5 STATEGII METODE SI MIJLOACE DE INVATAMANT STATEGII

5. STATEGII, METODE SI MIJLOACE DE INVATAMANT STATEGII DE INSTRUIRE 1. 1. 2. 3. 4. Definitii Structura strategiei educationale Tipologia strategiilor de instruire Alcatuirea stategiilor METODE DE INVATAMANT 2. 1. 2. 3. 4. 5. 6. Definitia metodei Functiile metodelor Clasificarea metodelor Taxonomia metodelor Descrierea principalelor metode Metode creative de grup MIJLOACE DE INVATAMANT 3. 1. Definitii, functii, clasificari, avanaje

1. STRATEGII DE INSTRUIRE 1. Definitii l Vlăsceanu: “un ansamblu de acţiuni coordonate şi armonios integrate, menite să dirijeze învăţarea în vederea realizării obiectivelor preformulate” l Cerghit: “ansamblu de resurse şi metode planificate şi organizate de profesor cu scopul de a permite elevilor să atingă obiectivele stabilite” l Unesco: “un mod de abordare a învăţării şi predării, de combinare şi organizare optimă a metodelor şi mijloacelor avute la dispoziţie, precum şi a formelor de grupare a elevilor, în vederea atingerii obiectivelor urmărite”

2. Structura strategiei educaţionale l l l Metode de instruire Mijloace de instruire Forme de organizare Intracţiuni şi relaţii Decizia instrucţională R. Iucu: “mod de abordare a unei situaţii de învăţare specifice atât din punct de vedere psihosocial (relaţii, intracţiuni), cât şi psihopedagogic (motivaţie, stil de învăţare, personalitate)

3. Tipologia strategiilor de instruire l Domeniu: strategii: cognitive, psihomotrice, afectivmotivaţionale, combinatorii l Logica gândirii: inductive (concret spre idee), deductive (de la ipoteză spre concret), analogice (medierea traseului de gândire de către model), transductive (traseu sinuos, cu raţionamente metaforice, eseistice, tranzitive), mixte (traseu cognitiv interactic, dinamic) l Structurare: algoritmice (dirijare strictă), nealgoritmice (spaţii largi pentru decizii secundare), euristice (îndeamnă la descoperire, căutare, pune elevul în incertitudine şi risc).

4. Alcătuirea strategiilor l Organizarea elevilor: individual, grup, frontal l Organizarea conţinutului: fragmentat, integrat în unităţi, global l Prezentarea conţinutului: expozitiv, problematizat, prin descoperire l Intervenţia c. d. : permanent, episodic, alternativ l Exerciţii aplicative: imediate, seriate, amânate l Evaluarea: sumatică, formativă, alternantă

Fazele procesului de construcţie a unei strategii (Cerghit) l A. Analiză: l examinarea variabilelor educaţionale: § § § l Evaluarea factorilor care pot influenţa învăţarea: § § l obiective, conţinuturi, resurse disponibile (psihologice, materiale, timp, echipament), metodologii, evaluare, feed-back; participarea elevilor, gradul de accesibilitate al conţinuturilor, respectarea ritmurior individuale elevilor, motivaţia. B. Sinteză: reţinerea elementelor esenţiale pentru conturarea strategiei, specificarea detaliilor instrucţionale: l l l forma de organizare, metode de instruire, mijloace, interacţiuni, decizia instrucţională

2. METODE DE ÎNVĂŢĂM NT l Definiţia metodei: cale de lucru folosită de elev şi cadrul didactic pentru realizarea obiectivelor procesului de învăţământ (sistem de procedee) l Metodologia: ştiinţa care studiază definirea, natura, funcţiile, clasificarea, principiile şi cerinţele de verificare ale metodelor şi procedeelor didactice l Procedeu: tehnici mai limitate de acţiune, detalii sau aspecte particulare, concrete de folosire a metodelor

2. Funcţiile metodelor l Cognitivă (sunt porţi de intrare în universul cunoaşterii) l Formativă (utilizarea permite cunoaştere, fiind exerciţii mentale şi fizice, procese psihomotrice) l Motivaţională (stimulează interesul, atenţia, atracţia pentru învăţare) l Instrumentală (tehnici de lucru, instrumente) l Normativă (indică “cum” trebuie să se procedeze, cum să învăţăm pe alţii să înveţe)

3. Clasificarea metodelor Criterii: l Istoric: tradiţionale, moderne l Grad de generalitate: generale, speciale l Organizare a învăţării: activitate individuală, în doi, în echipă, colectivă, grupuri mari l Suportului utilizat: verbale, intuitive, active l Tip de învăţare: expunere, descoperire, exerciţiu, gândire critică l Relaţia cadru didactic - elev: obiective, liberale l Activizare: pasive, active

4. Taxonomia metodelor (M. Ionescu) l A. Transmitere a cunoştinţelor: l Comunicare orală (expunerea, povestirea, descrierea, explicaţia, prelegerea, conferinţa, cursul, conversaţia, discuţia, dezbaterea, colocviul, seminarul, tehnici ale gândirii critice) l Comunicare scrisă (lectura, activitatea cu manualul, compunerea, referatele, proiectele) l Comunicare interpersonală (cooperare, în grup) şi intrapersonală (reflecţia, autoobservaţia) l B. Cercetarea realităţii (directă – observaţia, experimentul, descoperirea – indirectă – modelarea, descoperirea) l C. Acţiune practică (exerciţiul, rezolvarea de probleme, lucrări practice, proiectele, jocuri, simulare) l D. Multimedia (instruirea asistată de computer, media)

5. Descrierea principalelor metode 1. EXPUNEREA l Povestirea – transmiterea cunoştinţelor sub formă narativă sau descriptivă (modalităţi de integrare la diferite discipline didactice, exemple) l Explicaţia – precizarea şi lămurirea conceptelor, structurilor, mecanismelor de funcţionare (ex) l Prelegerea – prezentarea unui volum amplu de conţinut curricular, structurat logic, ştiinţific şi pedagogic (exemple): prelegerea dezbatere, expunerea cu oponent – joc de rol, variantă dramatizată l Specific: limbaj, structură, plasticitate, har, accesibilitate

2. CONVERSAŢIA l Valorificarea didactică a întrebărilor şi răspunsurilor l Conversaţie euristică (identificarea de către elevi a unor noi adevăruri, în urma căutării) l Conversaţia catehetică (examinatoare) (constată nivelul la care se află cunoştinţele elevilor la un moment dat): conversatie - dezbatere l Întrebări: corecte, precise, concise, să nu sugereze răspuns, timp suficient pentru răspuns

3. OBSERVAŢIA l Urmărirea sistematică a obiectelor şi fenomenelor care constituie conţinutul învăţării l spontană/organizată; dirijată/liberă; scurtă durată/lungă durată l Capacitate de a observa voluntar, indepenedent şi sistematic

4. DEMONSTRAŢIA l Conţinutul curricular se transmite cu ajutorul unui obiect concret, al unei acţiuni practice sau substitutelor acestora l Forme l l l Demonstrarea pe viu Demonstrarea cu acţiuni practice Demonstrarea cu substitute (planşe, hărţi, fotografii, tablouri, filme) Demonstratia combinată Demonstratia cu mijloace tehnice (audio-vizuale, computerizate)

5. EXERCIŢIUL l Activitate ce constă în repetarea constientă a unei operaţii sau acţiuni cu intenţia de a o apropia de un model. l Clasificare: l după funcţii: introductive, de observaţie, de asociere, de exprimare concretă, de dezvoltare, paralele, de creaţie l după grad de dirijare: algoritmice, libere; l după participanţi; individuale, de echipă, colective, mixte; l după discipline: gramaticale, literare, matematice, muzicale, fizice, artistice (de ex. )

l Condiţii: l l l să fie înţelese; să fie variate, să fie gradate în complexitate, să aibă ritm şi durată optimă, să permită corectarea şi autocorectarea efectuării etapelor Funcţii: l l l l adâncirea înţelegerii noţiunilor consolidarea capacităţilor dobândite dezvoltarea operaţiilor mintale sporirea capacităţii operatorii prevenirea uitării şi evitarea interferenţelor dezvoltarea capacităţilor intelectuale şi fizice mmplificarea trăsăturilor de voinţă şi caracter

6. LUCRU CU MANUALUL LECTURA l Metodă fundamentală pentru formarea capacităţii de muncă intelectuală l Utilizabilă pe toate treptele de învăţare l Ex: Lectura explicativă (algoritmul) l Tipuri de lectură: lentă/rapidă; critică/paralelă/problematizată/selectivă; dirijată/liberă l Instrument de autoeducaţie şi umanizare

7. PROBLEMATIZAREA l Metodă care constă în conceperea, propunerea, rezolvarea şi valorificarea situaţiilor-problemă (o situaţie conflictuală, contradictorie ce rezultă din trăirea simultană a două realităţi, incompatibile între ele) l Etape: 1. 2. 3. 4. perceperea situaţiei-problemă; studierea şi restructurarea datelor s-p; căutarea soluţiilor; obţinerea rezultatului final şi evaluarea acestuia. (exemple de s-p la diferite discipline de învăţământ)

8. METODA JOCURILOR l Jocul este “o acţiune specifică, încărcată de sensuri şi tensiuni, întotdeauna desfăşurată după reguli acceptate de bunăvoie şi in afara sferei utilităţii sau necesităţii materiale, însoţită de simţăminte de încordare, dar şi de destindere” (Huizinga) l Tipologie: l l l didactice/de simulare; senzoriale, de gândire, de limbaj, de memorie, de creaţie, de mişcare; cu/fără materiale, orale/scrise; întrebări, ghicitori, cuvinte încrucişate; de observare, asociere de idei, orientare, demonstrative. Exemple la diferite discipline didactice şi nivele

9. JOCUL DE ROL l Metodă activă de învăţare, bazată pe activităţi de simulare a unor relaţii, activităţi, funcţii, profesiuni, fenomene, activităţi urmate de analiza reprezentărilor, sentimentelor, atitudinilor observate în timpul simulării (categoria: joc de simulare) l Metodologia: l identificarea situaţiei interumane, l proiectarea scenariului, l organizarea grupului, l alegerea partenerilor, instruirea acestora, cerinţele jocului, l învăţarea individuală a “rolului”, l desfăşurarea jocului, l reflecţia şi dezbaterea colectivă l Clasificare: l de reprezentare a profesiilor, l de decizie, l de arbitraj, l de competiţie, l specifice (ghid-vizitatori, negociere vânzare/cumpărare, profesor/elevi)

10. MODELAREA l l Cercetarea indirectă a realităţii, a fenomenelor din natură şi societate cu ajutorul unor sisteme, numite modele Se bazează pe analogia dintre model şi original l Modelul reprezintă un sistem material sau ideal, care reproduce originalul, cu scopul de a uşura descoperirea unor noi proprietăţi ale acestuia l Etape: l elaborarea modelului, l studierea proprietăţilor modelului, l transferul concluziilor de la model la original, l utilizarea noilor achiziţii l Modele: l materiale (machete), l figurative (grafice, filme), l simbolice (formule, aparate, instalaţii), l ideale (ecuaţii, teoreme, formule)

METODE CREATIVE DE GRUP l l l Brainstorming scris Brainstorming cu mapa de imagini Brainstorming cu schite Metoda 6. 3. 5 (elevi, idei, minute) Phillips 6 - 6

BRAINSTORMING "Expresii ucigaşe" l l l l N-am mai făcut. . . Nu merge. . . Nu avem timp. . . Nu avem mână de lucru. . . Nu este prevăzut în buget. . . Am mai încercat asta. . . Nu suntem pregătiţi pentru. . . În teorie văd eu că se poate, dar ia să văd în practică. . . Prea academic. . . Prea demodat. . . O să discutăm despre asta altă dată. . . Nu aţi înţeles despre ce este vorba. . . Întreprinderea noastră este prea mică pentru asta. . .

l Avem prea multe proiecte în momentul de faţă. . . Mai întâi să prospectăm piaţa. . . Dacă de 20 ani merge aşa înseamnă că e bună. . . Ce spirit himeric s-a gândit la asta? . . . Tot ce pot să spun este că nu se poate. . . Să formăm un comitet. . . Să ne gândim bine şi să lăsăm timpul să hotărască. . . Vor crede că suntem extravaganţi. . . Nu “ţine" la mine. . . l Beneficiarii nu vor accepta. . . Niciodată n-ai să convingi direcţiunea să accepte. . . N-o luaţi prea repede. . . De ce avem nevoie de ceva nou? Vânzările noastre sunt încă în creştere. . . Vom trăi şi vom vedea. . . Iată-ne ajunşi de unde am plecat. . . Să o vedem pe hârtie. . . Baliverne. . . Nu face parte din plan. . . Niciodată noi n-am mai pus problema în felul acesta. . . Asta e în lucrările de specialitate. . .

BRAINWRITING (Brainstorming scris) Se împarte clasa în grupe de 10 -15 elevi. Fiecare grup se aşează în jurul unei mese ori direct pe duşumea, în cerc. Fiecare elev are în faţă o foaie albă, iar în centrul mesei există una suplimentară. 1. Se enunţă problema. 2. Fiecare scrie pe foaia lui o idee. 3. Cel care a terminat primul înlocuieşte foaia de pe masă cu foaia lui şi scrie altă idee, pe foaia luată de pe masă. 4. Între timp, altul a terminat şi face acelaşi lucru cu foaia de pe masă, pe care găseşte, de această dată, o idee. El trebuie să adauge altă idee, inspirându-se, eventual, de la ceea ce găseşte pe foaie. Dacă doreşte, poate să continue ideea celuilalt. Jocul continuă în acest mod până când profesorul decide încetarea lui.

Avantaje - mai profund decât brainstormingul oral - îndrăznesc şi cei timizi - se respectă ritmul celor leneşi, care nu se simt presaţi, ca în 6 -3 -5. - mai rapid decât 6 -3 -5, - oferă o gamă mai largă şi mai variată de idei decât 6 -3 -5. Inconveniente · mai lent decât brainstorming-ul oral · mai superficial decât 6 -3 -5.

Metoda "BBB" (Batelle-Bildmappen-Brainwriting) l Cunoscută şi sub numele de Brainwriting cu mapa de imagini 1. Se citeşte problema în faţa clasei. 2. Brainstorming oral cu clasa. 3. Se prezintă clasei o imagine. 4. Brainstorming individual (în tăcere) inspirat de imagini, prin care se îmbunătăţesc ideile din brainstormingul oral ori se propun altele. Fiecare elev scrie pe caietul său. 5. Câţiva voluntari citesc cu voce tare ideile lor. 6. Clasa discută pentru a găsi şi alte variante.

Avantaje l este valorificată asociaţia mintală liberă a fiecărui elev l stimularea reciprocă a ideilor celorlalţi l stimularea prin imagini l este evitat blocajul unora, care nu lucrează bine fatăîn-faţă.

BRAINSKETCHING (Brainstorming cu schiţe) 1. 2. 3. 4. 5. 6. Se discută problema cu toată clasa, pentru a o înţelege. Nu se dau soluţii. Se împarte clasa în grupuri de câte 4 -6 elevi. Fiecare elev desenează o schiţă a modului în care vede el rezolvarea problemei. Se lucrează individual, în tăcere, 5 -10 minute. Se deplasează foile spre vecinii din dreapta, câteva runde. Fiecare modifică sau completează, dacă vrea. Schiţele sunt colectate şi evaluate. Se poate selecta o schiţă, iar grupul dezvoltă soluţia finală, la nevoie luând şi elemente din alte schiţe.

Avantaje: l l Sunt cumulate valenţele muncii individuale cu ale efectului de grup Metoda este laborioasă şi duce la idei aprofundate Adăugaţi şi Dvs. alte observaţii:

METODA 6 -3 -5 l Cifra 6 indică numărul fix de membri ai grupului. Fiecare persoană îşi împarte coala sa de hârtie în trei coloane. 1. Se enunţă problema, pe care fiecare o notează în capul foii din faţa sa. Din acest moment începe rezolvarea problemei, lucrându-se pe tăcute, individual, fiecare în ritmul său, ceilalţi având datoria să-l aştepte cu răbdare şi pe ultimul. 2. Fiecare emite individual câte trei idei, pe care le scrie pe foaie, în cele 3 coloane. (Aceasta este semnificaţia cifrei 3, din denumirea metodei). 3. Runda I a deplasărilor foilor spre vecinul din dreapta. Fiecare lucrează pe cele 3 idei primite de la vecinul din stânga: le completează, le îmbunătăţeşte, le precizează unele amănunte, le modifică sau îşi spune părerea despre ele. Nimeni nu are voie să propune alte idei. 4. Rundele a II-a, a IV-a şi a V-a ale deplasărilor foilor. Fiecare va continua să lucreze pe cele trei idei deja în lucru. La sfarşit, ideile iniţiale au trecut pe la toţi cei 5 membri ai echipei. (Aceasta este semnificaţia cifrei 5). 5. Moderatorul strânge foile, urmând ca el sau altcineva să facă o analiză atentă a ideilor.

PHILLIPS 6 -6 Tehnica permite fracţionarea rapidă a unui grup mare (30 -50 persoane) în subgrupe eterogene (de 6 membri, deşi pot fi între 4 - 8 persoane) pentru a discuta pe o temă propusă pe loc (fără pregătire anterioară), timp de minimum câte un minut pentru fiecare membru (deşi se pot da între 4 - 15 minute). Fiecare grup îşi desemnează: un secretar (care va reprezenta ulterior grupul) şi un moderator al discuţiilor (care veghează ca fiecare să poată vorbi şi descurajează locvacitatea unora, prea vorbăreţi). Sinteza rapoartelor: fiecare secretar citeşte cu voce tare lista cu ideile grupului său, în vreme ce toţi ceilalţi secretari bifează ideile enunţate, pentru a exclude de pe listele lor ideile care se repetă. Organizatorul metodei Phillips 6 -6 culege toate listele, iar acasă le valorifică. Observaţiile Dvs. :

DISCUTIA (ÎN) PANEL Panelul este un grup de 5 -7 persoane care poartă o discuţie informală (fără un plan impus, dar şi fără permisiunea de a citi de pe notiţe sau cărţi) fie pe o temă propusă pe loc, fie pe una pregătită minuţios în prealabil, în faţa unui auditoriu care asistă în tăcere. Cei din sală au permisiunea de a participa numai prin mesaje scrise (bileţele) pe care le expediază spre un injector de mesaje (de obicei liderul îşi asumă acest rol). Mesajele nu sunt semnate. Ele conţin: întrebări, corecturi, completări, atitudini ale celor din bancă faţă de ceea ce discută panelul şi faţă de modul în care se poartă discuţia. Din când în când (la 10 -15 minute), injectorul de mesaje citeşte cu voce tare bileţelele, pe care între timp le-a clasificat oarecum. Panelul continuă discuţia, ţinând cont de mesajele citite şi răspunzând, dacă vrea, întrebărilor, dar fără obligaţia de a le răspunde pe rând, tuturor. Notă: auditoriul are tendinţa de a emite mesaje agresive la adresa celor din panel, datorită situaţiei psihologice (restricţia de interveni oral, direct). Grupul panel va fi avertizat din vreme asupra acestui fenomen.

3. MIJLOACE DE ÎNVĂŢĂM NT 1. Definitii l Ansamblu de instrumente, materiale, produse adaptate şi selecţionate în mod intenţionat pentru a uşura atingerea obiectivelor educaţionale l Funcţii: l l informativ-demonstrative, formativ-educative, raţionalizare a timpului; evaluare

Clasificarea mijloacelor l W. Schramm: l I (mijloace clasice): tabla, obiecte de muzeu (interacţiune nemijlocită) l II (mijloace scrise): manuale, texte imprimate l III (m. audio-vizuale): fotografia, diapozitivul, înregistrări sonore şi vizuale, televiziunea l IV (m. integrate): dialog direct elev-maşină- laboratoare, înv programat l V (m. moderne): calculatoare, videoproiector

l Informativ-demonstrative: colecţii plante, insectare, roci, organe, substanţe chimice, aparate, instrumente; l copii tridimensionale, modele integrale sau în secţiuni; l ilustraţii, fotografii, documente, hărţi, atlase, tablouri; l folii, filme, emisiuni tv, cd, dvd; l simbolistice verbale, matematice, chimice, fizice, note muzicale, grafice, volume

4. AVANTAJE l Includ mesaj şi informaţie didactică l Facilitează transmiterea mesajelor didactice l Completează explicaţiile verbale l “Aduce” natura, societatea, faptele în faţa elevilor l Provoacă la căutare prin coloristică, derulare, imagine, stimulente l Consolidează cunoştinţele însuşite anterior