ABORDRI CONCEPTUALE STRATEGIEI NVM NTULUI SUPERIOR DIN MOLDOVA

ABORDĂRI CONCEPTUALE STRATEGIEI ÎNVĂŢĂM NTULUI SUPERIOR DIN MOLDOVA PENTRU PERIOADA ANILOR 2004 -2010 Consiliul Rectorilor 8 mai 2004 Prezentare Ana Guţu, vicerector ULIM

Introducere • Drept priorităţi determinante şi imediate pentru învăţământul superior în perioada de tranziţie spre economia de piaţă putem defini: asigurarea calităţii studiilor prestate; structurarea învăţământului universitar pe două trepte integrate (3 ani plus 2 ani masterat sau 4 ani plus 1 an masterat în dependenţă de specialitate, plus 3 ani doctoratul în calitate de cea de a treia treaptă); echivalarea şi recunoaşterea gradelor şi treptelor de studii în spaţiul universitar naţional, regional şi european.

continuare • Aceste priorităţi sunt definite în documentele reglatoare ale forurilor europene, în primul rând, Procesul de la Bologna (1999), ce ţin de construirea unui spaţiu paneuropean, menit să favorizeze dezvoltarea durabilă în baza formării pe parcursul întregii vieţi, a cercetării ştiinţifice fundamentale şi aplicative care asigură progresul societăţilor contemporane. Realizarea acestor deziderate este pusă în seama universităţilor din ţările europene, iar Moldova nu este o excepţie în acest sens.

continuare • În declaraţia reuniunii de la Praga a miniştrilor educaţiei din ţările europene din mai 2001, documentele adoptate la întâlnirea universităţilor europene de la Salamanca (aprilie 2001), Declaraţia de la Bologna semnată în iunie 1999, precedată de Declaraţia de la Sorbona din mai 1998, s-a făcut o analiză explicită a problemelor principale învăţământului superior, vizând integrarea acestuia în spaţiului european.

continuare • Participantă la reuniunea miniştrilor educaţiei şi a învăţământului superior de la Berlin, Germania, septembrie 2003, Republica Moldova a angajat împreună cu ceilalţi membri potenţiali spre aderare, o reflecţie judicioasă asupra sistemului învăţământului său superior în speranţa că la reuniunea miniştrilor educaţiei din Europa de la Bergen, Norvegia, din mai 2005 ţara noastră va deveni membru al forului universitar european cunoscut astăzi în toată lumea ca Procesul de la Bologna.

continuare • Strategia acţiunilor comunităţii universitare din Moldova şi a organelor de resort pentru perioada 2004 -210 în domeniul învăţământului superior ţine să evidenţieze, în primul rând, starea de lucruri actuală şi să traseze direcţiile principale de canalizare a eforturilor comunităţii academice din ţară întru realizarea obiectivelor majore, care ar asigura vitalitatea priorităţilor determinante şi imediate, menţionate mai sus.

continuare • Prezenta strategie este structurată în patru părţi • • integratoare: I. Învăţământul superior din Republica Moldova la etapa actuală. II. Asigurarea calităţii studiilor în sistemul universitar din RM. III. Structurarea învăţământului universitar pe două trepte integrate. IV. Echivalarea şi recunoaşterea gradelor şi treptelor de studii în spaţiul universitar naţional, regional şi european.

I. Învăţământul superior din Republica Moldova la etapa actuală. • Schimbările socio-economice ce au survenit în Republica Moldova odată cu declararea suveranităţii ţării, au condiţionat imanent demararea reformelor din sfera educaţiei. Învăţământul superior la etapa actuală constituie segmentul educaţional cel mai progresist şi avansat în raport cu celelalte două trepte ale educaţiei – preuniversitar şi postuniversitar.

continuare • Sporirea accesibilităţii la studiile universitare, odată cu • • • inaugurarea instituţiilor universitare private şi înmatricularea cu plată în instituţiile publice, a condiţionat mobilizarea potenţialului universitar uman, având drept consecinţă: perfecţionarea tehnologilor educaţionale (elaborarea standardelor educaţionale, restructurarea programelor de studii, elaborarea noilor curricula etc); lărgirea posibilităţilor de formare la diverse profiluri şi specializări; flexibilizarea studiilor universitare (posibilitatea de a studia la două facultăţi concomitent, combinarea studiilor prezenţiale şi a celor la distanţă, interferenţa studiilor prin masterat şi doctorat etc).

continuare • La capitolul finanţare, universităţile publice, graţie studiilor • plătite sau prin contract, au reuşit în mare măsură să-şi îmbunătăţească baza tehnico-materială, echipând săli de studii, laboratoare, centre de cercetare, săli de lectură conform celor mai noi cerinţe şi standarde în domeniu. Acreditarea sau recunoaşterea standardelor calităţii învăţământului superior este o altă realizare în segmentul învăţământului superior, deoarece în baza Legii despre acreditarea instituţiilor de învăţământ superior, au fost acreditate instituţiile superioare publice şi unele instituţii superioare private, fapt ce a permis trierea şi ordonarea în domeniu după criteriul calităţii, ţinând cont de toţi parametrii evaluativi: potenţialul uman, potenţialul tehnicomaterial, transferul competenţelor etc.

II. Asigurarea calităţii studiilor în sistemul universitar din RM. • Calitatea învăţământului superior este un concept pluridimensional, care pune în valoare o multitudine de factori şi actanţi de ordin social, uman, psihopedagogic. Vom prezenta mai jos sarcinile strategice principale comunităţii universitare din republică pentru anii 2004 -210 structurate în conformitate cu aceşti factori:

continuare • Factorul social (provocări pentru organele de stat): • - corelarea schimbărilor din sistemul învăţământului • • • superior cu tradiţiile şi realităţile socioeconomice/culturale din republică şi racordarea lor la standardele europene; - imprimarea unui caracter global reformelor din învăţământul superior; - sensibilizarea opiniei publice în general şi a celei academice în particular de necesitatea operării schimbărilor strategice în învăţământul superior; - realizarea reformei în vederea statornicirii şi dezvoltării unui sistem de învăţământ echilibrat prin descentralizare;

continuare • promovarea diversităţii sectoarelor public şi privat în învăţământul • • superior; promovarea parteneriatului dintre sectorul public şi cel privat (PPP) în domeniul învăţământului superior; încurajarea competiţiei interuniversitare în condiţii de maximă loialitate, corectitudine şi transparenţă; promovarea varietăţii opţiunilor de aplicare a unor decizii centrale în rezolvarea unor situaţii concrete în instituţii concrete; promovarea unei politici de evaluare prin aprecierea obiectivă, expertă a calităţii studiilor superioare în instituţiile universitare cu aplicarea legislaţiei educaţionale existente şi perfecţionarea acesteia în conformitate cu experienţa mondială avansată în domeniu.

continuare • Actantul social (provocări pentru ministerul de resort): • acordarea unei autonomii universitare reale instituţiilor acreditate • • în luarea deciziilor ce ţin de: tehnologii educaţionale, conţinuturi educaţionale, politici de promovare a noilor specializări şi a calităţii studiilor; acordarea priorităţii obiectivelor strategice şi mal puţin programării detailate a dezvoltării învăţământului superior ; sprijinul financiar şi conceptual al instituţiilor universitare ce se plasează în fruntea raitingului calităţii la toate nivelele de studii – formare iniţială şi cercetare; sprijinirea iniţiativelor universitare în domeniul cooperării internaţionale prin susţinerea mobilităţii academice studenţeşti şi profesorale; impulsionarea şi susţinerea cercetării ştiinţifice fundamentale şi aplicative din universităţi în serviciul dezideratelor dezvoltării durabile a societăţii moderne prin crearea polurilor de excelenţă în centrele universitare naţionale.

continuare • Factorul uman (provocări pentru managerii universităţilor): • susţinerea şi promovarea specialiştilor universitari • talentaţi, cadrelor profesorale, generatori de idei şi concepţii originale, capabili să propulseze gândirea academică la nivel naţional, regional şi internaţional; realizarea unei campanii de protecţie şi reabilitare a autorităţii profesorului universitar ca forţă motrice şi creatoare a societăţii ce asigură transferul de competenţe şi cunoştinţe întru asigurarea progresului scoio-economic-cultural;

continuare • efectuarea autoevaluărilor periodice a instituţiilor • • universitare cu punerea în valoare a realizărilor şi neajunsurilor calităţii studiilor prestate; îmbunătăţirea bazei tehnico-materiale a instituţiilor prin gestionarea corectă a bugetelor acestora, atragerea investiţiilor externe extrabugetare (proiecte, granturi); ameliorarea gestionării resurselor umane şi financiare în instituţiile universitare prin implementarea judcioasă a managementului strategic şi managementului calităţii.

continuare • Actantul uman (provocări pentru corpul profesoral universitar) : • modelarea şi remodelarea arhitecturii traseelor de formare a • • specialiştilor (programe de studii, curricula) în diverse domenii în conformitate cu noile experienţe ale gândiri academice mondiale; racordarea şi flexibilizarea conţinuturilor curriculare (în contextul globalizării) la realizările ştiinţei fundamentale şi aplicative cu orientarea lor spre profesionalizare conform cerinţelor peţii naţionale şi internaţionale; augmentarea ponderii limbilor străine şi a tehnologiilor informaţionale în curricula la toate specilaizările; implementarea pe scară largă a noilor tehnologii informaţionale şi de comunicare în triada universitară – predare/învăţare/cercetare; organizarea procesului didactic la toate nivelele în baza ECTS.

continuare • Factorul psihopedagogic (provocări pentru conceptorii modeleleor psihopedagogice universitare): • incitarea instaurării unui climat de transparenţă, toleranţă, • • democraţie şi corectitudine în aulele universitare; vectorizarea bidirecţională a relaţiei profesor-student (doctorand) în vederea comunicării constructive/formative/interactive în triada predare/învăţare/cercetare; incitarea şi sporirea ponderii lucrului individual al studentului (doctorandului) în raport cu orele prezenţiale (de contact) reducând numărul acestora până la 16 -18 ore pe săptămână (pentru comparaţie – actualmente orele prezenţiale variază de la 28 la 36 pe săptămână).

continuare • Actantul psihopedagogic (provocări pentru studenţi şi doctoranzi): • sensibilizarea necesităţilor reformelor • conjuncturale în sistemul învăţământului superior (structură, curricula, transfer de competenţe etc); familiarizarea cu documentele reglatoare ale forurilor europene în domeniul învăţământului superior prin organizarea campaniilor în massmedia, televiziune, radio, internet, seminare, foruri de discuţii etc.

III. Structurarea învăţământului universitar pe două trepte integrate. • În conformitate cu prevederile documentelor Procesului • de la Bologna, reprezentanţii ţărilor semnatare au acceptat structurarea studiilor universitare în două cicluri integrate, accentuând importanţa consolidării progresului realizat până acum şi a deschiderii noilor specializări printr-un dialog continuu între instituţiile universitare, şi, prin consecinţă, între instituţii şi întreprinderile angajatoare. Structurarea studiilor universitare în două cicluri de bază – licenţă şi masterat (bachelor and master degrees) implică realizarea unor reforme de conţinut în organigramele studiilor universitare, în dependenţă de profiluri şi specializări.

continuare • Formula 3 ani licenţă plus 2 ani masterat, adoptată de către ţările semnatare ale Procesului de la Bologna, poate fi aplicată şi în condiţiile Republicii Moldova pentru unele specializări (de exemplu, psihologie, sociologie, politologie, marketing, jurnalism, ş. a. ). Pentru alte specializări care necesită o investiţie intelectuală mai de durată întru finalizarea obiectivelor academice în domeniu, formula poate rămâne cea actuală în vigoare: 4 ani licenţa plus 1 an masterat. Masteratul, în calitate de ciclu integrat al studiilor universitare, spre deosebire de statutul său actual de predoctorat (adică, ciclu de cercetare), trebuie să ofere două posibilităţi distincte de promovare a specialistului în continuare: masterat profesionalizant (MP)şi masterat de cercetare (MC). Primul va oferi posibilitatea studentului de a-şi aprofunda competenţele şi abilităţile practice/profesionale în domeniul ales, cel de-al doilea va permite studentului să efectueze o pregătire teoretică serioasă pentru accesul la ciclul doctoral, care este unul de cercetare.

continuare • Din perspectiva celor trasate mai sus, vom formula • • • următoarele imperative strategice ce incumbă învăţământului superior: amplificarea accesibilităţii la studiile superioare în universităţi prin diversificarea traseelor şi metodelor de formare a specialiştilor, prin implementarea învăţământului la distanţă (non-prezenţial); elaborarea standardelor educaţionale pe domenii, profiluri şi specializări care vor defini principiile şi obiectivele educaţionale de formare a specialiştilor în diverse domenii; elaborarea standardelor profesionale după specializări care vor defini posibilităţile concrete de integrare profesională a absolvenţilor în câmpul muncii cu porţi de ieşire după fiecare ciclu universitar;

continuare • elaborarea unui clasificator de structurare a celor două • • • cicluri universitare integrate pentru domenii şi specializări după formula 3 plus 2 sau 4 plus 1; restructurarea planurilor şi programelor de studii în conformitate cu ciclurile universitare integrate; asigurarea continuităţii epistemologice (unificarea terminologiei denumirilor) în clasificatorul domeniilor, profilurilor şi specializărilor la ciclurile universitare şi cel doctoral; dezvoltarea şi perfecţionarea în continuare a ciclului de cercetare doctorală, care este o etapă culminantă a studiilor superioare şi nu poate fi dezintegrată din corpusul studiilor universitare; racordarea clasificatorului specializărilor la clasificatorul ocupaţiilor pe piaţa muncii; optimizarea colaborării universităţilor cu unităţile economice din ţară şi peste hotare întru inserţia eficientă a absolvenţilor instituţiilor universitare pe piaţa muncii.

IV. Echivalarea şi recunoaşterea gradelor şi treptelor de studii în spaţiul universitar naţional, regional şi european. • Structurarea studiilor universitare pe două cicluri integrate este un pas major în omogeneizarea în timp a duratei studiilor universitare. Cealaltă dimensiune a lor – conţinuturile programelor de studii, volumul acestora în ore, cât şi notificarea adică aprecierea reuşitei, se pretează unei cuantificări raţionale în baza Sistemului European de Credite Transferabile (ECTS), un sistem acumulativ ce prevede în primul rând, accesul la informaţie privind curricula pe domenii şi specializări, transparenţa acestei informaţii, şi, desigur, posibilitatea echivalări şi comparării gradelor şi documentelor de studii în baza suplimentului la diplomă.

continuare • ECTS vine să sprijine unul din dezideratele fundamentale Procesului de la Bologna, şi anume, mobilitatea academică a studenţilor. Învăţarea este un proces complex care dă cu atât mai bune rezultate, cu cât e mai mare experienţa academică în timp şi spaţiu a studentului. El este liber să aleagă instituţia în care vrea să-şi înceapă sau să-şi continue studiile universitare. Anume pentru realizarea acestui deziderat la întrunirile miniştrilor educaţiei din ţările europene de la Bologna, Praga, Berlin s-a menţionat că este important ca instituţiile universitare europene să ia o atitudine de principiu faţă de această problemă întru asigurarea unui viitor constructiv pentru învăţământul superior european.

continuare • Din perspectiva celor menţionate, imperativele strategice • • ale învăţământului superior în vederea recunoaşterii şi echivalări gradelor, treptelor şi documentelor de studii universitare sunt: angajarea instituţiilor universitare din republică într-un program naţional de organizare a procesului didactic universitar (două cicluri integrate) în baza ECTS (60 unităţi credite pe anul de studii); sensibilizarea opiniei academice din ţară de necesitatea, oportunitatea şi urgenţa implementării acestui sistem;

continuare • îmbunătăţirea transparenţei şi comparabilităţii • • • programelor de învăţământ; facilitarea recunoaşterii reciproce a calificărilor, gradelor, diplomelor la nivel naţional; susţinerea şi încurajarea mobilităţilor academice studenţeşti între instituţiile universitare din republică, regiune, Europa şi continentul american; elaborarea suplimentelor la diplomă în conformitate cu prevederile ECTS: indicarea disciplinelor de studii, creditelor acumulate, notelor în scara europeană;

continuare • facilitarea şi încurajarea pe toate căile a încheierii acordurilor • • interuniversitare la nivel naţional, regional, european, mondial referitor la echivalarea gradelor, treptelor şi documentelor de studii; promovarea ariei europene în învăţământul superior şi atragerea la studii pe căi de colaborare cu ministerele de resort a cetăţenilor străini prin crearea unei conjuncturi socioeconomice şi culturale favorabile (acte normative echilibrate elaborate în concordanţă cu comunitatea universitară din republică); perfecţionarea şi dezvoltarea reţelei de formare continuă (long life learning – învăţare pe parcursul întregii vieţi) pe lângă instituţiile universitare cu elaborarea unui sistem acumulativ de credite la disciplinele studiate.

Bibliografie • Realising the European Higher Education Area. Draft Communique of • • • the Conference of Ministers responsable for Higher Education in Berlin on 13 september 2003. From Bologna to Berlin. A vision taking shape. The independent university journal. 2003, pp. 20 -21. Lisievici P. Calitatea învăţământului. Bucureşti, 1997, p. 77. Campagne 2004 d’habilitation à délivrer les diplômes nationaux et d’accréditation des écoles doctorales. Direction de l’enseignement supérieur, Ministère Jeunesse, Education, Recherche. Paris, septembre 2003. ESIB and the Bologna Process. Policy paper. www. esib. org. Code de l’éducation. Chapitre II. www. legifrance. gouv. fr