1. Auzi, Doamne, urletul mării, Vezi cerul întunecat? De ce ne-ai lăsat disperării Luptând cu-un duşman turbat? Căci moartea pe noi se răzbună, Nu ştim cum s-o oprim, Oare cum poţi dormi pe furtună? Chiar nu-Ţi pasă că pierim?
Refren: Ah, urletul mãrii, la vorba Ta, stã smerit… Când Tu porunceşti, fie orice-ar fi, Mânia furtunii nu poate lovi, Căci Tu stăpâneşti chiar şi val şi vânt, Şi fiare şi demoni printr-un Cuvânt! În Tine mă-ncred cât voi trăi, Domnul meu, preaiubit, Cu Tine Isuse, Stânca mea, sunt liniştit.
2. Stăpâne, nu vezi cum loveşte Păcatul amar şi greu? Vezi inima-mi cum se căieşte, Auzi oare plânsul meu? Trezeşte-Te Doamne şi-alungă Spaima ce m-a cuprins, Glasul Tău iadu-ntreg să străpungă Vrăjmaşul să-l văd învins!
Refren: Ah, urletul mãrii, la vorba Ta, stã smerit… Când Tu porunceşti, fie orice-ar fi, Mânia furtunii nu poate lovi, Căci Tu stăpâneşti chiar şi val şi vânt, Şi fiare şi demoni printr-un Cuvânt! În Tine mă-ncred cât voi trăi, Domnul meu, preaiubit, Cu Tine Isuse, Stânca mea, sunt liniştit.
3. Isuse, e linişte iară, Toţi norii s-au risipit. . . Iar pacea în suflet coboară Cu Tine sunt fericit. Te rog să rămâi lângă mine N-am alt Mântuitor, Vreau să trec marea vieţii cu bine Prin valuri, prin vânt sau nor.
Refren: Ah, urletul mãrii, la vorba Ta, stã smerit… Când Tu porunceşti, fie orice-ar fi, Mânia furtunii nu poate lovi, Căci Tu stăpâneşti chiar şi val şi vânt, Şi fiare şi demoni printr-un Cuvânt! În Tine mă-ncred cât voi trăi, Domnul meu, preaiubit, Cu Tine Isuse, Stânca mea, sunt liniştit.