceva special, un miros anume, o mică ameţeală, tulburare de vedere, un gust special etc. (aura epileptică).

Conduita recomandată (ajutorul de urgenţă) 1. 2. 3. 4. poziţionarea în decubit lateral pentru a nu facilita aspiraţia secreţiilor în căile respiratorii (aşa se evită ca persoana să-şi înghită limba sau saliva, care poate fi în cantitate mare); prevenirea producerii traumatismelor secundare crizei prin îndepărtarea obiectelor sau suprafeţelor tăioase, ascuţite, surselor de foc, apă; protejarea capului de o posibilă traumă eliberarea hainelor strâmte, cravatei din jurul gâtului.

Nu este recomandată: 1. 2. 3. 4. 5. 6. fixarea membrelor (poate favoriza leziuni traumatice: ex. : rupturi musculare); deschiderea forţată a cavităţii bucale (leziuni traumatice ale dinţilor, cauzate de obiecte de lemn, fier; lezarea degetelor printr-o muşcare foarte puternică); extensia degetelor; masajul cardiac; imobilizarea bolnavului; ! Atenţie să nu fie pus cu gura în jos la pământ sau aşternut, pentru că se poate asfixia.

Există o criză epileptică în care bolnavul îşi pierde pentru un moment conştienţa, fără să aibă contracţii şi nici să nu cadă, fiind de la câteva secunde până la câteva minute “absent”. Astfel de crize se numesc absenţe epileptice (petit mal).

Coma - - Coma este o pierdere de durată a stării de conştienţă, cu menţinerea funcţiilor vitale. Coma reprezintă suferinţă difuză cerebrală de cauză: neurologică (boli proprii ale substanţei cerebrale) sau metabolică (suferinţă cerebrală secundară unei boli metabolice: insuficienţă renală, insuficienţă hepatică, hipoglicemie, hiperglicemie ş. a. )

- - Comă superficială – bolnavul este inconştient, nu poate fi trezit, dar răspunde prin mişcări involuntare, retragere a membrului la stimuli dureroşi şi unele acte reflexe sunt prezente; Coma profundă – bolnavul inconştient nu răspunde la stimuli oricât de intenşi, actele reflexe sunt absente.

Diabetul zaharat n Boală metabolică cu evoluţie cronică datorată lipsei absolute sau cronice de insulină ceea ce determină perturbarea metabolismului glucidic cu creşterea concentraţiei de glucoză în sînge

Pancreas Insulina Glucoza sangvină şi Insulina combinînduse penetrează celule Norma

Hipoglicemia

Coma hipoglicemică Hipoglicemia reprezintă scăderea concentraţiei de glucoză în sânge, sub un anumit nivel. Cauze: 1. Lipsa aportului alimentar (alimentaţie insuficientă); 2. Efort fizic intens; 3. Abuz de alcool; 4. Supradozarea de insulină la pacienţii cu diabet zaharat.

Semnele caracteristice hipoglicemiei § § § § debut brusc sau la câteva ore după administrarea insulinei; nelinişte, agitaţie; transpiraţii; palpitaţii; tremurături; senzaţie de foame; durere de cap; dublarea obiectelor; dezorientare psihică; convulsii; pierderea stării de conştienţă până la coma hipoglicemică; tegumente palide, umede; pupile dilatate.

Primul ajutor: - - - La o persoană conştientă i se va oferi repede ceva dulce: o linguriţă de zahăr, o bomboană, suc dulce etc. ; Nu i se va oferi nimic să bea sau să mănânce unei persoane inconştiente: se va solicita ajutor medical de urgenţă (903); Dacă funcţiile vitale sunt absente se vor începe manevrele de resuscitate cardiorespiratorie.

Coma diabetică - - Complicaţia cea mai gravă a diabetului zaharat. Cauze: nerespectarea dietei; doza insuficientă de insulină; diverse infecţii, tulburări gastrointestinale; boli intercurente.

Modificările nivelului de conştienţă dependente de nivelul glucozei sangvine Hipoglicemia Hiperglicemia Debutul De obicei în câteva minute, ore De obicei în câteva săptămâni Respiraţiile Kussmaul cu un miros de fructe sau de acetonă Poate avea greţuri şi vomă Calde şi uscate, deseori par deshidratate De obicei nu Permanent Foarte frecvent Conştiinţa rămâne neschimbată Respiraţia Sistemul gastrointestinal Examenul tegumentelor Foame Sete Urinare Reacţia la glucoză De obicei normală fără miros specific Puţine plângeri Reci, umede, palide, transpirate Da Nu Rar Conştiinţa se restabileşte

Leşin demonstrativ Criza de isterie este un leşin “demonstrativ”, în circumstanţe conflictuale, întotdeauna cu martori. Pacientul este de regulă o femeie tânără care îşi “pierde” conştienţa progresiv, cade fără să se lovească, are tremor al pleoapelor, păstrează sensibilitatea dureroasă şi nu are amnezia episodului. Cauza este de natură psihologică, persoana încercând să-şi impresioneze publicul.

Victima este inconştientă § § § Situaţia: victima nu răspunde la întrebări, nu efectuează nici o mişcare, dar respiră. Cauzele: Traumatice Medicale Toxice

Riscurile: O persoană inconştientă, lăsată pe spate, are dificultăţi respiratorii, din cauza: n obstrucţiei căilor respiratorii prin căderea limbii în spate ; n blocarea căilor respiratorii prin scurgerea în căile aeriene şi în plămâni a lichidelor prezente în gât (saliva, sânge, lichid gastric). Această situaţie poate cauza un stop cardiorespirator.

Conduita recomandată De cele mai dese ori victima este întinsă pe spate. 1. Efectuaţi protecţia salvatorului şi victimei. 2. Identificaţi orice situaţie critică evidentă, care poate pune în pericol viaţa victimei în scurt timp. ü Verificaţi să nu fie sângerări vizibile şi grave 3. Apreciaţi starea de conştienţă ü Puneţi o întrebare simplă: “Cum vă simţiţi? ” “Mă auziţi? ” ü Luaţi-i mâna şi-i ziceţi: “strângeţi-mi mâna” “deschideţi ochii” Dacă victima nu răspunde sau nu reacţionează – este inconştientă.

4. Cereţi ajutor din partea unui martor (să anunţe serviciile de urgenţă). 5. Asiguraţi imediat deblocarea căilor aeriene. 6. Evaluaţi respiraţia: ü cu obrazul: fluxul de aer expirat pe nas şi gură; ü cu urechea: zgomotele normale şi anormale respiraţiei; ü cu ochii: ridicarea abdomenului şi/sau a pieptului. Se cercetează circa 10 secunde.

Pieptul se ridică, se simt zgomote şi suflul victimei, victima respiră. 7. Plasaţi victima în poziţia laterală de securitate (P. L. S. ) Victima trebuie să fie plasată de salvator pe o parte. Poziţia în care se află victima, pe o parte trebuie să respecte următoarele principii: ü îsntoarcerea victimei pe o parte, trebuie să limiteze la maximum mişcările coloanei cervicale; ü victima trebuie să se afle într-o poziţie cât mai laterală posibil, pentru a evita căderea limbii în urmă şi a permite scurgerea lichidelor spre exterior; ü poziţia este stabilă; ü orice comprimare a pieptului, care poate să limiteze mişcările respiratorii, este evitată; ü supravegherea victimei şi accesul la căile aeriene sunt posibile.

RCR – Bazal

8. Anunţaţi sau cereţi să fie anunţate serviciile medicale. ü Dacă salvatorul este singur, după ce a plasat victima în P. L. S. şi dacă nu a obţinut ajutor din partea unui martor, el va putea să abandoneze victima ca să meargă să anunţe serviciile de ajutor. 9. Controlaţi în continuu respiraţia victimei, aşteptând sosirea serviciilor de asistenţă. ü salvatorul priveşte dacă abdomenul şi pieptul victimei se ridică, ascultă sunetele provocate de respiraţie; ü dacă starea victimei se agravează şi respiraţia se opreşte, salvatorul trebuie să plaseze victima pe spate şi să practice manevrele recomandate în acest caz; ü protejaţi victima de frig, căldură, vreme urâtă.

Arborele de decizie Victima este inconştientă. Eliberaţi căile aeriene ale victimei ca să-i permită să respire Chemaţi “în ajutor” E. C. A. NU Peste fiecare minut RESPIRAŢIA ? DA Plasarea victimei pe o parte (PLS) (Rugaţi) să dea alarma victima nu mai respiră(tab. 2)

Arborele de decizie Victima este inconştientă nu respiră Menţinerea vieţii victimei, practicarea RCR Alertaţi Chemaţi “în ajutor” (reveniţi lîngă victimă) Realizaţi 2 insuflări DA Respiră ? NU Mişcări, tuse ? Plasarea victimei pe o parte (PLS) La fiecare minut RCR Compresii sternale + Insuflări

Femeie însărcinată: Orice femeie însărcinată, de regulă, este poziţionata pe partea stângă, pentru a evita apariţia unei situaţii critice prin comprimarea unor vase ale abdomenului. Persoana traumatizată: În cazul unei leziuni a toracelui, membrului inferior sau superior, rănitul este întotdeauna culcat pe partea afectată.

Cefalea (algii craniene) Cefalee de tensiune n Migrena fără aură (cefalee puternică deseori pulsatilă, unilaterală, asociată greţuri, vomă care durează 3 -5 h pînă la căteva zile) n Migrena cu aură( se mai asociază dereglări neurologice, oftalmice, de vorbire dureză 1520 min) n Cefalea Klauster( dureri în regiunea orbitei asociate lăcrimare, injectarea sclerelor, ptoză) n

Tratament Aspirin 600 -900 mg intern n Paracetamol 1 -1, 5 g intern n

Accidente cerebrale vasculare Dereglări cerebrale vasculare tranzitorii n Ictus ischemic ( infarct cerebral ) n Ictus hemoragic (scurgerea de sînge în creer) n

Ictusul cerebral este cauzat de blocajul arterei sau de o hemoragie craniană

Examinarea pacientului-Infarctul Semne şi Simptome + Convulsii + Respiraţie zgomotoasă + Tensiunea arterială mărită + Modificări ale frecvenţei cardiace +Modificări ale frecvenţei respiraţei + Nu răspunde la stimuli externi

Examinarea pacientului- Ictusul Semnele şi Simptomele + Dereglarea nivelului de conştiinţă + Vorbire incoerentă sau dificultate de a vorbi + Inegalitatea feţei(coborîrea unei porţiuni) + Inegalitatea pupilelor + Hemiparalezie (Continued) + Dificultate la înghiţire

Ictusul Cerbral Ictusul hemoragic Hemoragie în ţesutul cerebral Ictusul ischemic Trombul blochează alimentarea cu sânge

Factorii de risc Hipertensiunea arterială n Diabet zaharat n Fumatul n Obezitatea şi hipercolesterolemia n Vîrsta n Afecţiuni cardiovasculare (disritmii cardiace) n

Simptomatologie Debut brusc n Cefalee însoţită de greţuri şi vomă n Dereglări de conştiinţă n Semne de focar (deficit neurologic cu hemipareze si hemiplegii ) n Dereglpri de vorbire , auz, văz n Inegalitate pupilelor n

Conduita recomandată n n n Repaos psihologic (calmăm pacientul) Repaos fizic (seva interzice orice efort fizic, poziţionarea cît mai comod pentru pacient şi pentru al supraveghea) Se va elibera hainele din jurul gîului se va scoate cravata Oxigenoterapia Evacuarea cît mai precoce de personal medical calificat şi transportarea către un centru medical specializat