A fost odata can povesti A fost ca

A fost odata ca-n povesti, A fost ca niciodata, Poet vestit din Ipotesti Stiut de lumea toata.

Baiat fiind paduri cutreiera Si adormea in susur de izvor, Iar langa lacualbastru astepta Din trestii sa rasara EA usor.

Si daca stele-au rasarit, Iar printre ele Luna, Luceafar drag ai devenit Ieri, azi sintotdeauna.

Si daca timpuncet s-a scurs, Chiar de-ai murit de tanar, Un rege-al poeziei ai ajuns, Al nostru rege si Luceafar.

Tu ai cantat iubirea si tristetea, Natura, Romania si trecutul.

Teiul batran iti stie tineretea; El face legatura cu prezentul!

Mihai, poet roman de geniu, Te respectam si te iubim, In pragul noului mileniu, Prin vers si cantec te slavim!

In lumea relativa in care traim, in lumea in care valorile nu sunt asezate pe un piedestal meritat, asa cum se intampla si in vremea lui Eminescu, ne raportam inca la simbolul nepieritor al romanilor: EMINESCU.

Eminescu trebuie sa ramana un REPER al culturii si al literaturii acestui popor vesnic incercat de soarta. Opera lui este actuala si o retraim prin fiecare poezie a acestui geniu, rasarit din ape, din neant, din haos…

Prezentam astazi, la comemorarea a 161 de ani de la nasterea POETULUI, un potpuriu de muzica si versuri, prin care sa ne incalzim sufletele… Eterna poezie patriotica prin care poetul doreste natiei sale “viata in vecie, glorii, bucurie”, nemuritoarea si profunda “Glossa” vor incepe periplul, urmat apoi de cateva dintre cele mai induiosatoare poezii de dragoste.

Nu vom uita nici poezia naturii, strans impletita cu poezia de dragoste si impregnata de accente ale efemeritatii omului pe pamant.

Si, in sfarsit, vom canta impreuna cu poetul, singurul lui dor: “In linistea serii / Sa ma lasati sa mor / La marginea marii”…

Prof. Angheluta Petronela Scoala Dumbravita Ruginoasa