22 Cu Tine nu sunt singur 1 Cu

22. Cu Tine nu sunt singur

1. Cu Tine nu sunt singur, Doamne, oricear fi, Căci Tu mă cercetezi deaproape şi mă ştii,

Tu ştii când stau pe loc sau când la drum pornesc, Pătrunzi în gândul meu cu Duhul Tău ceresc.

Tu ştii cuvântul meu ’nainte de-a-L rosti, Cu drag mă înconjori prin har să pot trăi.

Eu nu pot să cuprind înţelepciunea Ta, Dar vreau să Te slăvesc cât viaţă voi avea!

Unde pot fugi să m-ascund de faţa Ta, În ceruri sau la margine de mare? . . .

Chiar şi-n adâncimi de mormânt mă vei afla, În bezna lumii, Tu eşti al meu soare!

Tu m-ai întocmit, Tu mai zămislit,

Tu ai fost mereu cu mine, Dumnezeu şi Tată!

Fii în veci slăvit, veşnic preamărit,

Căci Tu m-ai zidit o făptură minunată!

2. Când nu eram născut, ştiai viaţa mea, Cu dragoste de-atunci m-ai scris în Cartea Ta. . .

O, cât de nepătruns e planul Tău divin, A Ta e viaţa mea, eu Ţie Ţi-o închin!

Dar am un singur dor şi-l port în pieptul meu Ca împotriva Ta să nu mai stea cel rău, Să piară ura lui de pe întreg pământ, Iar Tu să fii slăvit şi Numele Tău sfânt!

Nimiceşte Doamne tot planul celui rău Şi ura ce-o arată pentru Tine, Preamărit să fie în veci Numele Tău, Dreptatea Ta şi faptele-Ţi divine!

Tu m-ai întocmit, Tu m-ai zămislit, Tu ai fost mereu cu mine, Dumnezeu şi Tată! Fii în veci slăvit, veşnic preamărit, Căci Tu m-ai zidit o făptură minunată!